Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3755/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3755/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 24-07-2015 în dosarul nr. 3755/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3755
Ședința publică din data de 24 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. DUMITRIȚA S.
GREFIER: C. L.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulate de reclamanta CHEȚEG LEONUȚA, în contradictoriu cu pârâtul B. F., având ca obiect ordonanță președințială.
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință pronunțată la data de 23 iulie 2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de astăzi, 24 iulie 2015, încheierea menționată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea având ca obiect ordonanță președințială, înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 06.07.2015, sub nr._, reclamanta Chețeg Leonuța a chemat în judecată pe pârâtul B. F. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună admiterea ordonanței președințiale și, pe cale de consecință, evacuarea pârâtului din imobilul teren intravilan în suprafață de 202,6 mp, edificat cu casa neevidențiată, situate în Sântana de M., ., județul M., înscris în CF nr. 2776/N/Sântana, nr. top. cad. 1672/2/1/2 (510/2), precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părțile au fost căsătorite în perioada 14.02.2004 – 24.02.2004, căsătorie desfăcută prin acordul părților, pe cale notarială și din care au rezultat doi copii, respectiv B. F. D., născut la data de 07.07.2004, și B. H. C., născut la data de 27.06.2007. De asemenea, a arătat că în timpul căsătoriei, părțile au dobândit terenul indicat în petitul acțiunii, pe care au edificat o casă neevidențiată.
Reclamanta a învederat că, prin declarația autentificată sub nr. 264/24.02.2014 de notarul public Suceava C., pârâtul a atestat că reclamanta deține cota de ½ din imobilele indicate și că este de acord ca, pe lângă cota care i se cuvine, să îi plătească suma de 2.500 euro, în termen de un an de zile de la data desfacerii căsătoriei.
În altă ordine de idei, reclamanta a arătat că, deși a întreprins demersuri pentru vânzarea imobilului, pârâtul nu a permis accesul potențialilor cumpărători.
Potrivit susținerilor reclamantei, atât în timpul căsătoriei, cât și după desfacerea acesteia, pârâtul a provocat scandaluri, fiind extrem de violent față de reclamantă, existând mai multe certificate medico-legale în acest sens. Toate acestea împrejurări au determinat instalarea unor ticuri cronice și modificări comportamentale în ceea ce îl privește pe minorul B. H. C.. În opinia reclamantei, comportamentul pârâtului constituie o amenințare permanentă asupra vieții reclamantei și a copiilor săi.
În continuare, reclamanta a învederat că, în prezent, locuiește împreună cu minorii la locuința bunicilor materni, compusă din 2 camere, însă a precizat că în acel imobil va locui și fratele reclamantei, care se va întoarce din Anglia împreună cu familia sa.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale prezentei acțiuni, reclamanta a arătat că urgența măsurii se justifică prin următoarele: mama reclamantei este diagnosticată cu tumoră malignă a uterului, efectuând tratament chimioterapeutic, ceea ce are un impact covârșitor asupra psihicului minorilor; fratele reclamantei intenționează să se întoarcă în România, context în care în imobilul compus din 2 camere vor locui 7 persoane; minorul B. H. C. urmează să fie supus unei intervenții chirurgicale în luna septembrie; ambii copii vor începe cursurile școlare, sens în care au nevoie de spațiu pentru a se putea dezvolta corespunzător; după desfacerea căsătoriei, pârâtul s-a instalat în imobil ca unic proprietar, iar în momentul în care reclamanta a încercat să locuiască împreună cu copiii în imobil, a supus-o la suferințe fizice și psihice; minorul B. H. C. este afectat psihic de starea conflictuală în care se află părinții săi; pârâtul nu a permis accesul în imobil potențialilor cumpărători aduși de reclamantă.
Referitor la vremelnicia măsurii, reclamanta a arătat că solicită evacuarea pârâtului din imobil până la vânzarea efectivă a acestuia, în condițiile în care, deși sunt despărțiți de aproape un an de zile, pârâtul a continuat să locuiască în imobil, iar reclamanta a achitat toate facturile de utilități.
Reclamanta a mai menționat că aparența dreptului este în favoarea sa, deoarece pârâtul s-a obligat ca în cel mult un an să o despăgubească, recunoscând că reclamanta a avut o contribuție mai însemnată la edificarea imobilului.
Reclamanta a susținut că domiciliul pârâtului, înscris în cartea de identitate, este la părinții lui, locuință în care ar avea spațiu suficient și condiții foarte bune.
Reclamanta a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 996 alin. (3) din codul de procedură civilă și a invocat în drept art. 996-1001 din Codul de procedură civilă.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cu declarația martorului Chețeg A., depunând la dosar: declarația autentificată sub nr. 164/24.02.2014 de notarul public Suceava C. (f. 7), certificat medico-legal nr. 20/06.01.2014 (f. 8), certificat medico-legal nr. 4310/17.12.2013 (f. 9), acte medicale (f. 10-14; f. 41-43; f. 70-78), chitanțe (f. 26-27), extras C.F. nr. 2776/N/Santana (f. 28), copii acte de stare civilă (f. 29-30, f. 34), certificatul de divorț nr. 2044/24.02.2014 (f. 31), convenție încheiată în procedura divorțului cu copii minori (f. 32-33), chitanțe privind plata utilităților (f. 35-39), buletin de mișcare a mijloacelor de măsurare (f. 40), mesaje S.M.S. transmise de către pârât, imprimate pe suport de hârtie (f. 50).
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei, conform chitanței aflate la fila 5 din dosar.
Pârâtul a depus, în probațiune, un set de chitanțe și facturi reprezentând plata utilităților, foi de depunere numerar și facturi reprezentând plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor (f. 51-69), precum și factura și chitanța privind plata onorariului avocațial (f. 47-48).
La data de 23.07.2015, pârâtul a depus la dosar note scrise, prin care a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, prevăzute de art. 997-1002 din Codul de procedură civilă.
Referitor la condiția aparenței dreptului, pârâtul a arătat că nu locuiește în mod abuziv în imobile și că împrejurarea că imobilele nu au fost vândute nu este de natură să creeze în favoarea reclamantei aparența unui drept de proprietate exclusiv asupra imobilelor, acestea fiind încă proprietatea comună a părților, pârâtul urmând să își îndeplinească obligația de plată după finalizarea vânzării imobilelor.
În ceea ce privește caracterul provizoriu al măsurilor, pârâtul a arătat că, în ipoteza în care ar fi evacuat din imobil până la vânzarea efectivă a acestuia, s-ar afla în imposibilitate de a mai fi repus în situația anterioară. Așadar, a precizat că nu este îndeplinită condiția caracterului provizoriu.
Sub aspectul existenței unor cazuri grabnice, pârâtul a apreciat că nu este incident vreunul dintre cazurile prevăzute de lege.
Față de cele expuse, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca fiind inadmisibilă.
Cu privire la starea de fapt, pârâtul a recunoscut faptul că din căsătoria părților au rezultat cei doi minori și că părțile au divorțat pe cale notarială la data de 24.02.2014. Totodată, a recunoscut că în timpul căsătoriei părțile au dobândit terenul intravilan în suprafață de 202,6 mp, edificând o casă neevidențiată, situată în Sântana de M., ., județul M., terenul fiind înscris în C.F. nr. 2776/N/Sântana, nr. top. cad. 1672/2/1/2 (510/2).
Pârâtul a precizat că, deși reclamanta încearcă să îi impute o eventuală culpă în neîndeplinirea obligației de plată asumate prin declarația autentificată de notarul public Suceava C., acesta s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a achita la termenul stabilit sumele de bani la care s-a obligat. Mai mult decât atât, prin declarația autentificată se menționează expres că sumele vor fi achitate la data vânzării imobilelor, lucru care nu s-a întâmplat. Totodată, pârâtul a explicat că vânzarea imobilelor este dificilă din cauza faptului că imobilul construcție nu este evidențiat în cartea funciară. Pârâtul a apreciat ca fiind lipsită de fundament susținerea reclamantei, potrivit căreia acesta nu a permis accesul în imobil potențialilor cumpărători.
În continuare, pârâtul a expus o . considerații în circumstanțiere, prin care a arătat că a fost plecat la muncă în străinătate, pentru a asigura familiei un trai decent și că este cunoscut în rândul comunității ca fiind o persoană pașnică, calmă și nonviolentă. De asemenea, a menționat că nu reprezintă o amenințare pentru fosta sa soție și pentru cei doi minori, precizând că afirmațiile făcute de reclamantă nu sunt susținute de mijloace de probă pertinente.
Referitor la afecțiunea psihologică de care suferă minorul B. H. C., pârâtul a arătat că la baza acesteia nu stă comportamentul său față de minori sau presupusele acte de violență exercitate asupra reclamantei, comportamentul minorului fiind afectat în principal de separarea în fapt a părinților.
În altă ordine de idei, pârâtul a evidențiat faptul că, după desfacerea căsătoriei, a rămas în imobil ca urmare a acordului de voință intervenit între părți, reclamanta înțelegând să părăsească locuința comună și să se mute la părinții ei, împreună cu minorii.
În cauză, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum și cu declarațiile martorilor Chețeg A. (f. 44) și B. D. (f. 79).
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța constată că, potrivit certificatului de divorț nr. 2044/24.02.2014 (f. 31), a fost desfăcută prin acordul soților căsătoria încheiată la data de 14.02.2004 între părțile din prezentul dosar, iar, potrivit convenției încheiate în procedura divorțului cu copii minori (f. 32-33), autoritatea părintească asupra minorilor B. F. D., născut la data de 07.07.2004, și B. H. C., născut la data de 27.06.2007, urma a fi exercitată în comun de către părți. De asemenea, s-a stabilit prin aceeași convenție ca locuința minorilor să fie stabilită la mamă, în Sîntana de M., ., jud. M., proprietatea numiților Chețeg A. și C..
Potrivit extrasului C.F. nr. 2776/N/Santana (f. 28), reclamanta și pârâtul sunt proprietarii în cotă de 1/1 (bun comun) a unei suprafețe de teren intravilan fără construcții în suprafață de 202,6 mp (număr topografic, cadastral 1672/1/2 – 5101/2), teren pe care, astfel cum rezultă din susținerile părților și declarațiile martorilor, părțile au edificat o casă neevindențiată în cartea funciară.
Prin declarația autentificată sub nr. 164/24.02.2014 de notar public S. C., pârâtul s-a obligat ca, la data vânzării terenului intravilan în suprafață de 202,6 mp edificat cu casă neevidențiată situate în Sîntana de M., ., jud. M., înscris în C.F. nr. 2776/N/Santana, număr topografic, cadastral 1672/1/2 (5101/2), care se va face cel târziu în termen de 1 an de la data declarației, să predea fostei sale soții, Chețeg Leonuța, cota de ½ parte din preț, precum și suma de 2.500 euro (f. 7).
În drept, instanța reține că, potrivit art. 997 din Codul de procedură civilă, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, instanța va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Condițiile emiterii ordonanței președințiale sunt, așadar, aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
În ceea ce privește prima condiție prevăzută de Codul de procedură civilă, instanța constată faptul că în analizarea aparenței dreptului nu trebuie să intre în analiza fondului cauzei, ci doar în realizarea unei analize formale a aparenței acestui drept.
În prezenta cauză, instanța constată că ambele părți din prezentul dosar au calitatea de proprietar în devălmășie al imobilului din care se solicită evacuarea pârâtului, și, chiar dacă doar pârâtul are domiciliul în Sîntana de M., ., jud. M., astfel cum rezultă din încheierile de ședință pronunțate la datele de 21.07.2015 și 23.07.2015, reclamanta având domiciliul în Sîntana de M., ., jud. M., ambele părți ar avea îndreptățirea să locuiască în imobilul menționat. Însă, în condițiile în care în cadrul convenției încheiate în procedura divorțului cu copii minori (f. 32-33), s-a stabilit ca locuința minorilor să fie stabilită la mamă, în Sîntana de M., ., jud. M., proprietatea numiților Chețeg A. și C., instanța constată că reclamanta și-a ales singură domiciliul în care să locuiască împreună cu minorii, această adresă fiind menționată, începând cu data de 13.06.2014, și în cartea de identitate a reclamantei (f. 34). Astfel, chiar dacă reclamanta a susținut că a fost nevoită să părăsească locuința comună, după desfacerea căsătoriei, din cauza comportamentului agresiv al pârâtului, aceasta a declarat încă de la desfacerea căsătoriei că domiciliul său și al minorilor urmează să fie la părinții săi, astfel încât, aparența dreptului nu este în favoarea reclamantei.
În ceea ce privește caracterul provizoriu al măsurii solicitate, instanța constată că, deși se solicită evacuarea pârâtului doar până la vânzarea imobilului, această măsură nu este una provizorie, deoarece, după vânzarea imobilului unor terți, pârâtul nu ar mai avea îndreptățirea să solicite reintegrarea în imobil, astfel încât, din acest punct de vedere, măsura nu este una reversibilă, nefiind în consecință nici provizorie, iar prin admiterea cererii reclamantei instanța ar prejudeca și fondul dreptului dintre părți cu privire la îndreptățirea părților de a locui în imobil, în condițiile în care reclamanta susține că nu este posibilă conviețuirea acestora.
Referitor la caracterul urgent al măsurii, acesta trebuie stabilit prin raportare la scopul luării acestei măsuri, respectiv păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Din punctul de vedere al scopului urmărit, instanța constată că nu s-a făcut nici dovada urgenței luării acestei măsuri, în condițiile în care reclamanta a arătat încă în convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori (f. 32-33) că domiciliul minorilor va fi la mamă, în Sîntana de M., ., jud. M., proprietatea părinților reclamantei. De asemenea, chiar dacă reclamanta s-ar fi mutat din imobil din cauza agresiunilor pârâtului, această mutarea a avut loc în luna iunie 2014, astfel cum a arătat martorul Chețeg A. (f. 44), în luna iunie 2015 nemaiputându-se afirma că această situație determină urgența. De asemenea, și faptul că mama reclamantei a suferit o operație chirurgicală, fiind sub tratament nu susține urgența, în condițiile în care actele medicale depuse la dosarul cauzei sunt din lunile februarie – martie 2015 (f. 13-14), iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă în luna iulie a aceluiași an. Aceeași este situația și în privința minorului B. H. C., care a fost externat la data de 12.02.2015 (f. 42), adică cu aproape 5 luni anterior introducerii acțiunii. Faptul că minorii vor începe cursurile școlare în luna septembrie nu determină vreo urgență, în condițiile în care aceștia au urmat cursuri și în anul școlar precedent, locuind tot la bunicii materni.
Totodată, instanța constată că nu s-a făcut dovada faptului că fratele reclamantei urmează a se întoarce în viitorul apropiat din Anglia, nici martorul Chețeg A. neputând preciza cu certitudine data întoarcerii acestuia, arătând că „poate veni peste o lună sau poate veni pese două luni”. Nici faptul că pârâtul ar împiedica potențialii cumpărători ai imobilului să intre și să îl viziteze nu este un motiv întemeiat pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale, deoarece părțile au arătat că doresc vânzarea imobilului încă de la momentul divorțului, astfel cum rezultă din declarația autentificată sub nr. 164/24.02.2014 de notarul public Suceava C. (f. 7), iar reglementarea situației imobilului se poate realiza prin intermediul unei acțiuni de partaj sau printr-o acțiune prin care să se solicite obligarea pârâtului de a permite vizitarea imobilului.
În aceste condiții, având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru admiterea ordonanței președințiale, în baza art. 997 din Codul de procedură civilă, instanța urmează să respingă cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale, formulată de reclamanta Chețeg Leonuța, în contradictoriu cu pârâtul B. F., ca inadmisibilă.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța, văzând prevederile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, precum și soluția ce urmează să fie pronunțată cu privire la petitul principal al cererii de chemare în judecată, va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și va obliga reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței și facturii depuse la filele nr. 47-48 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamanta Chețeg Leonuța, având CNP_, cu domiciliul în ., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâtul B. F., având CNP_, cu domiciliul în Sîntana de M., ., jud. M., și cu domiciliul procesual ales în Tîrgu M., .. 3, jud. M., la avocat O. S.-Z., ca inadmisibilă.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cerere de apel care se depune la Judecătoria Tîrgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 Cod procedură civilă, azi, 24.07.2015.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
M. DUMITRIȚA S. | C. L. |
Fiind plecată în concediu, semnează Președintele instanței, | Fiind plecată din instanță, semnează Grefier șef, |
T. A. | M.-I. C. |
4 ex./27.07.2015
Redactat: M.D.S.
Tehnoredactat:C.L.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3738/2015. Judecătoria... | Uzucapiune. Sentința nr. 4175/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
