Sechestru asigurător. Sentința nr. 1703/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1703/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 1703/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1703
Ședința publică din data de 10 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. B.
GREFIER: L.-N. P.
Pe rol judecarea cererii formulate de contestatorul M. TÂRGU M. în contradictoriu cu intimata C. G. G., având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite-declinare.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 03 aprilie 2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare care formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Târgu-M., înregistrată pe rolul acestei instante la data de 04.02.2015, dosar declinat de la Tribunalul M., contestatorul M. TG. M. – prin primar a solicitat în contradictoriu cu intimata C. G. G., ca instanța să dispună, suspendarea executării silite, anularea executării silite, ce a fost demarată în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 188/20.03.2008 a Tribunalului M., irevocabilă prin Decizia 684/R/23.09.2008 a Curții de Apel Tg. M., precum și admiterea excepției prescripției dreptului la executare.
În motivare contestatorul a arătat că potrivit art. 705 alin. (1) Noul Cod de Procedură Civilă, termenul de prescripție a început să curgă la data nașterii dreptului de a obține executarea silită, iar titlul executoriu a rămas irevocabil și definitiv la data de 23.09.2008.
Contestatorul a învederat, că potrivit Legii nr. 230/2011 pentru aprobarea OUG nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilit în favoarea personalului din sectorul bugetar s-a prevăzut în mod eșalonat, astfel creanțele nu sunt ajunse la scadență, prin urmare nefiind incidente dispozițiile referitoare la executare silită.
În drept a invocat Legea nr. 230/2011, art. 705 și art. 718 din Noul Cod de Procedură Civilă.
În probațiune s-a depus: somația din data de 08.01.2015 (f.3), încheierea din data de 22.12.2014 emisă de B. I. G. (f.4).
Intimata la data de 29.01.2015 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației și a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. și excepția netimbrării contestației la executare.
În motivare a arătat, că în ceea ce privește petitul suspendării executării silite, contestatorul nu a făcut dovada consemnării cauțiunii aferente, obligatorii conform dispozițiilor art. 718 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, a învederat că potrivit Legii nr. 230/2011 plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilit în favoarea personalului din sectorul bugetar a fost eșalonată în tranșe anuale, plătibile începând cu anul 2012, însă ratele anuale cuvenite pe anii 2012-2014 nu au fost achitate de către contestator nici după cele trei notificări trimise de către intimată.
Referitor la excepția prescripția dreptului la executare invocată de către contestator a precizat că plata acestor drepturi fiind eșalonată prin lege, prima rată urmând a fi achitată în anul 2012, se află în interiorul termenului de prescripție.
În continuare a subliniat faptul, că cererea de executare silită vizează exclusiv sumele scadente aferente anilor 2012-2014, iar nu și cele ce urmează a achita aferent anilor 2015-2016.
Intimata a invocat în drept dispozițiile art. 713 alin. (1) și art 718 din Cod de procedură civilă, art. 10 din OUG nr. 80/2013, Legea nr. 230/2011.
În probațiune s-a depus copia dosarului execuțional nr. 357/E/2014 (f.36-64).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin prezenta contestație la executare contestatorul M. TG. M. – prin primar a solicitat în contradictoriu cu intimata C. G. G. ca instanța să dispună, suspendarea executării silite, anularea executării silite, ce a fost demarată în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 188/20.03.2008 a Tribunalului M., irevocabilă prin Decizia 684/R/23.09.2008 a Curții de Apel Tg. M., precum și admiterea excepției prescripției dreptului la executare.
Art. 718 alin. 1 C. proc. civ. stabileste ca pâna la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, la solicitarea părtii interesate si numai pentru motive temeinice, instanta competenta poate suspenda executarea.
F. de imprejurarea ca cererea de suspendare a executarii silite a fost pusa in discutie la acelasi termen la care s-a solutionat insăși contestatia la executare ce face obiectul prezentului dosar, fata de dispozitiile legale mentionate anterior, va respinge cererea de suspendare a executării silite ca ramasa fara obiect.
Deliberând cu prioritate in temeiul art. 248 C. proc. civ. asupra exceptiei prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, instanta constata mai intâi ca exceptia invocata este in contradictie cu apărările formulate pe fondul contestatiei referitoare la neajungerea creanței la scadență.
Instanta apreciaza ca in mod gresit contestatorul s-a raportat la data rămânerii definitive a hotărârii puse in executare silită, fara a ține cont de imprejurarea ca aceasta priveste o creanța cu natura speciala si anume, drepturi salariale, cu privire la care OUG nr. 71/2009 prevede o procedura speciala de achitare.
Astfel, prin Sentința civilă nr. 188/20.03.2008 a Tribunalului M., irevocabilă prin Decizia 684/R/23.09.2008 a Curții de Apel Tg. M. s-a stabilit, printre altele, obligarea contestatorului la plata catre intimata a drepturilor bănesti reprezentând indemnizatie de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de bază incepând cu 20.12.2006 pe toata durata in care intimata a avut calitatea de salariată a contestatorului.
Potrivit art 1 alin 1 din OUG 71/2009 plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31.12.2011 se va realiza după o procedura de executare conform condițiilor si termenelor prevăzute in ordonanța cuprinsă între anii 2012-2016, iar potrivit dispozițiilor art. 1 alin 2 in cursul termenului prevăzut la art. 1 orice procedura de executare silita se suspenda de drept.
Astfel, prin dispozitiile legale anterior mentionate legiuitorul a instituit in favoarea debitorului bugetar un termen de gratie, dispunându-se totodată o modalitate distinctă de achitare a creantei decât cea indicata prin titlul executoriu, prin esalonarea prevăzută de literele a-e ale art. 1 anterior indicat. Nu se poate susține că aceste dispozitii legale se aplica doar creantelor in suma fixă cu executare uno ictu devenite scadente până la data de 31.12.2011, nu si celor care sunt stabilite prin hotărâre judecătoreasca cu executare succesivă deoarece legea nu face o astfel de distinctie. Pe de altă parte, ar fi ilogic a se scinda aplicarea dispozitiilor OUG 71/2009 in sensul aplicării lor in ceea ce priveste executarea sentintei civile nr. 188/2008 a Tribunalului M. pentru sumele a căror scadentă s-a implinit anterior datei de 31.12.2011 și neaplicarea lor pentru sumele devenite scadente ulterior acestei date. Instanta retine ca in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului ( ex. hot. Immobiliare Saffi versus Italia 28 iulie 1999) s-a aratat ca o intârziere in executarea unei hotărâri poate fi justificata in circumstante speciale, cu conditia ca intârzierea să nu pună reclamantul in imposibilitatea absolută de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare. Procedura de eșalonare a plăților prevăzută de OUG nr. 71/2009 se incadreaza in astfel de circumstante speciale temporare, deoarece chiar in expunerea de motive se arata expres ca „nepromovarea prezentei ordonanțe de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar”.
Așadar, termenele de prescriptie pentru executarea creanțelor de natura celor de mai sus incep să curgă de la data implinirii termenelor prevăzute in OUG nr. 71/2009, prin care s-a eșalonat achitarea debitului, in concret, prima rată urmând a fi achitată în anul 2012. Pentru motivele mentionate anterior, instanța respinge exceptia prescriptiei dreptului de executare silita invocata de contestator ca neintemeiata.
Pe fondul contestatiei, instanta retine din dosarul executional ( f. 60) că contestatorul a achitat debitul, iar creditoarea a renunțat la cheltuielile de executare, fiind dispusă de către executorul judecătoresc încetarea executării silite.
Având in vedere ca debitorul contestator nu a formulat cerere de renunțare la judecata, raportat la apărările invocate, instanta va retine pe fondul cauzei ca contestatia nu este intemeiata deoarece in speta au fost respectate dispozitiile legale in materie ( art. 622 si urm. raportat la dispozitiile Legii nr. 230/2011 pentru aprobarea OUG nr. 71/2009), intimata creditoare fiind beneficiara unui titlu executoriu neexecutat de către contestator, in pofida notificărilor adresate acestuia anterior demarării executării silite.
Așadar, instanta constata din actele dosarului executional ca urmarirea silita a fost demarata in baza unei creante certe, lichide si exigibile, cu respectarea formalitatilor de executare silita prevazute de lege, executarea silita incepand prin comunicarea catre contestator a somatiei de executare din data de 05.01.2015.
Pentru motivele de fapt si de drept anterior mentionate, in temeiul art. 711 C. proc. civ. instanta va respinge contestatia la executare formulată ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca ramasa fara obiect.
Respinge exceptia prescriptiei dreptului de executare silita invocata de contestator ca neintemeiata.
Respinge contestatia la executare formulata de contestatorul M. TG. M.- prin primar, având sediul procesual in Tg. M., Pta Victoriei, nr. 3, jud. mures in contradictoriu cu intimata C. G. G., domiciliata in Tg. M., ., jud. M..
Cu drept de apel in 10 zile de la comunicare se depune la Judecătoria Tg. M..
Pronunțată in conditiile art. 396 alin. 2 C. proc. civ. in data de 10.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. L. B. L.-N. P.
Red. A.L.B./tehnored. K.K.
4 ex. 08.06.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1083/2015. Judecătoria... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 572/2015. Judecătoria... → |
|---|
