Uzucapiune. Sentința nr. 4175/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4175/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 4175/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4175
Ședința publică din data de 25 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: R. A. M.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulată de către reclamantul I. V. în contradictoriu cu pârâta . prin PRIMAR având ca obiect uzucapiune.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 25.09.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 3.03.2015, sub nr._, reclamantul I. V. a chemat în judecată pe pârâta ., prin primar Sofalvi Ș. Szabolcs și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:
- Constatarea dobândirii de către acesta a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului situat în localitatea S. de M. ., jud. M., înscris în CF vechi 1131, nr. top. 170/1, pentru suprafață totală de 380 mp. situat în S. de M., ., ., jud. M., în baza art. 28 din legea 115/1938m art. 1486 și urm. vechiul Cod civil.
- Înscrierea în CF nr._ a localității S. de M., a terenului în suprafață totală de 380 mp., amplasat în S. de M., ., jud. M.;
- Fără cheltuieli de judecată.
Reclamantul apreciază că pârâta are calitate procesuală pasivă, întrucât terenul în discuție se află situat in raza de administrare a acestei unități administrative, și, în baza art. 4 alin. 2 din Ordonanța 128/1998 și în baza art. 26 din Legea nr. 18/1991, terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, au trecut în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului.
Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat faptul că, în fapt, în anul 1982, în baza adeverinței nr. 1885/17.1 1.1982, eliberată de Consiliul popular al comunei Sîngeorgiu de M., acesta a intrat în posesia terenului aflat în S. de M. . jud. M., având vecini la nr. 305 pe Janossy A., iar la nr. 305 pe D. L. și D. S.. Precizează că a intrat în posesia acestei suprafețe de teren, pe care a posedat-o începând cu acea dată și până în prezent. Mai mult din anul 1982, a achitat anual taxele și impozitele aferente acestuia la Primăria S. de M. și motivul pentru care acesta, nu a achiziționat terenul în speță identificat in CF_ nr. vechi 1131, nr. TOP 170/1, a fost acela că proprietarul tabular, respectiv dna Pasztor A., este decedată din anul 1960, astfel prezentul teren a rămas fără proprietar.
De asemenea reclamantul a mai arătat faptul că deși a efectuat nenumărate demersuri în vederea aflării codului numeric personal a numitei Pasztor A., atât la Primăria S. de M., în registrele de stare civilă, cât și la Direcția Județeană de evidență a persoanelor M., acestea au rămas fără rezultat, așa cum reiese din adresa nr.97/24.02.2014. a Primăriei S. de M., prin care i s-a comunicat faptul că "în registrele de stare civilă ale localității Sîngeorgiu de M., în anul 1960, nu a fost înregistrat decesul numitei Pasztor A..”
Astfel reclamantul a menționat faptul că, la cererea înregistrată sub nr.79/19.09.2014 la Biroul Ind. Notarial C. D.-A. a primit răspuns în sensul că nu au putut fi efectuate verificări în Registrul Național Notarial de Evidență a Opțiunilor Succesorale, Registrul Național Notarial de Evidență a Liberalităților, Registrul Național Notarial de Evidența a Procurilor și Revocărilor acestora, Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale, motivat de faptul că este nevoie obligatoriu de codul numeric personal al numitei Pasztor A..
Dovada faptului că numita Pasztor A., a decedat în anul 1960 o constituie sentința civilă nr. 1746 pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. în Dos. nr.4453/1993, pe care o anexează în copie certificată.
Deși de-a lungul timpului a încercat prin diferite modalități să intre în
proprietatea acestui teren, demersurile acestuia au rămas fără soluționare.
Raportat la condițiile necesare a fi întrunite, astfel cum Legea 15/1938 prevede, și anume art. 28, reclamantul a posedat acest teren începând cu anul 1986.
Prin urmare, reclamantul a considerat că, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 28 din Legea 15/1938 și anume: „cel posedă un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani de la moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cerere înscrierea dreptului uzurpat”, arătând că proprietara tabulară a terenului a fost decedată din anul 1960, iar acesta a posedat in mod continuu această porțiune de teren încă din 1982.
Analizând acest articol, reclamantul a concluzionat, fără putință de tăgadă, faptul că aceste două condiții ale perioadei sunt îndeplinite: 1. titularul dreptului real intabulat in carte funciara trebuie să fi decedat înainte de începerea posesiei. 2. imobilul să fie posedat timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului real înscris în carte funciară.
Ori, moartea proprietarului tabular s-a produs în anul 1960 deci cu mult înainte ca reclamantul să intre in posesia terenului uzucapat, aspect care reiese din sentința civilă nr. 1716 pronunțată în data de 15.02.1994 în dosarul nr. 4453/1993, care a avut un obiect identic cu prezentul dosar, dar pentru o altă parte din teren, sentință în care se arată faptul că proprietara tabulară este decedată din anul 1960.
Iar in ceea ce privește condiția posesiei de 20 ani a terenului, reclamantul a solicitat să se ia in vedere faptul că acesta a posedat terenul din 1982, deci de aproximativ 33 ani.
O altă condiție imperios a fi îndeplinită în concepțiunea Legii 115/1938 este cea care impune ca posesia exercitată să fie una utilă.
Pentru a vedea dacă in prezenta speță sunt întrunite condițiile posesiei utile, s-a impus analizarea art. 184 și urm din Vechiul Cod Civil, astfel că acest articol arată că posesia este deținerea și folosirea unui bun în nume propriu.
Analizând și prevederile art. 1847 Vechiul Cod Civil, reclamantul a concluzionat faptul că și această condiție este mai mult decât îndeplinită, acesta posedând în nume propriu și neîntrerupt terenul in speță, comportându-se ca un adevărat proprietar față de acesta, îngrijindu-se de el, administrându-l, achitând în acest scop. contribuțiile către stat sub forma impozitelor, cheltuielilor de întreținere stabilite de organele statului etc.
Dovada cea mai elocventă în acest sens constă în adeverințele și chitanțele emise de către Primăria S. de M. în urma achitării acestor contribuții de către reclamant.
In continuare, s-a pus problema dacă este necesar ca posesorul să fie sau nu de bună bună-credință. Ori, din nou, din analiza Legii 115/1938 și a Vechiului Cod Civil, ar rezulta că aceasta nu este o condiție necesar a fi întrunită, în vederea admisibilității prezentei acțiuni, nefiind prevăzută în mod expres de către legiuitor in nici unul dintre articolele care prevăd condițiile uzucapiunii sau definiția posesiei.
De asemenea, nu se poate vorbi de o posesie discontinuă sau clandestină, ori întreruptă întrucât reclamantul locuiește in fapt în localitatea unde era situat imobilul, achitând cu regularitate contribuțiile către stat, fără a exercita în mod ascuns de nimeni posesia asupra terenului în speță, punând astfel în imposibilitate vreo persoană cu vocație succesorală sau cu interes, de a avea cunoștință despre posesia exercitată in toată această perioadă.
De asemenea reclamantul apreciază că se impune a se avea în vedere și prevederile art. 1850, conform căruia neîntreruperea și continuitatea posesiunii sunt dispensate de probă din partea celui care invocă prescripția, raportat și la art. 1200, 1202, 1847 Vechiul cod civil - proba contrară căzând în sarcina celui care contestă starea de fapt descrisă.
În vederea determinării suprafeței exacte pe care reclamantul a posedat-o, a apelat la serviciile unei persoane de specialitate în topografie, care a individualizat terenul care face obiectul prezentei acțiuni, întocmind in acest sens un plan de situație.
În acest sens reclamantul a arătat faptul ca a formulat prezentele pretenții bazate pe prevederile Decretului – Lege 115/1938 art. 28 coroborat cu art. 1847 și urm. Vechiul Cod Civil având în vedere modificarea Decretului Lege 115/1938 prin Legea 241/1947. care prevede la art. 6 "Posesiunea cerută in vederea uzucapiunii, în cazurile prevăzute de articolele 27 și 28 din lege pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare trebuie să îndeplinească condițiile cerute de Codul civil/ Prescripțiile împlinite, precum si cele începute înaintea punerii in aplicare a prezentei legi sunt cârmuite în ce privește natura, durata si efectele lor, de dispozițiile legii sub care au început”.
Ca și concluzie, prin Legea 241 nu s-a modificat nici o condiție prevăzută de art. X din Decretul - Lege 115/1937 privitoare la uzucapiune, doar se completează condițiile uzucapiunii prin modalitatea de posesie prevăzută de art. 1847 și urm. Vechiul Cod Civil, condiția de uzucapare timp de 20 ani de la moartea proprietarului tabular rămânând aplicabile până la . legii 7/1996, dată la care au început din nou să fie aplicabile prevederile Codului civil în materie de uzucapiune.
De asemenea, chiar dacă posesiunea de 20 ani, s-ar împlini după . Legii 7/1996, aplicabile în speța de față sunt tot prevederile art. 28 din Decretul - Lege 115/1938 și art.6 Legea 241/1947 care reglementează condițiile uzucapiunii, în acest sens pronunțându-se și ICCJ Secțiile Unite, prin Decizia 86/10.12.2007 care prevede că; „în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului - Lege 115/1938 și împlinite după . Legii 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respective ale Decretului - Lege 115/1938”.
Totodată a menționat faptul că a parcurs procedura ședinței de informare cu privire la avantajele medierii însă nu s-a dat curs invitației acestuia astfel că nu s-a putut ajunge la un acord intre părți.
Pentru toate aceste motive reclamantul a solicitat admiterea prezentei acțiuni și pe cale de consecință să se dispună în sensul celor solicitate.
În drept reclamantul a invocat prevederile art. 28 Decretul Lege 115/1938, art. 6 din Legea 241/1947; art. 4 alin.2 din Ordonanța nr. 128/1998; art. 26 din Legea nr. 18/1991; art. 1486 și urm. din Vechiul Cod; art. 205 și urm., art. 1050 și urm. din NCPC.
În probațiune reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri precum și administrarea probei cu martorii Dobos Layos și B. L..
În temeiul art. 223 alin.3 Cod de procedură civilă reclamantul a solicitat judecarea cererii în lipsă.
În probațiune reclamantul a depus la dosar împuternicirea avocațială (f.7), chitanța . MS nr._/25.11.2014 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 865 lei (f.8), extrase CF (f.9-11, 3839), adrese (f.12-19), certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local emis de Primăria S. de M. (f.20), Sentința civilă nr. 1746/15.02.1994 pronunțată de Judecătoria Tîrgu M. în dosarul nr. 4453/1993 (f.21), chitanțe (f.22-30), invitație la conciliere și dovada comunicării (f.31-33), proces verbal de informare gratuită privind avantajele medierii (f.34), planșe foto (f.35), plan de situație (f.36), memoriu tehnic -2013 (f.37), plan de încadrare în zonă (f.40-41), CI reclamant (f.42).
La data de 30.04.2015 pârâta . a depus la dosar întâmpinare solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
Pe cale de excepție admiterea excepției conexității și pe cale de consecință conexarea prezentului dosar la dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Tîrgu M.; admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia și admiterea excepției inadmisibilității acțiunii.
Pe fond pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește excepția conexității a mai arătat că aceasta este fondată, precizând faptul că cu privire la cerința existenței a cel puțin două cauze pendinte la aceeași instanță sau la instanțe diferite, de același grad, în care să figureze cel puțin o parte comună considerând că această condiție este îndeplinită.
In primul rând, a arătat că cele două dosare care fac obiectul prezentei excepții de conexitate se află pendinte pe rolul aceleiași instanțe de judecată, respectiv pe rolul Judecătoriei Tîrgu M., neintervenind nici unul dintre incidentele ce ar face imposibilă reunirea lor.
In al doilea rând, sub aspectul a participanților în cadrul procesual al celor două dosare a învederat faptul că instituția pârâtei este parte și in dosarul nr._ . Starea de fapt și de drept care constituie cadrul procesual al prezentei judecăți, constituie unul dintre exemplele clasice pe care literatura de specialitate le oferă sub aspectul aplicabilității instituției conexării cauzelor.
Ambele dosare au ca obiect ’’sancționarea” proprietarului care prin pasivitatea lui a făcut ca timp îndelungat bunul sau sa se afle in posesia altei persoane, cu raportare la același imobil teren (imobilul înscris in CF nr._ a localității Sîngeorgiu de M.), si evident același proprietar, Pasztor A..
Cu privire la condiția de procedibilitate potrivit căreia reunirea celor două cauze se face - sub rezerva îndeplinirii condițiilor de fond - numai dacă prin conexare nu se încalcă normele de competență exclusivă prevăzute de lege, pârâta a apreciat faptul că această condiție este pe deplin îndeplinită, deoarece cauzele care fac obiectul dosarelor nr_ și respectiv nr._, ambele aflate pe rolul Judecătoriei Tîrgu M., vor atrage în urma reunirii lor prin efectul admiterii excepției conexării, competența aceleiași instanțe - respectiv a Judecătoriei Tîrgu M., atât sub aspectul competenței materiale, cât și sub aspectul competenței teritoriale.
4. O altă condiție de procedură privitoare la invocarea excepției de conexitate s-a referit la respectarea momentului procesual până la care este posibilă invocarea acesteia.
Astfel, sub aspectul momentului procesual până la care este posibilă invocarea excepției de conexitate, conform dispozițiilor art. 139 alin 2 C. procedură civilă este primul termen de judecata, moment procesual nedepășit de aceasta.
Astfel, dat fiind momentul procesual în care a fost invocată excepția de conexitate, a învederat faptul că și această condiție de procedibilitate este îndepliniră.
În concluzie, a mai apreciat faptul că între cauzele care fac obiectul dosarelor mai sus precizate, ambele aflate pe rolul Judecătoriei Tîrgu M., există o asemenea legătură încât conexarea lor se impune spre a asigura o mai bună judecată, în sensul evitării posibilității pronunțării unor hotărâri judecătorești contradictorii.
Pe cale de excepție, a mai învederat instanței că, în opinia pârâtei, cererea reclamantului nu poate fi primită, întrucât această instituție nu are calitatea procesuală în acțiunea formulată de reclamant, iar acțiunea reclamantului este inadmisibila solicitând respingerea acesteia.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei s-a arătat că, în susținerea acestei excepții, a înțeles să se pornească de la starea de fapt redată de înscrierile existente în sistemul Cărților Funciare și de împrejurarea contrară celor susținute de reclamant si anume prezumția ca proprietara tabulară Pasztor A. este in viață deoarece acesta nu a depus niciun înscris la dosarul cauzei din care sa rezulta dincolo de orice îndoiala decesul proprietarei tabulare.
In acest sens a arătat ca dovadă a împrejurării decesului unei persoane o constituie certificatul de deces eliberat de organele competente, sau o hotărâre judecătoreasca dată in procedura declarării morții, considerând ca in lipsa acestor dovezi, Pasztor A. se prezuma a fi in viață.
În completare a arătat ca uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil este o sancțiune îndreptată împotriva vechiului proprietar care dând dovada de lipsa de diligenta a lăsat vreme îndelungată bunul sau în mana altei persoane.
Prin urmare acțiunea având un asemenea temei trebuie îndreptată împotriva vechiului proprietar care are calitate procesuala pasiva in cauza.
Pentru ca pârâta să aibă calitate procesuala pasiva in prezenta cauza reclamanții ar fi trebuit sa facă dovada ca imobilul in discuție este in proprietatea unității administrativ teritoriale adică ar fi trebuit să facă dovada ca numita Pasztor A. care este adevăratul proprietar tabular al imobilului în litigiu a decedat fără a lăsa moștenitori. Mai mult a subliniat faptul că în cazul în care succesiunea este declarată vacantă, imobilul a trecut in proprietatea unității administrativ teritoriale Sîngeorgiu de M., dovadă care nu a fost făcută de către reclamant.
Așadar, raportat la cele mai sus concluzionate pârata a apreciat faptul că, excepția este întemeiată întrucât aceasta nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii pârâta a învederat faptul că, pentru o corectă soluționare a prezentei cauze se impune analizarea mai multor aspecte, respectiv a legii aplicabile, ceea ce poate avea ca o consecință necesară inadmisibilitatea acțiunii, a presupusei posesii a reclamantului, a întreruperii prescripției achizitive, care pot sublinia caracterul nefondat al prezentei cereri introductive de instanță.
In acest sens a precizat în ceea ce privește legea aplicabilă, în Transilvania, trei momente prezintă importantă deosebită: 22 iunie 1943, când prin Legea nr.389 a fost extinsă, printre altele aplicarea Codului Civil si peste Carpați, fiind scoase din vigoare Codul Civil austriac si legile maghiare; 12 iulie 1947, dată la care, prin Legea 241/1947 a fost pusă in aplicare Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare; 24 iunie 1996, data la care a intrat in vigoare Legea nr.7/1996 a cadastrului si a publicitarii imobiliare. Aceasta din urma lege nu cuprinde dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun in materie de uzucapiune, motiv pentru care de la data intrării in vigoare, uzucapiunea este si rămâne reglementata in dreptul comun, adică in Codul Civil.
Așadar, după cum s-a putut observa, începând cu 24 iunie 1996, pe teritoriul comunei Sîngeorgiu de M., s-au aplicat reglementările din cartea a III - a, titlul XX a Codului Civil Român, fiind stabilită mai sus succesiunea legilor, nu ne rămâne decât să stabilim momentul la care a început să curgă presupusa prescripție achizitivă a reclamantului.
Or, la stabilirea acestui moment nu avem in vedere data decesului numitei Pasztor A., sau mai bine zis, data indicata de reclamant ca fiind data decesului proprietarei tabulare Pasztor A., ci momentul efectiv de la care a început reclamantul a poseda pentru sine.
Or, acest moment se susține a fi anul 1986, dar, in condițiile in care nu se depune nici o dovada in acest sens putem prezuma la momentul de fata ca aceasta posesie nu a început in condițiile in care nu s-a dovedit acest aspect.
Asta, cu atât mai mult cu cat, pârâta a identificat o contradicție evidenta intre înscrisurile depuse de reclamant in probațiune si susținerile acestuia, referindu-se la planul de situație întocmit si chitanțele depuse care au fost emise prenumele reclamantului. Totodată a observat o contradicție intre aceste înscrisuri in sensul ca reclamantul se presupune ca a achitat impozit pentru imobil teren si construcție nr.305 A si 305, iar pe planul de situație - al cărei consfințire se pretinde practic prin aceasta acțiune - la nr.305 A apare Janossy A., care la rândul sau a depus chitanțe privind plata impozitului aferent imobilului de sub nr.305 A, in dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Targu M..
Așadar, in lipsa oricărei dovezi in stabilirea momentului de la care a început sa posede reclamantul, care coincide cu momentul la care a început sa curgă prescripția achizitiva, nu putem stabili legea aplicabili instituției uzucapiunii, motiv pentru care acțiunea, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 115/1938, este inadmisibila.
Referitor la faptul că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, pârâta a învederat că, chiar dacă s-ar aprecia că, în speța sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 115/1938 si reclamantul ar dovedi faptul ca a început a poseda înainte de . Legii 7/1996, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative care se cer de dispozițiile Legii nr. 115/1938 pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, respectiv titularul dreptului intabulat in cartea funciara sa fie decedat, iar uzucapantul să posede imobilul timp de cel puțin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular și posesia sa fie utila indiferent de bună-credință sau reaua-credință a posesorului
Or, in speța nu este îndeplinita prima condiție ceea ce afectează evident si următoarele condiții, atâta timp cat celelalte doua sunt condiționare de prima si deriva din aceasta.
Susține că nu este îndeplinita prima condiție, deoarece nu a fost răsturnata prezumția potrivit căreia Pasztor A. se afla in viață.
In acest sens a arătat ca in conformitate cu dispozițiile art. 99 Noul Cod Civil ”(.1) Starea civilă se dovedește prin actele de naștere, căsătorie și deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum și prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. (2) Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice și fac dovada, până la înscrierea în fals, pentru ceea ce reprezintă constatările personale ale ofițerului de stare civilă și, până la proba contrară, pentru celelalte mențiuni. (3) Hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul. ’’
Înainte de . Noului Cod Civil situația prezentată era reglementata de dispozițiile art. 13-15 din Legea 119/1996. Art.13: ’’ Starea civilă se dovedește cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum și cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.”
După cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantul însăși, decesul numitei Pasztor A. nu a fost înregistrat in registrele de stare civila, si nu a fost identificat o hotărâre judecătoreasca de declarare a morții.
Așadar din interpretarea dispozițiilor legale citate rezultă ca este inadmisibila orice alta proba in dovedirea stării civile privind decesul unei persoane deoarece reclamantul a făcut referire la o hotărâre judecătoreasca, dar care nu lămurește acest aspect si nu poate constitui proba pentru dovedirea acestei împrejurări, in condițiile in care prin aceea hotărâre nu s-a constatat decesul numitei Pasztor A., ci s-a dat o soluție prezumându-se ca aceasta a decedat.
Prin urmare a considerat faptul că este inadmisibil in sistemul judiciar a se avea in vedere o constatare care pe de o parte este inadmisibila ca proba, dar pe de alta parte constituie si fructul unei erori judiciare, in condițiile in care s-a prezumat de către instanța respectiva decesul unei persoane din relatările unui martor, care nici măcar nu o cunoaște pe Pasztor A..
Așadar, condiția nefiind îndeplinita rămâne nefondata cererea reclamantului.
Trecând peste cele mai sus învederate, pentru ipoteza acceptării împrejurării de fapt ca Pasztor A. a decedat in anul 1960, a arătat faptul că nici in aceste condiții nu poate fi întemeiata cererea reclamantului pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 680 Cod civil (in vigoare in 1960) - in lipsa de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec in proprietatea Statului.
Conform acestui text de lege statul a cules moștenirile rămase in desheredare, adică fără succesori care să le poată culege, întrucât la data deschiderii moștenirii, fie nu exista nici un succesor legal sau testamentar in viața, fie succesorii legali in viața la data deschiderii succesiunii sunt cu toți nerezervatari si au fost exheredati total de defunct, fie succesorii legali sau testamentari in viața renunța la moștenire sau sunt nedemni.
Presupunând că aceasta este situația in speța, deoarece așa s-a susținut de către reclamant, și pornind de la această stare de fapt,pârâta a observat, în primul rând, ca nu este complet cadrul procesual, si, in al doilea rând, ca pârâta nu are calitate procesuala. Însă, trecând si peste aceste lipsuri de procedura, a subliniat ca nici . corect format si indicat reclamantul nu poate uzucapa deoarece, undeva în anii 1960-1961 imobilul a intrat în proprietatea statului cu titlu de moștenire vacantă.
A menționat că domeniul privat al Statului și al Unităților Administrativ Teritoriale, supus prescripției achizitive, a primit consacrarea legală prin art. 6 din legea nr. 18/1991, art. 81 din Legea nr.69/1991 si art. 4 din Legea nr.213/1998, de unde rezultă că înainte de anul 1991 imobilele aflate in proprietatea Statului și al Unităților Administrativ Teritoriale nu puteau fi uzucapate, întrucât in acea perioadă de timp nu puteau fi in proprietatea privată a acestor entități.
În susținerea celor învederate sunt si prevederile art. 1844 Cod civil care prevede că nu se poate prescrie domeniul lucrărilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu au putut fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț.
Prin urmare, in considerarea faptului că imobilul din speță a intrat in proprietatea Statului in anul 1960-61, înainte deci de 1991, a arătat faptul că posesia reclamantului nu a fost una utilă, imobilul fiind imprescriptibil.
Art. 1864 Cod civil reglementează ipoteza când lucrul este declarat neprescriptibil in urmarea unei transformări legale a naturii sau a destinației sale ca fiind o situația juridică care întrerupe prescripția achizitiva.
Prin urmare a considerat că prescripția achizitivă nu a putut începe sa curgă, atâta timp cat proprietatea Statului, înainte de 1991 a aparținut doar de domeniul public, ceea ce este imprescriptibil, motiv pentru care cererea de constatare a uzucapiunii asupra imobilului din speța nu poate fi primită.
În drept pârâta a invocat dispozițiile legale invocate în prezentul script.
În probațiune pârâta a depus la dosar extrasul CF (f.70-76), factura fiscală (f.77), chitanța (f.78), foaia de avere (f.79).
La data de 12.06.2015 reclamantul I. V. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta solicitând respingerea excepțiilor invocate de pârâtă și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Referitor Ia excepția conexării dosarului cu dosarul nr._ reclamantul a solicitat respingerea acestei excepții ca nefiind fondată deoarece cele două dosare nu au strânsă legătură între ele, pentru a se impune conexarea lor.
Astfel, chiar dacă la o lecturare superficială a observat faptul că obiectul cererii este identic, la o lecturare mai atentă, am observa faptul obiectul cererii este același, doar din punct de vedere general, ambele dosare având ca obiect uzucapiune. Însă ca aplicarea practică a acestei excepții a mai observat faptul că cele două dosare nu au nici o legătură între ele.
Practic este vorba de persoane reclamante diferite, cu interes procesual diferit, care . cu aceeași parte procesuală pasivă, în speță, pârâta.
Dar dacă s-ar accepta opinia exprimată, în întâmpinare de către pârâtă, ar însemna ca toate procesele care au ca obiect uzucapiune, și în care parte procesuală pasivă este pârâta, dar pentru terenuri diferite, să se conexeze, având toate o strânsă legătură între ele.
Date fiind aceste aspecte, reclamantul a considerat că nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de legiuitor pentru admiterea aceste excepții, impunându- se, pe cale de consecință a se respinge ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de aceasta, a solicitat respingerea ei ca nefiind întemeiată arătând că în opinia lui pârâta este cea care deține această calitate procesuală în dosar.
In acest sens a solicitat să se aibă în vedere faptul că în prezentul dosar a demonstrat faptul că proprietara tabulară este decedată, că succesiunea sa a rămas vacantă, iar în astfel de condiții statul în reprezentarea sa prin unitatea administrativ-teritorială în a cărei rază teritorială se regăsește terenul care face obiectul unui astfel de litigiu devine parte în proces, ocupând această calitate procesuală pasivă, cea a pârâtului.
Astfel, prin sentința atașată în probațiune, pronunțată în anul 1994, în dosarul nr.4453/1993, care a avut același obiect și anume uzucapiune, însă a unui alt teren decât cel în prezenta cauză, în care parte pârâtă a fost . prin Primar, a demonstrat faptul că moștenirea proprietarei tabulare a devenit vacantă.
Calitatea de moștenire vacantă a primit-o cel mai târziu prin pronunțarea acelei sentințe care are putere de lucru judecat, la acea dată, conform Noului Cod de Procedură Civilă - sentința având autoritate de lucru judecat.
Deci faptul decesului numitei Pasztor A. și vacanța succesorală au intrat în autoritate de lucru judecat începând cu acea dată și anume anul 1994.
Date fiind aceste aspecte, în opinia reclamantului nici nu mai era nevoie ca el să îndeplinească alte acte extra procesuale de aflare a stării civile a acestei proprietare tabulare, situația fiind pe deplin dovedită prin acea sentință.
Cu toate acestea, a solicitat să se observe faptul că din vastul material probatoriu administrat până în momentul de față a demonstrat că a efectuat toate demersurile necesare și pe care le putea efectua în vederea completării acestei probe irefutabile, privitoare la decesul proprietarei tabulare și vacantarea succesiunii.
Mai mult, a arătat faptul că nu s-a impus pentru fiecare solicitare de uzucapiune a unui imobil ce aparține unei persoane decedate, dovedirea a unor aspecte deja dovedite și intrate în puterea autorității lucrului judecat sau puterii de lucru judecat și anume decesul proprietarului tabular și vacantarea succesiunii.
In primul rând datorită faptului că decesul unei persoane nu a putut interveni de mai multe ori, decât o singura dată, iar succesiunea acesteia este una singură fiind formată din totalitatea bunurilor deținute de către aceasta fie ele mobile sau imobile, fiind și de această dată suficientă constatarea unei singure dăți a vacanței succesorale – fiind vorba de o universalitate de bunuri și nu de bunuri in individualitatea lor.
Ori cele două condiții sunt îndeplinite începând cu anul 1994, odată cu rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 1746 din dosar nr. 4453/1993.
Orice încercare de combatere a acestui aspect, mai ales de o parte participantă în soluționarea acelui litigiu devine de prisos și lipsită de orice consecință juridică.
Raportat la inadmisibilitatea acțiunii a apreciat că această excepție este nefondată în opinia sa.
Constatând faptul că prezenta acțiune a fost introdusă sub imperiul Noului Cod de Procedură Civilă, a învederat faptul că raportat la prevederile art. 5, acțiunea sa nu poate fi declarată inadmisibilă pe o pretinsă lipsă de identificare a legii pe care a început uzucaparea terenului în cauză.
Oricum, chiar dacă s-ar pretinde de către pârâtă că nu s-a cunoscut data exactă a începerii uzucapiunii acestui teren, această dată poate fi prezumată, dar de altfel și dovedită prin martori, fiind vorba de o stare de fapt, martori pe care i-a și propus în probațiune.
În continuare, reclamantul a reiterat în esență aspectele invocate în cererea principală.
În drept reclamantul a invocat prevederile art. 201 alin.2 din NCPC.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că,
Potrivit disp. art. 248 NCPC, instanța va analiza cu prioritate excepțiile de procedura, precum si excepțiile de fond care fac de prisos cercetarea cauzei.
Se impune, prin urmare, a se analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei . prin Primar, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Potrivit art. 32 NCPC, „ (1) Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenție; d) justifică un interes. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, și în cazul apărărilor.”
Pe de altă parte, potrivit art. 36 din NCPC, „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”.
Reținem că, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta să se constate că dânsul ar fi dobândit prin uzucapine, în baza Decretului Lege 115/1938, dreptul de proprietate, asupra terenului în suprafață de 380 m.p., situat in S. de M., . B, înscris in CF_ Sangeorgiu de M., nr. top. 170/1. Potrivit extrasului CF_ Sangeorgiu de M. (fila10), proprietarii suprafeței totale de 2086 m.p. teren situat în S. de M., ., sunt numiții Pasztor A., Dobos L. și Dobos S..
Despre proprietarul tabular Pasztor A., reclamantul a susținut că aceasta a decedat în anul 1960, și terenul a intrat în proprietatea privată a pârâtei .. Pentru a-și dovedi susținerea, reclamantul a depus la dosar în copie Sentința civilă nr. 1746/1994., pronunțată în Dosar nr. 4.453/1993 al Judecătoriei Târgu M. (f. 21), în care se menționează că această persoană este decedată.
Sentința menționată de reclamant nu se referă la declararea judecătorească a morții acestei persoane, obiectul dosarului fiind tot dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unei porțiuni din terenul situat în S. de M., .. Mai reținem că, în respectivul dosar, pârâta . nu a avut calitate de parte.
Astfel cum învederează și pârâta, din înscrisurile depuse de reclamant în probațiune, nu rezultă că această proprietară tabulară a decedat. În primul rând conform Adresei nr. 97/24.02.2014, emisă de Primaria S. de M.-Stare civila- aflată la fila 14 din dosar, se constată că în registrele de stare civilă ale loc. S. de M. nu a fost înregistrat decesul numitei Pasztor A.. Mai reținem că, potrivit adresei nr. 80/22.09.2014 emisă de Biroul Individual Notarial C. D. A. ( fila 16), în evidențele Camerei Notarilor Publici M. nu figurează ce fiind dezbătută succesiunea dupa defuncta Pasztor A.. Pe de altă parte, conform adresei nr. 1292/02.04.2014 emisă de Primăria S. de M. ( fila 18) terenul înscris in CF_ Sangeorgiu de M. se află în proprietate privată, nefăcând parte din domeniul public sau privat al comunei.
Din înscrisurile depuse de reclamant la dosar, nu se poate deduce că proprietara terenului ce se dorește a se uzucapa, înscrisă in cartea funciară nr._, ar fi în prezent decedată, în contextul în care, asupra acestui aspect, sarcina probei, potrivit dispozițiilor art. 249 NCPC, ar fi revenit reclamantului. Apreciem că dovada decesului proprietarului tabular se putea face prin prezentarea actelor de stare civila, a unui certificat de moștenitor emis în urma decesului, ori prin prezentarea unei hotărâri de declarare judecătorească a morții. De vreme ce reclamantul nu a depus la dosar nici un document care să ateste intervenirea decesului proprietarului tabular Pasztor A., prezumția aplicabilă este că această proprietară tabulară poate fi in viață sau, în situația în care s-ar fi dovedit decesul, poate avea moștenitori legali acceptanți.
Pe de altă parte, reclamantul nu a indicat instanței nici un temei legal pentru care parata ., chemata in judecata, ar avea o calitate de titular al dreptului de proprietate asupra terenului inscris in CF_ Sangeorgiu de M., sau vreun drept de succesiune asupra respectivului teren.
În ce privește temeiurile legale invocate de reclamant pentru a susține existența calității procesuale pasive a pârâtei, respectiv art. 4 alin. 2 din O 128/1998, și art. 26 din Legea 18/1991, observăm că aceste acte normative au intervenit după presupusul deces al proprietarei tabulare, și, de altminteri, ele nu susțin câtuși de puțin poziția reclamantului: primul text legal citat enumeră o . bunuri exceptate de aplicabilitatea alin. 1 al aceluiași art. 4, alineat ce descrie obligațiile deținătorilor bunurilor care au trecut în proprietatea privată a statului; al doilea text legal citat, prevede includerea terenurilor din moșteniri vacante în proprietatea publică (deci inalienabilă, imprescriptibilă, insesizabilă) a unităților administrativ teritoriale. Pe de altă parte art. 477 din Codul civil de la 1864, prevedea, în forma de la data publicării „Toate averile vacante și fără stăpâni, precum și ale persoanelor care mor fără moștenitori, sau ale căror moșteniri sunt lepădate, sunt ale domeniului public.”
Prin urmare, susținerea reclamantului în sensul că în prezentul dosar, calitatea procesuală pasivă ar reveni pârâtei . prin Primar, nu are susținere în actele normative aplicabile.
Pentru motivele expuse, apreciind că pârâta chemat in judecată în prezenta cauză, având ca obiect uzucapiune, nu are calitate procesuală pasivă, instanta va admite exceptia invocata de aceasta și va respinge actiunea, astfel cum a fost formulată, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta . prin Primar.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul I. V., domiciliat în S. de M., nr. 305A, jud. M., CNP_, cu domiciliul procesual ales la C. Ind. Av. Cmeci I. S., din Târgu M., .. 7, jud. M., în contradictoriu cu . prin Primar, cu sediul în S. de M., .. 130, jud. M., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 25.09.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
A. C. CĂILEANRALUCA A. M.
Red.A.C.C.
Tehn. A.C./26.10.2015/4 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3755/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4180/2015.... → |
|---|
