Întoarcere executare. Sentința nr. 4912/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4912/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 4912/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4912
Ședința publică din data de 30 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C.-NOÉMI B.
Grefier: L. O.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulată de către contestatoarea CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT R. R. M., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri, având ca obiect contestație la executare.
În lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.10.2015, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de azi, 30.10.2015, încheierea menționată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.06.2015, sub nr._ contestatoarea R. R. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. B. ca instanța să dispună:
- admiterea contestației la executare și anularea ca nelegală a executării silite începute în dosarul execuțional anterior menționat și a încheierii Judecătoriei Târgu M. nr. 1436/2015;
- întoarcerea executării silite din dosarul execuțional nr. 107/E/2015 al B. U. F., în sensul obligării creditoarei C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI Șl DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A la restituirea sumei de 305,75 lei achitate de subsemnata în acest dosar execuțional.
- cu cheltuieli de judecata.
În motivare contestatoarea a arătat că, în fapt, prin somația execuțională emisă în dosarul execuțional nr. 107/E/2015 al B. U. F. i s-a pus în vedere să achite suma de 28 euro reprezentând contravaloare tarif de despăgubire și 182 lei cheltuieli de executare conform încheierii nr. 1/2015.
Titlul executoriu constă în procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012 prin care s-a reținut în sarcina sa, săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 8, alin. 1 din OG nr. 15/2002, respectiv fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă.
Conform art. 8, alin. 3 din OG nr. 15/2002 în vigoare la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, tariful de despăgubire prevăzut în anexa 4 la acest act normativ.
Prin Legea nr. 144/2012 a fost abrogat art. 8. alin, 3 și a fost introdus art. II conform căruia Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Consideră că Legea nr. 144/2012, care a abrogat art. 8, alin. 3 din OG nr. 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile ei în calitate de contravenient.
Argumente cu privire la nelegalitatea executării silite raportat la dispozițiile art. 12, alin. 1 din OG nr. 2/2001:
Potrivit art. 12, alin. 1 din OG nr. 2/2001 „Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007 a fost admisă excepția de neconstituționalitate art. 12, alin.1 din OG nr. 2/2001 și s-a constatat că aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia. Astfel după cum s-a arătat în cuprinsul acestei decizii, contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii. Din acest punct de vedere sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Curtea Constituțională a reținut că prin textul de lege care formează obiectul excepției se creează discriminări între persoanele care se găsesc în aceeași situație de contravenienți, ceea ce este contrar prevederilor art.16 alin. (1) din Constituție. Diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este cuprinsă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile. In cazul de față, însă, persoane aflate obiectiv în aceeași situație juridică beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de anumite condiții subiective și aleatorii, ceea ce contrazice exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi.
Argumente privind nelegalitatea executării silite raportat la art. 15, alin. 2 din Constituția României:
În temeiul art. 15, alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor; cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Referitor la dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012, anterior citate, a apreciat că acestea sunt de natură să creeze o situație discriminatorie între persoanele care au formulat plângere contravențională împotriva proceselor ale încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și cele care nu au formulat plângere.
Art. 20, alin. 1 din Constituția României prevede că Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar alin. 2 din legea fundamentală prevede că, Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Având în vedere aceste dispoziții constituționale precum și cele cuprinse în art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezența convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație., apreciem că se impune ca instanța să înlăture de la aplicare dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012.
Aceste prevederi creează în mod evident o discriminare între persoanele care au contestat procesele - verbale și cele care nu le-au contestat, discriminare care nu este justificată de nici o situație obiectivă.
Prin urmare, chiar dacă nu a formulat plângere contravențională pentru a putea invoca legea mai favorabilă, care încă nu intrase în vigoare la momentul în care putea fi contestat procesul verbal, o astfel de împrejurare nu împiedică invocarea sa în cadrul unei contestații la executare.
Argumente cu privire la nelegalitatea executării silite, raportat la prevederile art. 662, alin. 1 și art. 702, alin. 1, pct. 4 din Codul de procedură civilă:
Conform art. 662, alin. 1 din Codul de procedură civilă, executarea silită nu se poate face decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. în cazul de față nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste text legal creditoarea neputând invoca existența unei creanțe având aceste caractere, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012.
De asemenea, conform art. 702, alin. 1, pct. 4 din Codul de procedură civilă, executarea silită încetează dacă a fost desființat titlul executoriu. Și aplicabilitatea acestui text legal poate fi reținută în condițiile în care nu mai există nici un temei legal care să justifice urmărirea silită pentru plata tarifului de despăgubire.
Cu privire la cererea privind întoarcerea executării silite, a precizat următoarele:
La data de 28.05.2015, a achitat debitul în dosarul execuțional nr. 107/E/2015 al B. U. F., conform chitanței doveditoare atașate.
Potrivit art. 722, alin. 1 din Codul de procedură civilă, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Având în vedere faptul că prin contestația la executare promovată subsemnata am solicitat desființarea ii executări silite începute în dosarul execuțional nr. 107/E/2015 al B. U. F., se impune în conformitate cu prevederile art. 723, alin. 1 din Codul de procedură civilă, restabilirea situației anterioare executării, prin restituirea sumei achitate de subsemnata.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, a solicitat admiterea contestației la executare astfel după cum a fost formulată.
În drept: s-au invocat dispozițiile art. 204, alin. 1, art. 662, alin. 1, art. 702, alin. 1, pct. 4, Cod procedură civilă, art. II din Legea nr. 144/2012, art. 20, alin. 1 din Constituția României.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție respingerea contestației ca tardiv formulată și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, intimata a arătat că la data de 09.05.2012 ora 12:54, locul DN1, Romanești, jud. Prahova, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_ aparținând contestatoarei a fost surprinsa circulând fara a deține rovinieta valabila, fapta ce constituie contravenție conform art.8 alin.1 din O.G. 15/2002 si intra sub incidența prevederilor O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În urma încheierii procesului verbal de contravenție . nr._/15.05.2012, contestatoarea a fost sancționat cu amenda in cuantum de 250,00 lei conform art. 8 alin. (2) din OG 15/2002 si totodată “contravenienta are obligația de a achita, pe lângă amenda contravenționala, cu titlu de tarif de despăgubire”, conform prevederilor art.8 alin.3 in cuantum de 28,00 EURO.
Deoarece contravenienta nu a plătit, de buna voie, suma stabilita prin actul constatator mai sus menționat, a procedat la recuperarea tarifului de despăgubire prin intermediul executorului judecătoresc U. F., in conformitate cu prevederile art. 42 din OG. 2/2001, înaintând către acesta cererea de executare nr. 86/d/9181/2015-03-15.
În acest caz, se poate constata deci ca debitorul ar fi putut uza de dreptul de a depune plângere împotriva procesului verbal . nr._/15.05.2012, in termen de 15 zile de la data comunicării, la judecătoria pe raza căreia a fost săvârșita contravenția.
Conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „Procesul-verbal neatacat in termenul prevăzut la art. 31, precum si hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. ”
Prin Legea 144/23.07.2012, articolul 8, aliniatele (3),(3A1) si (6) din OG15/2002 se abroga, doar pentru procesele verbale de contravenție care au fost contestate pana la data publicării acestei legi in Monitorul oficial nr. 509 din 24.07.2012 .
Conform principiul neretroactivități o lege civilă se aplică numai situațiilor ce se ivesc după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare, trecute.
Procesul verbal . nr._/15.05.2012, a fost întocmit potrivit art.8 alin.(3) din OG 15/2002,cu modificările si completările ulterioare, care era in vigoare la data constatării contravenției, ori împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se putea face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia potrivit art. 31 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dar fiind neatacat in termenul prevăzut la art. 31, acesta a devenit potrivit art.37 din OG 2/2001, titlu executoriu fără investire sau alta formalitate.
Contravenientul a intrat in posesia procesului de contravenție in cauza in data de 30.05.2012 dar pana la data publicării Legii 144/23.07.2012 in M.O. 509/24.07.2012 nu poate face dovada contestării acestuia, in acest caz prevederile acestei legi nu pot fi aplicate.
F. de susținerea contestatorului in ceea ce privește instituirea unei norme legale mai favorabile, intervenita în domeniul contravențional, conforma prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României:” Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii contravenționale mai favorabile”.
În cazul de față, contravenția săvârșita nu intra in sfera penalului, astfel ca nu poate fi adus in discuție acest principiu, cu atât mai mult, cu cat reglementările legii noi sunt exprese.
Contestatorul a dat dovada de nepăsare si indiferenta chiar si fata dreptului legal ce îl avea de a se apăra si de a contesta.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Creditoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a excepției tardivității contestației la executare și admiterea contestației la executare astfel după cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat că, în fapt, prin întâmpinarea formulată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI Șl DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. a solicitat respingerea ca tardiv formulată a acțiunii precum și respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
Referitor la apărările intimatei în ceea ce privește fondul contestației la executare contestatoare a reiterat aspectele invocate prin cererea introductivă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 201, alin. 2 Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: chitanțe (f.4-8), dovada de înmânare (f.9), somație (f.10), încheierea nr.1 (f.11), încheiere din 01.04.2015 (f.12), proces verbal atacat (f.13), încheierea civilă nr. 1436/2015 (f.14), chitanță 8f.15), copii certificate ale dosarului execuțional nr. 107/E/2015 ale B. U. F. (f.33-57).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Somația emisă la data de 01.04.2015 în cadrul Dosarului execuțional 107/E/2015 al B. U. F., contestatoarea a fost încunoștințată de obligația de a achita sumele de 28 Euro – contravaloarea tarifului de despăgubire, la cursul de schimb BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării debitului, și de 182 lei – cheltuieli de executare silită, în baza titlului executoriu constând în Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012.
Reținem că, potrivit art. 711 alin.1 NCPC, „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.” Potrivit art. 712 alin. 2: „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.”
În ce privește cele titlul executoriu în baza căruia s-a stabilit obligația contestatoarei de a achita tariful de despăgubire, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 144/2012, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, ce instituise obligativitatea achitării tarifului de despăgubire, modificare ce și-a produs efectele cu începere de la data de 27.07.2012.
Menționăm că, potrivit art. II din Legea 144/2012, „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.” Intimata a apreciat că acest text a clarificat cadrul în care se poate dispune, urmare a abrogării art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, anularea tarifelor de despăgubire stabilite anterior acestei abrogări – adică numai în cazul tarifelor ce au fost și contestate în instanță anterior intrării în vigoare a Legii 144/2012.
Apreciem că o asemenea interpretare ar fi de natură să aducă atingere principiului aplicării legii contravenționale mai favorabile, instituit de art. 12 din OG 2/2001, potrivit căruia: „(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. (2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.” Tariful de despăgubire având, în sine, natura de sancțiune contravențională, constatăm că i se aplică dispozițiile textului legal citat, privind aplicarea legii contravenționale mai favorabile.
Are relevanță, în acest sens, și Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia. În cazul de față, fiind vorba de executarea unei sancțiuni contravenționale constând în achitarea tarifului de despăgubire prevăzut de cele două titluri executorii, potrivit interpretării date de Curtea Constituțională articolului 12 din OG 2/2001, executarea silită nu mai poate avea loc, urmare a promulgării Legii 144/2012.
Față de considerentele prezentate, instanța, în baza art. 719 alin. 1 Cod de procedură civilă, va admite contestația la executare formulată, și va dispune anularea executării silite începută în Dosar execuțional nr. 107/E/2015 al B. U. F. împotriva contestatoarei și, în consecință, va dispune întoarcerea executării silite realizate în același dosar execuțional, prin restituirea către contestatoare de către intimată a sumei de 305,75 lei.
În baza art. 453 Cod de procedură civilă, va admite cererea contestatoarei de obligare a intimatei, parte care a pierdut procesul, la plata cheltuielilor de judecată probate în cadrul prezentului dosar, în cuantum de 44,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și contravaloare copie dosar de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT R. R. M., cu sediul în mun. Târgu-M., ., nr. 15/10, jud. M., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri, cu sediul în mun. B., .. 13, ., jud. M..
Anulează executarea silită începută în Dosar execuțional nr. 107/E/2015 al B. U. F..
Dispune întoarcerea executării silite realizate în dosarul execuțional nr. 107/E/2015 al B. U. F. prin restituirea către contestatoare de către intimată a sumei de 305,75 lei.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare, în cuantum de 44,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și contravaloare copie dosar de executare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, conform art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă, astăzi, 30 octombrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C.-NOÉMI B. L. O.
4.ex./16.11.2015
Red.C.N.B.
Dact.CM
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4884/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4908/2015.... → |
|---|
