Plângere contravenţională. Sentința nr. 5225/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5225/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 5225/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5225
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. F.
GREFIER: L. E. L.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul CSONTA E., în contradictoriu cu intimatul IPJ M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților și a martorilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constatată faptul că petentul nu a indicat adresa martorului M. I..
Având în vedere că acesta este al doilea termen de judecată acordat în vederea depunerii de către petent a adresei de domiciliu al martoului încuviințat, instanța decade pârâtul din proba testimonială constaân în audierea martorului M. I..
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul art.244 Cod procedură civilă, constată cercetarea judecătorească terminată și în temeiul art. 392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
În baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța se declară lămurită și în temeiul dispozițiilor art. 394 alin. 1 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORIA
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.02.2015 sub nr._, petentul C. E. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., ca prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună în principal, anularea procesului verbal de constatare a contravenției silvice, în secundar, transformarea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului,fără cheltuieli de judecată.
În motivare petentul a arătat că, la data de 06.02.2015 a fost oprit de un echipaj al poliției, pe un drum județean în apropierea localității Glodeni, având o cantitate de lemn în căruța personală, lemnul provenind dintr-un teren particular, teren care trebuia curățat de spini (salcie,păducel) pentru a putea fi lucrat terenul, urmând a fi arat.
Petentul a menționat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției, proprietarul terenului l-a rugat să-l curețe, nu avea cum să arate organelor de constatare vreo autorizație pentru lemnul din căruță,.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.171/2010.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare intimatul a arătat că, procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia, din cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanța de judecată.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, iar procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
In fapt acesta a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 19 alin 1, lit. b din Legea 171/2010, anume pentru faptul că a transportat ca atelaj hipo material lemnos fără a deține documentele legale, respectiv aviz de însoțire emis de autoritatea competentă, în speța Ocolul Silvic. Pentru această faptă petentul a fost sanctionat contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei, iar în baza art. 25, alin 1 din Legea 171/2010 agentul constatator a procedat la confiscarea materialului lemnos deținut fară documentația legală.
În plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu iși susține plângerea contravenționala cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
De asemenea intimatul a considerat ca sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului. De asemenea Legea 171/2010 este foarte restrictivă în ceea ce privește abaterile la regimul silvic.
În baza dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa.
A fost administrată proba cu înscrisuri în cadrul acesteia fiind depuse la dosar următoarele înscrisuri: copia procesului verbal contestat (f.5,6), adresă (f.12), raportul agentului constatator (f.13,14-15), originalul procesului verbal (f.16,17), dovada . nr._ (f.18), declarație (f.19,20).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._/ 06.02.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu o amendă de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 19, lit.b din Legea nr.171/2010.
S-a reținut prin procesul verbal de contravenție că, la data de 06.02.2015, petentul a transportat cu atelaj hipo pe drumul interjudețean DJ 153B în loc.Glodeni, cantitatea de 0,5 metri steri material lemnos din specia salcie și păducel, fără a deține acte de proveniență.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, la rubrica alte mențiuni consemnându-se că „nu am știut că am nevoie d eacte de proveniență și regret fapta”.
Petentul a formulat plângerea contravențională în termen legal, conform prevederilor art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține că, potrivit art. 19, lit.b din Legea nr.171/2010,” (1) Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte: b) transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare;”
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, instanța constată faptul că petentul nu a reușit să facă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție.
În prezenta cauză, în procesul-verbal a fost reținut faptul că petentul, la data de 06.02.2015, petentul a transportat cu atelaj hipo pe drumul interjudețean DJ 153B în loc.Glodeni, cantitatea de 0,5 metri steri material lemnos dis psecia salcie și păducel, fără a deține acte de proveniență.
Starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal este recunoscută de petent, care arată în circumstanțiere faptul că a fost rugat de proprietarul unui teren să curețe respectivul teren de spini.
Însă, instanța reține faptul că această împrejurare, nu se încadrează între cauzele de înlăturare a răspunderii contravenționale dintre cele limitativ prevăzute de art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, neconstituind nici legitimă apărare, nici stare de necesitate, constrângere fizică sau morală, caz fortuit, iresponsabilitate, beție involuntară completă, eroare de fapt și nici infirmitate. În aceste condiții, atât timp cât acordul proprietarului terenului nu se află printre cauzele de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, instanța constată că fapta rămâne contravenție.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că procesul-verbal atacat îndeplinește și condiția de temeinicie.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea minimă prevăzută de lege, 2000 lei, neimpunându-se înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Pentru motivele expuse, constatand ca procesul-verbal de contraventie a fost intocmit in mod legal, situatia de fapt retinuta fiind cea reala, instanta va respinge plangerea formulata, ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea formulata de petentul C. E. dom. în comuna Glodeni, ., jud. M. in contradictoriu cu intimata I. DE POLITIE JUDETEAN M., sediul în Tg M., ., Jud. M. ca neintemeiata.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecatoria Tg.M..
Pronuntata in sedinta publica de azi, 18.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. I. F. L. E. L.
4.ex.
Red.C.
Dact.CM
20.11.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4900/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5227/2015.... → |
|---|
