Fond funciar. Sentința nr. 2564/2015. Judecătoria TÂRGU NEAMŢ

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TÎRGU N.

SENTINȚA CIVILĂ nr. 2564

Ședința publică din data de 15.Decembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - C. I. U.

Grefier - G. O.

La ordine venind pronunțarea cauzei civile privind pe petentul P. N. V. și intimatele C. L. P. de aplicare a legilor fondului funciar, C. JUDEȚEANĂ N. pentru stabilirea dreptului de proprietate, privata asupra terenurilor având ca obiect - fond funciar plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N..

În lipsa părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08.dec.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și când s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15.dec.2015, când după deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.

INSTANȚA ,

Asupra cauzei civile de față,constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. N. sub nr._ petentul P. V. în contradictoriu cu C. L. de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Comunei P. și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată nr._/07.08.2015 solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră situată pe raza comunei P. în calitatea de moștenitor al defunctului P. Gr. I..

În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că a depus la C. L. de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Comunei P. o cerere și actele necesare solicitând să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha vegetație forestieră la care avea dreptul def. tată P. Gr. I., conform legii 212/2008. Menționează petentul că C. L. de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Comunei P. a soluționat favorabil cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate, conform Hotărârii nr. 59/19.11.2014 și a propus Comisiei Județene N. admiterea acesteia, însă această comisie a respins propunerea, conform Hotărârii nr._/07.08.2015, cu motivarea că cererea sa este tardivă, făcându-se referiri la decizia ÎCCJ nr. 2/17.02.2014. A mai arătat petentul sunt îndeplinite prevederile art. 36 din legea nr. 212/2008 astfel încât soluția Comisiei Județene nu poate fi primită de petent.

În dovedire a depus la dosar înscrisuri, în copie: hotărârea contestată, acte stare civilă, tabel nominal cu cei îndreptățiți la teren, scrisori de răspuns de la instituțiile statului (f.5-21) .

În drept, s-au invocat prevederile din Legea 18/1991 și art.36 din Legea 1/2000, modificată prin Legea 212/2008.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului a formulat întâmpinare (f.29), solicitând respingerea plângerii formulate, întrucât soluția pronunțată este temeinică și legală, față de decizia ÎCCJ nr. 2/17.02.2014. A arătat intimata că prin această hotărâre s-a invalidat propunerea C. L. de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Comunei P. privind admiterea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petent în calitate de moștenitor al defunctului P. Gr. I. pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei P., pe motiv că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată tardiv. În acest sens CJ N. a menționat că termenul limită pentru care se putea formula cerere de reconstituire de către persoanele menționate la art. 36 din legea 1/2005 a fost 30.11.2005, termen stabilit prin legea nr. 247/2005. Însă, pentru ultima categorie de persoane prevăzută de art. 36 din legea nr. 212/2008 termenul pentru depunerea cererilor nu poate fi cel menționat, ci termenul de 60 de zile prevăzut de către art. 33 din legea nr. 1/2000, astfel încât cererea trebuia formulată până cel târziu data de 02.01.2009.

În apărare a depus la dosar copie după o parte din dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate (f.32-40).

Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar ca fiind utilă în soluționarea pricinii.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin Hotărârea nr._/07.08.2015 a Comisiei județene N. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a invalidat Hotărârea nr. 59/19.11.2014 a Comisiei Comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor P. (prin care se propunea reconstituirea, în favoarea petentului, în calitate de moștenitor al autorului său P. I. a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră), cu motivarea că cererea de constituire a fost tardiv formulată.

Petentul și-a întemeiat cererea de reconstituire adresată Comisiei Comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor P. (pe care a formulat-o la data de 12.11.2013) pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 212/2008.

Față de motivele invocate de către petent privind nelegalitatea și netemeinicia Hotărârii nr._ a CJ N., instanța observă că în cuprinsul Legii nr. 212/2008 nu s-a prevăzut, în mod expres, un termen de introducere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, însă acest fapt nu înseamnă că astfel de cereri pot fi formulate nelimitat în timp.

Astfel, dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 prevăd posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pentru trei categorii de persoane care erau îndreptățite în anul 1945 să fie efectiv împroprietărite ca urmare a aplicării Legii nr. 187/1945.

În forma sa inițială articolul 36 din Legea nr. 1/2000 enumeră ca beneficiari ai dreptului la reconstituirea proprietății persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată. Aceste categorii de persoane au beneficiat, de la apariția Legii nr. 1/2000, de un termen de formulare a cererii, reglementat de art. 33 din lege, potrivit căruia persoanele fizice și persoanele juridice, care nu au depus în termenul prevăzut de Legea nr. 169/1997 cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri și pot depune actele doveditoare în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii.

Ulterior, prin Legea nr. 193/2007 publicată în Monitorul Oficial din data de 25.06.2007, art. 36 din Legea nr. 1/2000 a fost completat cu o nouă categorie de persoane cărora să li se poată atribui în proprietate terenuri, respectiv persoanele îndreptățite la împroprietărire înscrise în tabelele nominale întocmite în baza Legii nr. 187/1945.

Termenul de formulare a cererilor pentru această nouă categorie de persoane a fost prevăzut (potrivit art. II) ca fiind 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii (Legea nr. 193/2007), expirând la 29 august 2007.

Prin Legea nr. 212/2008 publicată în Monitorul Oficial din data de 30.10.2008, art. 36 din Legea nr. 1/2000 a suferit o nouă modificare în sensul completării categoriilor de persoane cărora li se recunoaște dreptul la obținerea de terenuri cu categoria persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.

Astfel, întrucât legiuitorul nu a prevăzut în cuprinsul Legii nr. 212/2008 un termen de introducere a cererilor de reconstituire, cum prin acest act normativ se aduce doar o completare a textului art. 36 din Legea nr. 1/2000, iar completarea acestui text prin introducerea posibilității reconstituirii dreptului de proprietate și pentru cei îndreptățiți la împroprietărirea prevăzută de Legea nr. 187/1945, a fost adusă prin Legea nr.193/2007, care prevede, în mod expres, un termen de 60 de zile pentru formularea cererii (de la . legii) se deduce, interpretând prin analogie, că același termen (calculat însă, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008) este aplicabil și celor care au luptat pe front și care nu au fost împroprietăriți sau înscriși în tabelul de îndreptățiți, aceștia făcând parte din categoria „îndreptățiților la împroprietărire”.

Din această din urmă categorie a persoanelor ,,îndreptățite la împroprietărire,, a făcut parte și autorul petentului care a fost înscris în tabelul nominal aflat la fila 19 și fila 36.

Deoarece legea nr. 212/2008 a intrat în vigoare la 30.X.2008 termenul până la care trebuia formulată cererea expira la 3 ianuarie 2009.

Faptul că cererile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 212/2008 sunt supuse unui termen de formulare rezultă și din împrejurarea că titlul Legii nr. 1/2000 și art. 25 din lege arată că întreaga procedură de constituire sau reconstituire se face în condițiile stabilite de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 169/1997 care, la art. 11 alin. 4 stabilesc tot un termen de 60 de zile de depunere a cererilor.

Mai mult, termenul de 60 de zile este prevăzut și la art. 33 din Legea nr. 1/2000 așa cum a fost modificată și completată ulterior.

Cum autorul petentului făcea parte din ultima categorie de beneficiari ai legii (așa cum rezultă din tabelul existent la dosar – f.36) cererea de reconstituire trebuia depusă până la 3 ianuarie 2009.

Ori, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost depusă după aproximativ 4 ani de la expirarea termenului legal, astfel că hotărârea prin care i s-a respins cererea petentului ca tardiv formulată este temeinică și legală.

Pe de altă parte termenul de formulare a cererilor de reconstituire drept de proprietate este un termen imperativ a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii, iar pentru a evita sancțiunea decăderii, partea trebuie să formuleze o cerere de repunere în termenul de formulare a cererii și să dovedească existența unor împrejurări exterioare voinței sale care au împiedicat-o să acționeze în termenul legal.

Însă, pentru a beneficia de instituția repunerii în termen trebuie îndeplinite cumulativ o . condiții.

Astfel, pe lângă dovedirea unei împrejurări mai presus de voința părții este absolut necesar ca „împiedicarea” să fi intervenit înăuntrul termenului legal de formulare a cererii.

De asemenea, pentru acordarea beneficiului repunerii în termen mai este necesară și o dublă condiție: partea să indice motivele împiedicării în termen de 15 zile de la încetarea acestuia și actul de procedură să fie îndeplinit înăuntrul aceluiași termen.

Ori, trecând peste faptul că petentul nu a formulat vreo cerere de repunere în termen, acesta nu a indicat nicio „ împrejurare mai presus de voința sa” care l-a împiedicat să formuleze cererea de reconstituire drept proprietate.

Pe cale de consecință, instanța va respinge cererea formulată de către petent ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată de către petentul P. I. V., CNP_, cu domiciliul în satul Stânca, ., în contradictoriu cu C. L. de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Comunei P. și C. Județeană N., ca nefondată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Tg. N..

Pronunțată în ședința publică, azi, 15.12.2015.

Președinte, Grefier,

C. I. U. G. O.

Red/tehnored/CIU

Tehnored/GO/21.12.2015

5 expl.