Plângere contravenţională. Sentința nr. 4180/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4180/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 4180/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4180
Ședința publică din data de 25 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: R. A. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de către petentul G. V. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M. având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 25.09.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 22.04.2015, sub nr._, petentul G. V. a chemat în judecată pe intimatul I. M., și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal . nr._ din data de 20.01.2015.
În motivare petentul a arătat faptul că, prin procesul verbal menționat anterior a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională reținându-se faptul că, a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege.
Susține faptul că asigurarea auto era plătită pe o perioadă de 1 an de zile, prezentând în acest sens agentului de poliție dovada că a achitat respectiva asigurare, dovadă pe care însă acesta nu a luat-o în considerare.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.2).
În probațiune petentul a depus la dosar, în copii conforme cu originalul, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 20.01.2015 (f.3, 21), CI petent (f.4), chitanța ./07.01.2015 reprezentând dovada achitării asigurării auto (f.5), asigurarea de răspundere civilă auto (f.6).
La data de 22.05.2015 intimatul I. M. a depus la dosar întâmpinare (f.15-16), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt intimatul a arătat faptul că, a fost chemat în judecată de către reclamant pentru ca prin hotărârea pe care instanta o va pronunța să se dispună anularea procesului verbal . nr._ din 20.01.2015 încheiat de agent constatator din cadrul I.P.J. M..
În continuare intimatul a invocat excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale, depășindu-se termenul imperativ de 15 zile prevăzut de art. 14 alin.1 din OG 2/2001 întrucât procesul verbal a fost întocmit la data de 20.01.2015, petentul semnând de luare la cunoștință iar plângerea a fost introdusă pe rolul instanței la data de 22.04.2015.
Totodată intimatul a învederat faptul că, procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectat de vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia, din cele necesar a fi analizate de instanța de judecată.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, iar procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
În fapt intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 147 alin.1 din RA OUG 195/2002 republicată, anume pentru faptul că a fost depistat în trafic cu autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege, faptă pentru care a fost sancționat contravențional ca amendă în cuantum de 585 lei.
In plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG fir. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În ceea ce privește pericolul social al faptei, a fost de părere că încălcarea normele de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic, sau cu decesul unor persoane nevinovate. De asemenea intimatul a considerat ca sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Susține că procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care și cea privind drepturile de autor. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Totodată a precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku v.Franța . Hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia . paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotararea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe drumurile publice ), in lumina cauzei Angliei c. României sa intre in sfera “acuzațiilor in materie penala atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționata cu închisoare contravenționala. Persoana sancționata are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. v, Romania, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Ca urmare a celor expuse mai sus, solicită să se constate ca întrucât procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada pana la proba contrarie (in acest sens Curtea Constituționala pronunțându-se prin Deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petentul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic si legal încheiat.
In baza dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune intimatul a depus la dosar întregul material probator care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv, procesul verbal contestat în original (f.12), raportul agentului constatator (f.13).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că,
Prin Procesul verbal . nr._/20.04.2015, petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 101/1/18 din OUG 195/2002 pentru fapta prevăzută de art. 147/1 din RA OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa: „a condus autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege”.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Analizând actul de sancționare contestat sub aspectul legalității sale, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ce privește temeinicia procesului verbal atacat, reținem că, potrivit art. 147/1 din HG 1931/2006, „Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare”, iar potrivit art. 101/1/18 din OUG 195/2002, „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:[…] 18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).”. Art. 35 alin. 2 din OUG 195/2002, prevede „Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.”
Petentul nu contestă concret faptul că, la solicitarea agentului constatator, nu a prezentat acestuia polița de asigurare auto, ci doar chitanța nr._, care atesta plata unei polițe de asigurare în data de 7.01.2015. Dimpotrivă, petentul a arătat, atât în cuprinsul obiecțiunii consemnate în procesul verbal, în plângerea contravențională, cât și în fața instanței, că el avea asupra sa chitanța, dar nu și polița de asigurare, cu ocazia controlului. Ori, chitanța, deși probează achitarea primei de asigurare de către petent, nu dovedește și pentru care anume vehicul a fost achitată această primă, astfel că nu putea proba că pentru autoturismul condus de petent a fost valabil încheiat contractul de asigurare.
Prin urmare, nu este infirmată cu nici o ocazie constatarea din cuprinsul procesului verbal, în sensul că petentul nu ar fi prezentat documentele impuse de lege pentru vehiculul condus agentului constatator, cu ocazia controlului efectuat.
Pentru acest considerent, se impune a se respinge ca neîntemeiată solicitarea petentului de anulare a Procesului verbal . nr._/20.04.2015.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține faptul că dispozițiile art. 34 din OG 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborate cu dispozițiile cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este reală.
De asemenea instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sancțiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Raportându-se la aceste criterii, în situația concretă dată, fapta petentului de a nu purta asupra sa polița de asigurare a vehiculului condus prezintă un pericol social redus de vreme petentul avea, la ora respectivă, contract de asigurare valabil încheiat pentru autoturismul cu număr de înmatriculare_ (f. 6). Petentul nu a urmărit eludarea dispozițiilor legale privind necesitatea de a încheia contract valabil de asigurare RCA, ci doar a îngreunat, în mod neintenționat, activitatea agenților constatatori de control a respectării respectivei dispoziții legale. Fapta sa are un grad redus de culpă, și față de aspectul că petentul a prezentat un document agentului constatator pentru a proba asigurarea valabilă a vehiculului, respectiv chitanța de plată a primei de asigurare, deși respectivul înscris nu reprezenta o dovadă suficientă.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 585 lei aplicată prin actul sancționator indicat mai sus cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul G. V., CNP_, domiciliat în Târgu M., ., . cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., cu sediul în Târgu M., .. 16, jud. M., CUI_.
Respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a Procesului verbal . nr._/20.04.2015.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 585 lei aplicată prin actul sancționator indicat mai sus cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 25.09.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
A. C. CĂILEANRALUCA A. M.
4 ex/red. 20.10.2015
Tehnored. AC
Red. ACC
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 4175/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4179/2015.... → |
|---|
