Plângere contravenţională. Sentința nr. 5292/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5292/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 5292/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5292
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: R. A. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de către petenta S.C. T. G. S.R.L. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SIBIU având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 20.11.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 23.07.2015 petenta S.C. T. G. S.R.L. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SIBIU a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: în principal, anularea în parte ca netemeinic a procesului-verbal de sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.07.2015 și în consecință exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale în cuantum de lei 3000 lei; cu cheltuieli de judecată în temeiul art. 451-453 N.C.P.
În fapt petenta a arătat că, prin procesul verbal mai sus menționat s-a dispus sancționarea cu amendă în cuantum total de 4000 lei. Cu privire la prima fapta contravenționala reținută, respectiv aceea de a nu avea completat la zi registrul jurnal de încasări si plați, petenta a precizat faptul că, nu a formulat nici o obiecție, recunoscând existenta acesteia si asumându-și responsabilitatea cuvenita. . întocmite până la data de 30.05.2015, aspect care nu este contestat de către societate.
Referitor la cea de a doua fapta contravenționala, inspectorii antifraudă au reținut cu ocazia controlului inopinant din ziua de 11.07.2015, ora 16:00, la punctul de lucru al societății T. G. SRL, faptul că nu sunt respectate prevederile art. 10 lit. f din O.U.G.28/1999 prin trimitere la art.4 al in.(1) și (2) din același act normativ, deoarece bonurile fiscale emise către clienți prin aparatul de marcat electronic fiscal cu care este prevăzut punctul de lucru, nu conțin denumirea fiecărui produs livrat, bonurile fiscale conținând doar denumirile generice suc, bere, cafea, etc.
Faptele au fost considerate ca încălcând prevederile art. 10 lit.(f) din OUG nr. 28 din 25 martie 1999 privind obliga/ia agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și art.41, pct. 2, lit. c din Legea nr. 82 din 24 decembrie 1991 a contabilității.
Prin urmare petenta a considerat faptul că, societatea a fost sancționată în mod absolut nejustificat pentru fapta anterior expusă, contravenția ret imită de către inspectorii fiscali nu corespunde unei situații de fapt reale, sens în care solicită admiterea prezentei plângeri contravenționale având în vedere următoarele considerente:
Cu privire la inexistenta faptei contravenționale prevăzute de art.4, alin(l) din OUG 28/1999 petenta a mai arătat că, pentru contravenția reținută în sarcina sa se impune ca societatea să nu fi respectat prevederile art. 4 alin.(l)-(2) din OUG 28/1999.
Art. 4, alin.(l) din OUG 28/1999 stipulează că „bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal care trebuie să cuprindă cel puțin, denumirea .și codul de identificare fiscală ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și . ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul”.
După cum s-a putut observa dintr-o simplă lecturare a normei legale, art.4. alini din O.U.G.28/1999 se limitează să enunțe faptul că bonul fiscal trebuie să cuprindă denumirea produsului, în sens general, fără însa a defini acest termen sau a detalia în vreun mod ceea ce se înțelege prin denumirea produsului și care sunt în mod concret mențiunile ce trebuie cuprinse de bonul fiscal pentru a fi în concordață cu obligația legală privind denumirea produsului.
Nici OUG 28/1999 și nici Normele metodologice din 18 aprilie 2003 pentru aplicarea OUG nr. 28/1999 „privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale nu definesc ce se înțelegere prin sintagma „denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat.”
În această situație, petenta a considerat faptul că se impune a se lua în considerare sensul comun al cuvântului „denumire" arătând că acesta așa cum apare explicat în Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) este după cum urmează: Denumire, denumiri, s.f Faptul de a denumi; numire ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. ♦ Element obligatoriu (alături de sediu) de identificare a unei persoane juridice (firme).
Astfel petenta apreciază că față de modul de redactare a dispozițiilor legale, inserarea pe bonul fiscal a denumirii generice a produsului este suficientă, pe cale de consecință a fost îndeplinită obligația legală cu privire la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă orice bon fiscal.
Cu privire la accesibilitatea și previzibilitatea normelor juridice din OUG 28/1999, în aprecierea societății, pentru a asigura o protecție reală a drepturilor persoanei și pentru a evita orice măsura arbitrară, O.U.G.28/1999 trebuie să fie conformă cu cerințele Convenției Europene a Drepturilor Omului și să întrunească în mod cumulativ două criterii imperative:de a fi accesibilă și previzibilă. Pentru a se respecta legea, ea trebuie cunoscută și înțeleasă, iar pentru a fi înțeleasă, trebuie să fie suficient de precisă si previzibilă, așadar să ofere securitate juridică destinatarilor săi.
Într-o bogată jurisprudență, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța asigurării accesibilității și previzibilității legii, instituind și o . repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigențe. Astfel, în cauze precum Sunday Times contra Regalul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, 1979. Rekvenyi contra Ungariei, 1999, Rotam împotriva României, 2000, Damman împotriva Elveției, 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că „nu poate fi considerată «lege» decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-și regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecințele ce pot decurge dintr-un act determinat”; „o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita”; „în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice”.
Tocmai lipsa de precizie cu care este redactată norma legală, folosirea termenului de „denumire” în sens larg, fără a explicita ce anume se înțelege prin acest termen și cât de detaliată trebuie să apară denumirea produsului, în mod scriptic, pe bonul fiscal, face ca dispozițiile art.4, alin. l din OUG 28/1999 să nu poată fi clasificate ca norme previzibile.
Cu privire la gradul de pericol social al faptei în concret petenta a arătat că, în ipoteza în care instanța va reține totuși că subscrisa nu și-a îndeplinit obligația legală privind mențiunile care trebuiau a ti cuprinse pe bonul fiscal emis. trebuie avut în vedere și pericolul social al faptei in concreto, reținut în sarcina societății.
În concret, inspectorii fiscali au reținut că pe „bonurile fiscale denumirea bunurilor și serviciilor este trecută generic, respectiv suc, bere. cafea. ele", petenta a considerat că o asemenea faptă, dacă prezintă vreun pericol social, prezintă un pericol social extrem de redus pentru ordinea publica în general sau ordinea social-economică, în special.
În cazul de față nu s-a pus problema de a nu fi îndeplinită o obligație legală, ci de limitele înăuntrul cărora trebuia să fie îndeplinită aceasta. Astfel așa cum a demonstrat mai sus. prevederile OUG 28/1999 au impus obligația legală privind „denumirea bunului" în sens general și nu obligația de a preciza în mod detaliat denumirea acelui bun. pe cale de consecință ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Cu privire la obligația de a asigura mentenanța aparatului de marcat petenta a învederat faptul că, un element deosebii de important care trebuie luat în considerare este faptul că societatea, conform art. 1 din OUG 28/1999. în calitate de operator economic cure încasează, integral sau parțial, cu numerar sau prin utilizarea cârdurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum și a prestărilor de servicii efectuate direct către populație au fost oblicați să utilizeze aparate de marcat fiscale electronice.
Pentru a putea fi operantă o schimbare privind conținutul scriptic a bonului fiscal se impune intervenția agentului economic care asigură mentenanța aparatului de marcat. între subscrisa și Maradis Electro SRL s-a încheiat un contract de service, in vederea întreținerii aparatului de marcat electronic fiscal (AMEF), având logotipul MS_. Potrivit acestuia Maradis Electro SRL asigură întreținerea, consumabilele și operează pe aparatul de marcat.
În acest sens apreciază că și-a îndeplinit conform obligația de a utiliza aparatul de marcat electronic fiscal, fapta reținută în sarcina societății in ipoteza in care se va constata ca exista, respectiv aceea de a modifica în sensul explicitării caracteristicilor bunului vândut spre consum fiind independenta de manifestarea acesteia de voința. Mai mult a subliniat că, modificări si operări pe casa de marcat nu au putut fi efectuate decât de reprezentantul si angajatul Maradis Electro SRL.
Față de cele arătate mai sus, luând în considerare limitele obligației impuse prin prevederea legală pe care se presupune să societatea a încălcat-o, petenta a mai considerat faptul că și-a îndeplinit obligația cu privire la inscripționarea denumirii bunului livrat pe bonul fiscal chiar dacă s-a tăcut într-un mod generic. Pe cale de consecință, a mai apreciat ca fanta contravenționala reținută în sarcina societății nu există si singura finalitate care se impune este anularea în partea procesului-verbal de sancționare a contravenției si exonerarea acesteia de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 3000 Ici.
În temeiul art. 223 alin. 3 C. petenta a solicitat judecarea prezentei cauze și în ipoteza lipsei reprezentantului societății de la dezbateri.
În drept, și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile cuprinse în textele legale invocate în cuprinsul prezentei plângeri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.7).
La data de 14.09.2015 intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SIBIU a depus la dosar Întâmpinare la plângerea contravenționala formulata de . cu sediul in Târgu - M., ., nr. 85, jud. M., CUI_ împotriva Procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 11.07.2015 de către Direcția Regionala Antifraudă Fiscală 7 Sibiu solicitând respingerea plângerii ca neîntemiată.
Ca o chestiune prealabila intimata a învederat faptul ca la data de 01.08.2013 a intrat in vigoare H G. nr. 520/24.07.2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, care prevede la art. 15: (1) „în cadrul Agenției se organizează și funcționează Direcția generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală; (2) în cadrul Direcției generale antifraudă fiscală funcționează direcții regionale antifraudă fiscală, conduse de inspectori generali adjuncți antifraudă.”
Astfel având in vedere textul de lege mai sus menționat intimata a solicitat să se dispună modificarea citativului si comunicarea tuturor actelor de procedura întocmite în cauza la sediul Agenției Naționale de Administrare Fiscala din ., sector 5, București.
Prin plângerea contravențională formulată, petenta solicită in principal anularea in parte ca netemeinic a procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor si exonerarea de la plata amenzii contravenționale in cuantum de 3000 lei, cu cheltuieli de judecata.
În fapt, intimata a arătat faptul că, contribuabilul T. G. SRL a făcut obiectul controlului operativ, inopinat și prin sondaj, desfășurat în data de 11.07 2015, control efectuat în Târgu M., . nr. 85, jud. M. acolo unde agentul economic are deschis un punct de lucru.
Potrivit Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.07.2015, încheiat de Direcția Regional Antifraudă Fiscala 7 Sibiu, cu ocazia controlului, s-a constatat faptul că la punctul de lucru mai sus menționat agentul economic nu respectă dispozițiile OUG nr. 28/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv aparatul de marcat electronic fiscal emitea bonuri fiscale cu date eronate, și anume ora înscrisă pe bonul fiscal precum si faptul ca acesta conținea doar denumirile generic ale bonurilor livrate.
Situația imputată agentului economic, s-a apreciat a întruni, în drept elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art.10 lit.(f) din OUG nr.28/1999, republicată.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 28/1999 „Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul de identificare fiscală ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și . ale aparatului; numărul de ordine; data si ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea, valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul" iar neîndeplinirea acestei obligații constituie contravenție si se sancționează cu amendă de la 2000 lei la 4000 lei, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. (a) din același act normativ, petenta fiind sancționată cu amenda in cuantumul de 3000 lei.
Dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 28/1999 enumeră mențiunile obligatorii și minimale pe care trebuie să le cuprindă bonul fiscal emis de aparatul de marcat electronic fiscal, iar din necesitatea înscrierii corecte a orei emiterii fiecărui bon fiscal livrat precum si denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat se desprinde fără echivoc intenția legiuitorului de a se înregistra operațiunile la data și momentul efectuării lor, pentru a da posibilitatea comparării ulterioare a ieșirilor de marfă din gestiune în eventualitatea unui control.
Prin plângerea contravenționala petentă prezintă si susține argumente care nu au temei legal si de asemenea nici relevanta in cauza având in vedere ca fapta constatată cu ocazia controlului a fost clară, fără argumente de obiectare, stabilindu-se fără tăgadă faptul că în data de 11.07.2015, contribuabilul controlat a emis bonuri fiscale conținând date incomplete, fiind astfel încălcate prevederile OUG nr. 28/1999 republicată.
Sancțiunea aplicata constituie un mijloc de prevenție a săvârșirii unor fapte în contradicție cu obligațiile ce derivă din actele normative și ordinea publică.
Tot in urma controlului inspectorii antifraudă au constatat faptul ca societatea nu a completat la zi registrul de casa si raportul de gestiune pentru gestiunea bar încălcând prin aceasta fapta prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991 privind legea contabilității - republicata, coroborata cu prevederile Ordinului Ministerului Economiei si Finanțelor nr. 3512/2008 privind documentele financiar - contabile.
Fapta constituie contravenție potrivit prevederilor art. 41 pct. 2 lit. b) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, societatea fiind sancționată cu amenda in suma de 1000 lei in conformitate cu dispozițiile art. 42 alin.(1) din același act normativ.
Mai mult decât atât intimata a precizat ca petenta a semnat procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor fără obiecțiuni, iar prin plângerea contravenționala a înțeles sa conteste doar contravenția prevăzută de art. 10 lit. f din OUG nr. 28/1999, republicata fiind de acord implicit cu cea de-a doua sancțiune aplicata de inspectorii antifraudă.
Individualizarea sancțiunii s-a făcut ținându-se cont de prevederile art. 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în sensul că sancțiunea s-a aplicat în limitele prevăzute de actul normativ, a fost proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, s-a ținut cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Faptele reținute de agenții constatatori corespund realității, situația de fapt a fost reținută în mod obiectiv în procesul verbal acesta fiind întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, iar petenta nu a făcut dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal. Așa fiind, în mod corect s-a reținut că societatea petentă a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. Astfel, scopul urmărit de către inspectorii antifraudă, organe abilitate să controleze respectarea legislației fiscale, este unul legitim, iar sancțiunea contravențională aplicată agentului economic este o măsură justă și proporțională cu scopul urmărit.
Petenta nu aduce niciun element probatoriu in fata instanței, menit sa demonstreze contrariul celor constatate in procesul verbal de contravenție, argumentele acestuia nefiind suficiente pentru a răsturnă prezumția de legalitate de care se bucura actul de control.
Referitor la solicitarea anularii procesului verbal de contravenție, din interpretarea sistematica a dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, rezulta ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor beneficiază de o prezumție relativa de legalitate si temeinicie, anularea acestuia fiind condiționată de dovedirea de către contestator a unei situații contrare, conform art. 249 Cod procedură civilă („Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege..”)
A mai precizat ca din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului rezulta ca “dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se imputa nu este absolut, in măsura in care statul respecta limite rezonabile, având in vedere importanta scopului urmărit, dar si respectarea dreptului la apărare, iar forța probanta a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem național de drept.
Aceste aspecte coroborate cu dreptul fiecărei persoane sancționate la un proces echitabil in cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurări că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, conduc la concluzia ca faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple. in sensul ca situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele în care a fost săvârșită, atitudinea contravenientei fata de fapta săvârșită, justifică pe deplin menținerea sancțiunilor contravenționale astfel cum au fost aplicate de agentul constatator.
În plus, interpretând „per a contrario” daca instanțele de judecata ar admite astfel de cereri, s-ar crea un precedent prin care o societate sancționată contravențional se prevalează de propria culpă (nerespectarea legislației in materie) și obține astfel o sancțiune mai blândă, ceea ce ar implica o insecuritate a raporturilor juridice fiscale protejate și sancționate prin acte normative și ar încuraja nerespectarea unor dispoziții imperative legale.
Astfel având in vedere ca din considerentele expuse rezulta faptul ca prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/11.07.2015 s-a formulat o descriere detaliata a faptelor contravenționale, procedându-se la o corectă individualizare a acestora, cu respectarea dispozițiilor legale intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale.
În ceea ce privește solicitarea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, intimata a mai solicitat să se dispună respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, având în vedere aplicarea corectă de către organele de control a prevederilor legale incidente iar, în subsidiar, să faceți aplicabilitatea prevederilor art. 451 alin. (2) C.proc.civ. în sensul diminuării onorariilor solicitate de avocat raportat la complexitatea cauzei și a activității depusă în cauză.
În temeiul art. 223 alin. 3 C. intimata a solicitat judecarea prezentei cauze și în ipoteza lipsei reprezentantului societății de la dezbateri.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile O.U.G nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale, republicata, ale Legii nr. 82/1991 privind legea contabilității, republicata, ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor si ale H.G. nr.520/24.07.2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
La data de 28.10.2015 petenta S.C. T. G. S.R.L. a depus la dosar Răspuns la întâmpinarea formulată de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SIBIU în care a reiterat aspectele invocate în plângere.
Cu privire la obligația de a asigura mentenanța aparatului de marcat petenta a învederat instanței că potrivit dispozițiilor OUG 28/1999 suntem obligați să utilizăm aparate de marcat fiscal electronice. Astfel, pentru a putea fi operantă o schimbare a conținutului scriptic al bonului fiscal, se impune intervenția agentului economic care asigură mentenanța aparatului de marcat. Mai menționează că între societate și Maradis Electro S.R.L a fost încheiat un contract de service, având ca obiect asigurarea întreținerii aparatului de marcat electronic fiscal.
De asemenea petenta a învederat faptul că, în vederea executării contractului în cauză, Maradis Electro SRL efectuează modificări și operări pe casa de marcat prin reprezentatul și angajatul acestuia, astfel încât, în ipoteza reținerii în sarcina noastră a faptei de a modifica în sensul explicitării caracteristicilor bunului vândut ^spre consum, rugăm instanța să constate că aceste modificări s-au tăcut independent de manifestarea noastră de voință.
Cu privire la prezumția de legalitate a procesului verbal petenta a arătat că, luând în considerare sensul arătat de pârât, respectiv că procesul verbal face dovada până la proba contrară, învederam instanței concluziile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Angliei contra României, stipulând că prezumția de legalitate și de adevăr a procesului verbal de contravenție este o prezumție “lipsită de rezonabilitate”, încălcând astfel art. 6 al Convenției, respectiv dreptul la un proces echitabil.
În concluzie, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției chiar si legal întocmit nu a putut face dovada prin el însuși a existentei fantei urinând a se retine săvârșirea contravenției de către petent doar în prezenta unor probe concludente de vinovăție altfel încălcându-se prezumția de nevinovăție.
În ceea ce privește sarcina probei petenta a mai arătat că, beneficiind de prezumția de nevinovăție discutată mai sus, sarcina probei revine organului constatator cu respectarea principiului egalității armelor, instituita in art. 6 CBDO. Jurisprudența Curții impune respectarea acestui principiu nu doar în procedura penală ci și în cea civilă (parag. 33 din Hotărârea Dombo Beheer B.V. contra Olandei din 27.10.1993).
În probațiune s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: procesul verbal de sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.07.2015 (f.8), proces verbal încheiat la data de 11.07.2015 (f.9-11), listing (f.12-14), împuternicirea avocațială (f.15), monetar (f.38), bonuri fiscale (f.39-42).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.07.2015, încheiat de Direcția Regională Antifraudă Fiscala 7 Sibiu, s-a constatat faptul că la punctul de lucru al petentei situat în Târgu M., ., nr. 85, unde se desfășoară activitatea de spălătorie auto, bar, și cazare – pensiune, agentul economic nu respectă dispozițiile OUG nr. 28/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv aparatul de marcat electronic fiscal emite bonuri fiscale cu date eronate, și anume ora înscrisă pe bonul fiscal, precum si faptul ca acesta conține doar denumirile generice ale bonurilor livrate, fiind astfel încălcate prevederile art. 4 alin. 1 și 2 din OUG 98/1999. Situația imputată agentului economic, s-a apreciat a întruni, în drept elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art.10 lit.(f) din OUG nr.28/1999, republicată. De asemenea, s-a reținut că registrul de casă și raportul de gestiune pentru gestiunea bar nu sunt completate la zi, ci numai până la data de 30.05.2015, contrar dispozițiilor art. 6 din Legea 82/1991 coroborat cu OMFP nr. 3512/2008. Pentru prima faptă reținută s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 lei, iar pentru a doua – amenda în cuantum de 1000 lei.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Analizând actul de sancționare contestat sub aspectul legalității sale, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 și 2 din OUG 28/1999 „(1) Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul de identificare fiscală ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și . ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul. (2) Bonul fiscal emis de aparatul de marcat electronic fiscal definit la art. 3 alin. (2) trebuie să conțină pe lângă elementele definite la alin. (1) și următoarele elemente: unitatea de măsură, precum și codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului, la cererea acestuia.”, iar potrivit art. 10, „ART. 10 lit. f „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: f) emiterea bonului fiscal conținând date eronate, altele decât cele prevăzute la lit. c), sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1) sau alin. (2), după caz;”.
De asemenea, potrivit art. 6 din Legea 82/1991, „(1) Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. (2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.”, iar potrivit art. 41 pct. 2 lit. b,, „Constituie contravenție următoarele fapte:[…] 2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la:[…] b) utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate;”.
La momentul reținerii faptelor contravenționale, reprezentanta petentei a semnat actul sancționator, fără obiecțiuni. Ulterior, a înțeles să conteste doar aspecte relative la prima faptă reținută în sarcina sa, astfel că, prezumția de legalitate a procesului verbal cu privire la cea de a doua faptă imputată este susținută și de poziția petentei.
În ce privește neregulile constatate cu privire la bonurile emise de casa de marcat, petenta nu a înțeles să conteste faptul că bonurile emise ar fi indicat greșit momentul efectiv al emiterii, astfel că, reținem că și în această privință, prezumția de legalitate a procesului verbal a fost confirmată de poziția procesuală a petentei. Apoi, reținând că fapta contravențională are conținut alternativ, se putea realiza prin una sau mai multe modalități descrise de actul normativ, de vreme ce una dintre modalități nu este contestată, apreciem că fapta există, indiferent de situația celeilalte modalități imputate.
În ce privește, însă,celălalt aspect imputat petentei, acela că bonurile ar indica în mod generic categoria de produs înstrăinat, iar nu efectiv denumirea, reținem că, și sub acest aspect, petenta se face vinovată de fapta imputată. Chiar dacă legiuitorul nu a definit concret ce implică indicarea denumirii produsului, o asemenea prevedere legală fiind, practic, imposibil de reglementat, având în vedere varietatea posibilă de produse, totuși, este evident că se urmărește o anume delimitare în cadrul categoriei a produsului vândut. Pe lângă categorie, o încercare de descriere a produsului, prin marcă, sau dimensiune recipient, ar fi fost, probabil apreciată ca fiind suficientă pentru a se reține că s-a respectat obligația de a „denumi” produsul. Indicarea generică de „bere”, „suc”, „cafea”, nu corespunde acestor exigențe.
Pentru considerentele expuse, se impune a se respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a actului sancționator.
În ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține faptul că dispozițiile art. 34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborate cu dispozițiile cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este reală. În cauza de față instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă, pentru a atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor privind emiterea corespunzătoare a bonurilor către clienții societății. Se poate reține că petenta nu a conștientizat până în prezent pericolul social cauzat de omisiunea sa de a emite bonuri fiscale corect completate, astfel că un prim avertisment în acest sens ar putea fi suficient pentru a se respecta scopul preventiv al sancțiunii contravenționale. Se impune ca petenta să facă demersurile pentru a asigura conformitatea casei de marcat, astfel ca aceasta să indice în mod corespunzător și momentul emiterii bonului fiscal, dar și o mai exactă indicare a bunului vândut, în caz contrar, expunându-se aplicării unei sancțiuni contravenționale cu amenda.
Pentru considerentele expuse, instanța va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei, aplicată pentru fapta prevăzută de art. 10 lit. f din OUG 28/1999, prin Procesul verbal de sancționare a contravenției . nr._/11.07.2015, cu sancțiunea avertismentului și va menține, în rest, dispozițiile Procesului verbal de sancționare a contravenției . nr._/11.07.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în Târgu M., ., nr, 85, jud. M., CUI_, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SIBIU, cu sediul în București, ., sector 5.
Respinge ca neîntemeiată cererea de anulare în parte a Procesului verbal de sancționare a contravenției . nr._/11.07.2015.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei, aplicată pentru fapta prevăzută de art. 10 lit. f din OUG 28/1999, prin Procesul verbal de sancționare a contravenției . nr._/11.07.2015, cu sancțiunea avertismentului.
Menține, în rest, dispozițiile Procesului verbal de sancționare a contravenției . nr._/11.07.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 20.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. C. C.R. A. M.
Redactat A.C.C.
Tehnoredactat: A.C.
20.12.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5281/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5296/2015. Judecătoria... → |
|---|
