Plângere contravenţională. Sentința nr. 5281/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5281/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 5281/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5281
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. DUMITRIȚA S.
Grefier: C. S.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de către petentul M. A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M. – SERVICIUL RUTIER, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/01.02.2015.
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință pronunțată la data de 5 noiembrie 2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună eventuale concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de astăzi, 19 noiembrie 2015, încheierea menționată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 16.02.2015 sub nr._, petentul M. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/01.02.2015, ca fiind nelegal și netemeinic, și pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, în fapt, prin procesul-verbal atacat s-a constatat că, în data de 01.02.2015, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în localitatea S. de M. pe DN15 spre stația OMV aflată la ieșirea din localitate, cu viteza de 79 km/h înregistrată cu aparatul video radar montat pe autospeciala MAI_. Prin urmare, în baza art. 8 alin. 1 și alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, petentul a fost sancționat.
De asemenea, petentul a precizat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat, învederând faptul că la ora și data la care a fost sancționat s-a deplasat cu autoturismul menționat anterior pe DN15 spre stația OMV aflată la ieșirea din localitatea S. de M. cu scopul de a achiziționa o rovinietă, moment în care a fost oprit în trafic de către organele de poliție care i-au comunicat faptul că ar fi condus cu viteza de 79 km/h. Întrucât agentul constatator a refuzat să îi arate înregistrarea video, petentul a refuzat să semneze procesul-verbal, acesta fiindu-i comunicat prin poștă la data de 09.02.2015.
Petentul a arătat că procesul-verbal ce i-a fost comunicat prin poștă conține rubrici care nu pot fi citite și descifrate, provocându-i grave prejudicii acestuia deoarece nu poate să își formuleze o plângere contravențională și o apărare adecvată, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul exigențelor consacrate de art. 6 C.E.D.O..
Astfel, petentul a învederat că solicită anularea procesului-verbal de contravenție întrucât se află în imposibilitatea de a descifra conținutul acestuia, anularea constituind singura măsură legală care îi poate garanta dreptul la apărare.
În subsidiar, în cazul în care se va considera că plângerea este nefondată, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului având în vedere că nu a mai avut abateri la legea circulației, iar fapta contravențională reținută prezintă pericol social redus.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 2 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a depus la dosarul cauzei copii de pe procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 01.02.2015 (f. 4), de pe procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 01.02.2015 (f. 6) și de pe procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 01.02.2015 (f. 10), copie act identitate (f. 5), copii roviniete și bonuri (f. 7-9).
Petentul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum rezultă din chitanța depusă la fila nr. 16 dosar.
Prin întâmpinarea depusă la data de 06.04.2015 de către intimat, acesta a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în fapt, la data de 01.02.2015, ora 08:30 în urma controlului efectuat de către agentul constatator B. C. din cadrul I.P.J. M., s-a constatat că auto VW cu nr. de înmatriculare_ utilizat de petent a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Intimatul a precizat că au fost aplicate în mod legal dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 în sensul sancționării petentului, deoarece nu s-a prezentat nicio dovadă a achitării rovinietei.
Intimatul a învederat că, achiziționarea de către petent a rovinietei ulterior sancționării acestuia nu este în măsură să atragă exonerarea petentului de sancțiunile impuse prin actul sancționator.
Totodată, intimatul a arătat că petentul nu își susține plângerea formulată cu niciun mijloc de probă care să îi ofere posibilitatea de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal atacat și că simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată au alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea actului sancționator. În susținerea celor afirmate, intimatul a făcut referire la deciziile Curții Constituționale nr. 197/2003 și nr. 259/2007.
Intimatul a mai menționat că sancțiunea aplicată a fost în mod corect individualizată deoarece petentul nu a înțeles că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu ar avea niciun efect asupra conduitei viitoare a petentului.
În drept, intimatul și-a întemeiat apărarea pe dispozițiile invocate în cadrul întâmpinării.
Conform art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 01.02.2015 în original (f. 24), înregistrare video suport magnetic tip CD (f. 23), copie confirmare primire proces-verbal atacat (f. 25), raportul agentului constatator din data de 27.03.2015 (f. 26), copie atestat exploatare aparatură radar (f. 27), copie buletin de verificare metrologică nr._/11.03.2014 (f. 28), copie certificat aprobare de model nr. 012/13.03.2009 (f. 29), copie adresă Direcția de Logistică nr._ din 09.07.2014 (f. 30), cazier auto petent (f. 31-32).
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 27.04.2015, petentul a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului-verbal atacat pentru considerentele expuse în plângerea contravențională formulată, precizând că în fiecare lună își achiziționează rovinietă deoarece nu folosește mașina tot timpul.
Instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile și proba video depuse la dosarul cauzei.
Față de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice respectarea termenului de formulare a plângerii împotriva procesului-verbal, termen prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel că, în prezenta cauză, constată că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 01.02.2015 (f. 24) și comunicat la 09.02.2015 (f. 25), iar prezenta plângere a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 16.02.2015, respectându-se termenul legal de 15 zile, termen calculat conform prevederilor art. 181 din Noul Cod de procedură civilă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.02.2015, încheiat de agentul constatator B. C. din cadrul I.P.J. M. (f. 24), petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de 500 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționate potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ, reținându-se că, la data de 01.02.2015, ora 08:29, petentul a condus auto VW cu numărul de înmatriculare_, pe DN15, km 81+300 m, în localitatea S. de M., fără a deține rovinietă valabilă pentru rețeaua de drumuri naționale.
Procesul-verbal nu a fost semnat de către petent, fiindu-i comunicat prin poștă.
Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal atacat se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia mențiunile din actul sancționator nu pot fi descifrate, instanța reține că acesta nu constituie un motiv de nulitate a procesului verbal. De asemenea, analizând exemplarul original al actului sancționator (f. 24), instanța constată că scrisul agentul constatator este inteligibil, motiv pentru care va înlătura afirmațiile petentului în privința anulării procesului-verbal sub aspectul caracterului ilizibil al scrisului agentului constatator ca fiind neîntemeiate.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 din Noul Cod de procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Noul Cod de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, s-a realizat dovada săvârșirii contravenției de către petent, în schimb, acesta nu a reușit să facă dovadă contrară.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amenda prevăzută de art. 8 alin. 2 din același act normativ, coroborat cu anexa nr. 2, în cuantum de 250 - 500 lei pentru autoturisme.
Instanța reține că deși petentul a arătat că pentru autovehiculul menționat achiziționase rovinietă care era valabilă inclusiv pentru ziua controlului, respectiv data de 01.02.2015, astfel cum rezultă din rovinieta și chitanța aflate la fila nr. 7 dosar, aceasta era valabilă din data respectivă doar începând cu ora 08:47, în acord și cu prevederile art. 3 alin. 6 din Ordinul nr. 769/2010 al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în vigoare la data respectivă, potrivit cărora, dacă ziua de început a valabilității este ziua în curs, valabilitatea rovinietei începe de la ora achitării tarifului de utilizare și expiră la ora 24:00 a ultimei zile a perioadei pentru care a fost achitat.
Prin urmare, instanța constată că achiziționarea rovinietei a avut loc la un moment ulterior celui menționat în procesul-verbal privind ora comiterii faptei, mai exact după 18 minute de la momentul consemnării orei 08:29, oră la care petentul a fost surprins de aparatul radar circulând cu autoturismul arătat fără a deține rovinietă valabilă (f. 23).
În aceste condiții, având în vedere faptul că intimatul a surprins circulând petentul pe un drum național la ora 08:29 a zilei de 01.02.2015, instanța constată că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu deținea rovinietă valabilă pentru ora respectivă.
Astfel, instanța reține că achiziționarea de către petent a rovinietei pentru autoturismul menționat, ulterior surprinderii și sancționării faptei contravenționale nu este susceptibilă să înlăture sancțiunile impuse prin actul sancționator, conduita acestuia situându-se în sfera ilicitului contravențional, iar forța probantă a procesului-verbal atacat nefiind înlăturată, ci bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cu privire la individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În privința cuantumului amenzii, instanța reține că nu a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii în valoare de 500 lei, respectiv maximul special prevăzut pentru fapta comisă.
Luând în considerare faptul că rolul sancțiunii contravenționale nu trebuie să fie doar represiv, ci și educativ și preventiv, astfel încât să se urmărească îndreptarea celui vinovat și abținerea de la săvârșirea de fapte antisociale pe viitor, instanța constată că la un timp foarte scurt de la momentul comiterii faptei contravenționale, petentul și-a achiziționat rovinietă valabilă pentru respectivul autoturism, ieșind astfel din sfera ilicitului contravențional și conformându-se normelor incidente în cauză. Astfel, instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni orientate spre minimul special prevăzut de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, respectiv sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei, este suficientă pentru realizarea scopurilor menționate anterior și proporțională cu gravitatea faptei contravenționale comise, aplicarea unei sancțiuni îndreptate spre maximul special urmând a fi realizată pe viitor în situația în care aceasta nu și-a atins scopul.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, însă sancțiunea aplicată nu este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. A. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.02.2015, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., și va dispune reducerea amenzii stabilite prin procesul-verbal atacat de la suma de 500 lei la suma de 250 lei, menținând celelalte dispoziții din actul sancționator.
De asemenea, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de intimat, instanța constată că nu au fost depuse la dosar dovezile aferente acestora, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. A., având CNP_, cu domiciliul în S. de M., .. 10, jud. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.02.2015, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., având CUI_, cu sediul în Tîrgu M., .. 16, jud. M..
Dispune reducerea amenzii stabilite prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.02.2015 de la suma de 500 lei la suma de 250 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat.
Ia act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului privind obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere de apel care se depune la Judecătoria Tîrgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 din Codul de procedură civilă, azi, 19.11.2015.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
M. DUMITRIȚA S. | C. S. |
Fiind plecată în concediu, semnează Președintele instanței, | |
T. A. | |
4 ex./14.01.2016
Redactat: M.D.S.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 5275/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5292/2015.... → |
|---|
