Contestaţie la executare. Sentința nr. 5296/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5296/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 5296/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
DOSAR nr._
Sentința civilă nr. 5296/2015
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. M. G.
GREFIER C. Elianne B.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulate de către contestatoarea .., cu sediul în S. de M., ., jud. M., având CUI_, în contradictoriu cu intimatul R. N., cu domiciliul în Cristești, ., jud. M., CNP_, având ca obiect contestație la executare.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data 11.11.2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 18.11.2015, iar, ulterior, pentru termenul de astăzi, 20.11.2015, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul instanței la data de 06.04.2015 sub nr. de dosar_, contestatoarea . a formulat contestație împotriva executării silite dispusă de B. V. M. A. în dosarul execuțional nr. 201/1-_ solicitată de către creditorul R. N. în baza titlului executoriu Sentința civilă nr. 3.26/07.03.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr. 5281 102/2013 pentru, sumele de 2.156 lei salar pentru lunile – aprilie, mai, iunie, iulie 2014, 2.716,26 euro diurnă externă pentru lunile aprilie, mai, iunie, iulie, 2.590 cheltuieli de executare, solicitând suspendarea executării silite.
De asemenea, contestatoarea a solicitat să se constate că Sentința civilă nr. 326/2014 a fost executată de către societatea debitoare . prin reangajarea angajatului R. N. cu data de 01.06.2014 si a fost plătită suma de 11.086,9 lei si 6.078 lei în temeiul dosarului execuțional nr. 279/E/2014, să se constate că încheierea nr. l din data de 20.03.2015 dosar B. V. M. A. este lovit nulitate conform art. 703 Cod procedură civilă raportat la art. 696 alin. 1 Cod procedură civilă în ce privește perimarea.
De asemenea, a mai arătat contestatoarea ca în cazul în care se va executa dosarul execuțional nr. 201/F72015, iar prezenta acțiune va fi admisă, a solicitat să se dispună în temeiul art. 722-723 Cod procedură civilă „întoarcerea executării silite”, iar prin sentința ce va pronunța să se dispună suspendarea acțiunii de executare silită în dosarul execuțional nr. 201/F72015, anularea tuturor actelor de executare dispusă în dosarul execuțional nr. 201/_ prin încheierea nr. 1 din data de 20.03.2015 de către executorul judecătoresc M. V. A. în baza Sentinței civile nr. 326/20 14, întoarcerea executării silite în dosarul nr. 2015/201 5, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, prin Sentința civilă nr. 326/07.03.2014 pronunțată de Tribunalul M. Secția Civilă, în dosarul civil nr._, la data de 09.05.2014, a fost investită cu titlu executoriu, iar la data de 26.05.2014 prin încheierea nr. 2 Biroul Executorului Judecătoresc V. M. A. prin dosarul execuțional nr. 279/E/2014 a dispus executarea silită împotriva debitorului . pentru suma de 11.086,9 lei si 6.078 euro.
Astfel, prin Sentința civilîă nr. 326/2014 dispusă de Tribunalul M. obliga pârâta la plata cheltuielilor de salarizare, calculate în funcție de salariul de bază lunar brut de 804 lei precum și indemnizația de salarizare de delegare 1013 euro începând cu data de 21.09.2013 și până la data rămânerii definitive a sentinței, repunerea părților in situația anterioară a emiterii deciziei.
Astfel, Sentința civilă nr. 326/2014 în temeiul dosarului execuțional nr. 279/E/2014 investită prin încheierea nr.1 din data de 23.05.2014 a fost
executată la data de 01.06.2014 prin reangajarea lui R. N. din data de 01.06.2014 și plata sumei de 11.086,9 lei si 6.078 euro virată în contul executorului judecătoresc V. M. A. în baza dosarului execuțional 279/E/2014.
Prin urmare R. N. nu poate solicita executarea unei sentințe executate de către societatea ..
În ce privește nulitatea actului emis de către executorul judecătoresc în temeiul încheierii nr. 1 din data de 20.03.2015, contestatoarea a arătat că potrivit art. 703 noul Cod de procedură civilă prevede nulitatea actelor de executare silită precum și art. 696 noul Cod procedură civilă prevede termenul de perimare.
A mai solicitat contestatoarea să se constate că între cele două încheieri de executare date de executorul judecătoresc este o perioadă de 10 luni, prin urmare între încheierea nr. 1 din dosarul execuțional nr. 279 din data de 26.05.2014 și încheierea nr. 1 din dosarul execuțional nr. 201 din data de 20.03.2015 este o perioadă de 10 luni și nu există nici un act din partea creditorului care suspendă termenul de perimare și nici admitere din partea instanței de judecată în ce privește dosarul execuțional nr. 210/E/2015.
Prin precizarea de acțiune contestatoarea a solicitat în temeiul art. 723 noul Cod de procedură civilă întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară executării silite și judecarea în lipsă.
În motivarea precizării contestatoarea a arătat că în dosarul nr._ pe rolul Judecătoriei Târgu-M. s-a solicitat pe cale separată suspendarea executării silite în dosarul execuțional nr.201/E/2015 iar prin Încheierea civilă nr. 2473 s-a respins cererea de suspendare silită formulată de contestatoare.
Intimatul R. N., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite ca fiind rămase fără obiect, să se constate ca fiind tardivă contestația la executare formulata față de încheierea executorului judecătoresc prin care s-a stabilit cheltuielile de executare silita in baza art. 714 alin. 2 Cod procedură civilă, respingerea contestației formulate ca nefiind întemeiata, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, intimatul a arătat că prin sentința pronunțată s-a admis în parte acțiunea acestuia, și pe cale de consecință a constatat nelegală decizia de concediere a acestuia, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, a obligat contestatoarea la plata tuturor drepturilor salariale compuse din salar și diurnă, drepturi de care a beneficiat pe toată perioada de angajare și de care ar fi beneficiat și în cazul în care nu s-ar fi dispus concedierea sa în mod nelegal.
Perioada pentru care s-a dispus plata despăgubirilor egale cu drepturile acestuia salariale a fost începând cu data concedierii sale si pana la rămânerea definitiva a sentinței.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, s-a arătat că în cazul în care contestatoarea își menține prezenta cerere, intimatul a solicitat respingerea ei ca rămasă fără obiect, având în vedere că executarea silita din dosarul execuțional început fata de contestatoare, pe care aceasta a înțeles sa îl atace, s-a închis, datorită executării până în prezent a întregii creanțe, astfel ca o suspendare a executării silite, executare care a luat sfârșit, nu mai este posibilă.
Raportat la contestația formulata față de încheierea executorului judecătoresc privitor la începerea executării silite si de stabilire a cheltuielilor de executare silita, intimatul a solicitat respingerea ei ca fiind tardiv formulata, întrucât potrivit art. 714 alin. 2 Cod procedură civilă, încheierile executorului judecătoresc sunt atacabile cu contestație la executare in termen de 5 zile daca ele nu sunt definitive.
Ori, prezenta încheiere nu este definitiva, ea fiind atacabila cu contestație la executare, conform art. 711 Cod procedură civilă.
Așadar, concluzionând, contestația la executare formulata împotriva acestei încheieri este tardiva impunându-se a se respinge ca atare.
În continuare, intimatul a învederat raportat la contestația formulată la actul executoriu investirea cu formula executorie a sentinței, prin care se critica faptul ca sentința nu a fost investita cu formula executorie, pentru a se putea începe executarea silita fata de contestatoare, intimatul a solicitat respingerea acestor critici deoarece prezentul titlu executoriu - Sentința civilă a fost investit o data cu formula executorie, in primul dosar execuțional.
A mai solicitat intimatul să se constate faptul că la acea data, instanța nu a investit parțial sentința, cu formula executorie, ci in întregime, considerând ca titlul executoriu se poate executa in întregimea lui si nu numai in parte.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicit să se constate ca prin sentința civila nr. 326/2014 s-a dispus concomitent obligarea contestatoarei la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale ale intimatului, începând cu data concedierii si până la definitivarea sentinței civile, si totodată la reangajarea sa pe postul avut anterior deciziei de concediere.
Nici o clipa instanța de fond nu a dispus plata despăgubirilor egale cu drepturile intimatului salariale, până la rămânerea definitiva a sentinței sau reangajarea acestuia.
Nemulțumirea contestatoarei si interpretarea sentinței după placul acesteia nu duce la exonerarea acesteia de la îndeplinirea obligațiilor sale civile, de plata a debitului pe care îl are fata de intimat.
În altă ordine de idei, intimatul a arătat că, chiar daca debitoarea-contestatoare este nemulțumită de aceasta executare silita, nu se poate decât sa se supună dispozițiilor instanței de fond care a soluționat litigiul având ca obiect desființare decizie de concedierea cu cererile sale accesorii.
În concluzie, intimatul a arătat că, chiar daca este sau nu logica dispoziția instanței, chiar daca este acceptată sau nu, dacă este sau nu justa, ea exista in modalitatea dispusa, părțile trebuie să se supună acesteia.
Cu toate ca in opinia contestatoarei s-au intercalat perioada angajării cu cea a rămânerii definitive a sentinței, intimatul primind pentru o luna echivalentul la doua salarii, este absolut irelevant, instanța trebuind sa verifice daca au fost respectate limitele impuse de sentința.
Intimatul nu a executat debitoarea pentru o perioada mai mare decât cea dispusa de instanță, si anume de la data concedierii si până la data rămânerii definitive a sentinței, care a rămas definitivă la începutul lunii iulie 2015, iar reangajarea s-a făcut de către contestatoare cu luna iulie 2015, perioada pentru care intimatul nu a mai executat nici o creanța.
De asemenea, a mai precizat intimatul că, ceea ce contestatoarea a fost obligata sa îi achite nu au fost drepturile sale salariale ci despăgubiri pentru concedierea sa nelegala, iar numai cuantumul acestora a fost stabilit ca fiind egal cu drepturile sale salariale de care s-a bucurat cat timp a fost angajat la contestatoare.
Așadar, contestatoarea in mod eronat definește creanța pe care intimatul a executat-o, ca fiind drepturi salariale, ele, in realitate fiind despăgubiri care sunt egale, cu drepturile salariale, conform art. 80 Codul Muncii.
Astfel, instanța de fond putea dispune ca aceste despăgubiri sa fie achitate si pentru o perioada in care contestatoarea l-ar fi angajat din nou, aceste doua obligații nefiind interdependente, ci fiind total independente una de cealaltă, nedepinzând plata despăgubirilor de reangajarea mea de către contestatoare.
Contestatoarea face o confuzie între drepturile salariale si despăgubiri egale cu aceste drepturi, intimatul nesolicitând plata unor salarii, concedii etc. neachitate de angajator, ci despăgubiri pentru atitudinea ilicita a angajatorului față de acesta, prin desfacerea nelegala a contractului său de munca, motiv pentru care intimatul a solicitat respingerea contestației la executare promovate de către contestatoare cu consecința menținerii executării silite.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 si urm. Cod procedură civilă.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat să se constate că cererea a fost formulată în temeiul art. 711, art. 3 Cod procedură civilă, considerând că la data de 20.03.2015, când s-a dispus prin încheiere executorul judecătoresc asupra executării sentinței civile nr. 326/2014 pronunțată de Tribunalul M., era în nelegalitate, precizând totodată că nu există încuviințare pentru executarea judecătorească asupra încheierii din data de 20.03.2015 din partea Judecătoriei Târgu-M..
Cu privire la excepția tardivității, contestatoarea a menționat că termenul de 15 zile prevăzut de art.714 Cod procedură civilă, a fost respectat, deoarece încheierea din 20.03.2015 a fost comunicată la data de 24.03.2015, iar contestația a fost depusă la data de 06.04.2015, astfel termenul de 15 zile a fost respectat.
În ceea ce privește perimarea, contestatoarea a arătat că Încheierea civilă nr. 3666 din 09.05.2014 a Judecătoriei Târgu-M. a fost executată integral la data de 02.06.2014, iar din data de 02.06.2014 ultimul act de executare și până la data de 20.03.2015 sunt 9 luni, rezultând astfel că acțiunea executorului judecătoresc este perimată.
În probațiune, instanța a administrat proba cu următoarele înscrisuri: adrese (f. 7, 23, 24), ordine de plată (f. 8-9), situație salariați (f. 10), fișa contului (f. 11), decizia nr.1/02.06.2014 (f. 12), foaie colectivă (f. 13-14), Încheierea civilă nr.3666/2014 a Judecătoriei Târgu-M. (f. 15, 27), sentința civilă nr.326/2014 (f. 16-17, 28-30), înștiințare (f. 18, 34, 37), somație (f. 19, 35-36), Încheierea nr.1/23.05.2014 (f. 20-21, 22, 33), Încheierea nr.2/26.05.2014 (f. 25-26), Încheierea din 20.03.2015 (f. 38-40), stat de plată (f. 41-43), dosar execuțional nr.201/E/2015 (f. 54-235).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 326/07.03.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul_ (f. 28-30) contestatoarea . a fost obligată la plata către intimatul R. N. a unei despăgubiri egală cu toate drepturile salariale, calculate în funcție de salariul de bază lunar brut de 804 lei, precum și la îndemnizația de delegare de 113 euro / lună, începând cu data de 21.09.2013 și până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în dosarul_ .
Împotriva hotărârii judecătorești mai sus menționate, contestatoarea a exercitat calea de atac a apelului, care a fost respins la data de 09.07.2014, prin Decizia civilă nr. 342/A, pronunțată de Curtea de Apel Tg. M. în dosarul nr._ .(f. 80-83).
Anterior rămânerii definitive a Sentinței civile nr. 326/07.03.2014, contestatoarea a procedat la punerea în executare a dispozițiilor privind reangajarea intimatului R. N., începând cu data de 02.06.2014.
În baza titlului executoriu mai sus menționat, prin Încheierea civilă nr. 3666/09.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M., s-a încuviințat începerea executării silite împotriva contestatoarei pentru suma de 4.824 lei, reprezentând drepturi salariale și suma de 6.078 euro reprezentând diurnă externă, pentru perioada 21.09._14 și pentru suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată la care s-au adăugat cheltuielile de executare.
Potrivit înscrisului depus la fila 7 la dosarul cauzei, la data de 03.06.2014 în cadrul dosarului execuțional 279/E/2014, s-a dispus de către B. V. M. A. desființarea popririi înființate la data de 26.05.2014 asupra conturilor contestatoarei, întrucât aceasta a achitat integral debitul datorat.
Prin Încheierea emisă la data de 20.03.2015 de către executorul judecătoresc V. M. A., în dosarul execuțional nr. 201/E/2015, s-a dispus începerea executării silite împotriva contestatoarei, în conformitate cu titlul executoriu Sentința civilă nr. 326/07.03.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul_, pentru recuperarea sumei de 2.156 lei reprezentând salariu pentru perioada 22.04._14, 2716,6 euro, diurna externă pentru aceeași perioadă, la care se adaugă cheltuielile de executare.
Prin contestația care face obiectul prezentului dosar, contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 201/E/2015 al B. V. M. A., invocând în esență faptul că debitul a fost achitat integral urmare a executării silite demarate în dosarul dosarului execuțional 279/E/2014 precum și faptul că în raport de Încheierea emisă de B. V. M. A., la data de 20.03.2015, în dosarul execuțional nr. 201/E/2015, a intervenit perimarea executării silite.
Analizând criticile contestatoarei cu privire la perimarea executării silite, instanța reține că acestea sunt nefondate, nefiind îndeplinite condițiile art. 697 alin 1 C., deoarece în cauză vorbim de acte de executare emise în două dosare execuționale distincte și anume în dosarului execuțional 279/E/2014, respectiv în dosarul execuțional nr. 201/E/2015.
Dispozițiile art. 697 alin (1) C., sancționează lipsa de diligență a creditorului, care din culpa sa lasă să treacă un termen de 6 luni, fără să îndeplinească un act sau un demers necesar executării silite, termenul de perimare având în vedere actele de executare emise în același dosar execuțional, pentru că dacă am da o altă interpretare dispozițiilor cuprinse în art. 697 alin 1 C., am lipsii de raționament juridic dispozițiile art. 699 alin (1) C. potrivit cărora ”în caz de perimare a executării se va putea face înăuntrul termenului de prescripție o nouă cerere de executare silită”.
Or, raportat la dispozițiile legale mai sus arătate, în cauza de față nici nu poate fi pusă în discuție perimarea executării silite, atâta timp cât, așa cum am mai arătat, o primă executare pornită împotriva contestatoarei în dosarului execuțional 279/E/2014 al B. V. M. A., a încetat la data de 03.06.2014, iar actele de executare care fac obiectul contestației de față sunt emise în dosarul execuțional nr. 201/E/2015, al aceluiași executor judecătoresc.
În ceea ce privește criticile contestatoarei legate de valabilitatea actelor de executare din dosarul execuțional nr. 201/E/2015 al B. V. M. A., instanța reține faptul că acestea vizează debitul datorat potrivit dispozitivului Sentinței civile nr. 326/07.03.2014, pentru perioada 22.04._14 (data rămânerii definitive a hotărârii). Susținerile contestatoarei potrivit cărora aceasta a achitat în totalitate debitul datorat în baza titlului executoriu antemenționat, sunt adevărate numai în ceea ce privește perioada 21.03._14, sumele aferente acestei perioade făcând obiectul executării silite din dosarul execuțional nr. 279/E/2014.
Însă, cu toate că așa cum am mai arătat, executarea silită demarată împotriva contestatoarei în dosarul 201/E/2015 al B. V. M. A., vizează o altă perioadă, creanța nu a fost în mod corect determinată de executorul judecătoresc sub aspectul întinderii acesteia. Astfel, se reține că deși potrivit titlului executoriu, despăgubirea datorată de contestatoare este egală cu toate drepturile salariale de care a beneficiat intimatul R. N., calculate în funcție de salariul de bază lunar și de indemnizația de delegare, începând cu data de 21.09.2013 și până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în dosarul_ (09.07.2015), nu se poate omite faptul că debitoarea a dispus reangajarea creditorului începând cu data de 02.06.2014, dată de la care se prezumă că acesta a beneficiat de toate drepturile salariale cuvenite.
Prin dispozitivul sentinței menționate, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat, instanța a dispus plata unor sume globale reprezentând drepturile salariale datorate retroactiv, de la data emiterii dispoziției de concediere și până la data la care s-a apreciat că va fi pusă efectiv în executare hotărârea pronunțată, respectiv data rămânerii definitive a acesteia, urmând ca pe viitor reparația să se producă în patrimoniul debitorului de la data reangajării acestuia.
Astfel, instanța constată că pentru sumele calculate cu titlu de creanță ulterior datei de 02.06.2014, respectiv pentru perioada 02.06._14, actele de executare emise în dosarul execuțional nr. 201/E/2015 al B. V. M. A. sunt nelegale, creanța nefiind datorată, iar potrivit celor mai sus arătate, prin punerea prin executarea a acestor sume s-ar realiza o îmbogățire fără just temei a intimatului, drept pentru care instanța va anulează în parte executarea silită, numai în ceea ce privește creanțele constând în drepturi salariale și diurnă externă aferente perioadei 02.06._14.
Deși potrivit dispozițiilor art. 723 alin 1 C. contestatoarea ar fi îndreptățită la întoarcerea executării silite, instanța va respinge cererea formulată în acest sens, deoarece aceasta nu a indicat și nici nu a făcut dovada sumelor executate în cadrul dosarului executional nr. 201/E/2015 al B. V. M. A..
Instanța va respinge și cererea de suspendare a executării silite, ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere faptul că s-a soluționat capătul de cerere având ca obiect contestația la executare, iar potrivit prevederilor art. 719 alin (1) Cod proc.civilă, suspendarea executării silite este limitată în timp până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea.
Având în vedere că pentru soluționarea cererii privind suspendarea executării silite, contestatoarea a achitat cu titlu de cauțiune suma de 1.227,84 lei, în temeiul dispozițiilor art. 1064 alin 4 Cod proc. civ. instanța va dispune restituirea către contestatoare a cauțiunii, precum și a recipisei de consemnare nr._/1 din data de 21.04.2015, emisă de CEC Bank SA, sucursala Tîrgu-M..
În ceea ce privește cererea contestatoarei privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecară constând în taxa de timbru, instanța o va respinge ca neîntemeiată, apreciind că în cadrul cererilor având ca obiect contestația la executare, taxa de timbru este supusă regulilor instituite de dispozițiile art. 45 lit “f” din OG nr. 80/2013, potrivit cărora la cerere, se poate dispune restituirea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în S. de M., ., jud. M., având CUI_, în contradictoriu cu intimatul R. N., cu domiciliul în Cristești, ., jud. M., CNP_.
Anulează în parte executarea silită începută în dosarul execuțional nr. 201/E/2015 al B. V. M. A. numai în ceea ce privește creanțele constând în drepturi salariale și diurnă externă aferente perioadei 22.04._14.
Respinge în rest contestația la executare ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiată cererea privind întoarcerea executării silite.
Respinge cererea privind suspendarea executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Dispune restituirea către contestatoare a sumei de 1.227,84 lei consemnată cu titlu de cauțiune, precum și recipisa de consemnare nr._/1 din data de 21.04.2015, emisă de CEC Bank SA, sucursala Tîrgu-M..
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tîrgu-M..
Pronunțată potrivit dispozițiilor art. 396 alin 2 Cod proc. civ. azi 20.11.2015
P., GREFIER,
M. M. G. C. ELIANNE B.
Red: MMG
Tehnored: MB
4 ex/18.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5292/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5226/2015.... → |
|---|
