Plângere contravenţională. Sentința nr. 2562/2015. Judecătoria TÂRGU NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2562/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU NEAMŢ la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 2562
Dosar nr._ - plângere contravențională -
Cod operator 3076 - OG 15/2002 –
ROMÂNIA
JUDEȚUL N.
JUDECĂTORIA TÎRGU N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2562
Ședința publică din data de 15.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: O. L. A. – judecător
Grefier: I. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de petentul R. I. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA-C., având ca obiect plângere contravențională - OG 15/2002, proces verbal . 15 nr.._/3.03.2015
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul convențional al petentului, av. R. A., în baza împuternicirii avocațiale . din 18.11.2015, depusă în ședință publică, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei: plângere contravențională - OG 15/2002, proces verbal . 15 nr._/3.03.2015.;
- stadiul procesual: primul termen de judecată, primă instanță;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- în urma verificării în baza de date a programului ECRIS, a fost identificat dosarul nr._, aflat în procedura prealabilă, urmarea unei cereri formulate de același reclamant, având același obiect și părți.
- la data de 11.12.2015, prin serviciul poștal, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a depus la dosarul cauzei adresa nr._ din 4.12.2015 în care precizează că la data de 03.03.2015, proprietarul vehiculului cu nr. de înmatriculare_ era R. I..
Instanța pune în discuție competența instanței.
Reprezentantul convențional al petentului, av. R. A., arată că Judecătoria Tîrgu N. este competentă să soluționeze prezenta cauză
În baza dispozițiilor art. 131 al. 1 Cod de procedură civilă, instanța, din oficiu, verifică competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei și, constată că Judecătoria Tîrgu N. este competentă să judece prezenta cerere cu care a fost învestită, în conformitate cu dispozițiile art. 126 din Constituția României, art. 2 din Legea 304/2002, art. 94 pct. 3 Cod procedură civilă, art. 101 din OG 15/2002.
Instanța pune în discuție estimarea duratei pentru cercetarea procesului.
Reprezentantul convențional al petentului, av. R. A., lasă la aprecierea instanței aprecierea duratei de soluționare a procesului.
În temeiul art. 238 alin.1 Cod de procedură civilă, ținând cont de împrejurările cauzei, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind 4 luni de zile, astfel încât procesul să fie soluționat într-un termen optim și previzibil.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților cu privire la propunerile de probe.
Reprezentantul convențional al petentului, av. R. A., solicită în susținerea acțiunii încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosarul cauzei și proba testimonială, în dovedirea faptului că petentul a înstrăinat autovehiculul în urmă cu 3 ani, neputând să prevadă faptul că noul proprietar nu a radiat autovehiculul din evidențele fiscale, precizând că odată cu înstrăinarea acestui autoturism a predat cheile și documentele autoturismului.
Instanța, constatând utilă, pertinentă și concludentă cauzei putând duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosar.
Instanța respinge ca neutilă cauzei proba testimonială propusă de petent.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța, în temeiul art. 392 Cod de procedură civil, acordă cuvântul părții prezente asupra fondului cauzei.
Reprezentantul convențional al petentului, av. R. A., solicită admiterea plângerii formulate și arată că autoturismul nu se mai află în patrimoniul petentului, acesta neputând să prevadă faptul că noul proprietar nu își va înmatricula mașina, nu își va cumpăra rovinientă iar petentul va fi sancționat contravențional pentru lipsa acesteia. Consideră că sancțiunea este abuzivă și nedreaptă deoarece petentul nu este vinovat de săvârșirea contravenției, atâta timp cât autovehiculul nu mai este în patrimoniul său.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod de procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-N., la data de 14.08.2015, sub nr._, petentul R. I. a formulat în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.07.2015, solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a precizat că a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 1250 lei pentru faptul că a circulat cu un autovehicul pe DN 2 km 375+900 m fără a deține rovinietă valabilă la data de 03.03.2015.
Petentul a menționat că situația descrisă în procesul-verbal de contravenție nu este reală, deoarece el nu mai era proprietarul vehiculului de 3 ani, acesta fiind vândut, iar noul proprietar avea obligația să înmatriculeze mașina pe numele lui și să achite rovinieta. Mai apreciază petentul că agentul constatattor avea obligația de a verifica dacă el este cel care a săvârșit contravenția, dacă el este cel vinovat și abia apoi să-i aplice sancțiunea.
Cererea nu a fost motivată în drept și nu au fost anexate înscrisuri în dovedire.
Plângerea a fost legal timbrată, fiind achitată taxa de timbru de 20 lei, astfel cum rezultă din chitanța aflată la fila 10 dosar.
Legal citată cu această mențiune, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, arătând că procesul-verbal contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr. 15/2002 coroborate cu cele ale OG nr. 2/2001. De asemenea, a arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, constatarea fiind efectuată cu ajutorul SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de DRPCÎV. Cu privire la motivele invocate a arătat că dacă în prezent autovehiculul în cauză nu mai figurează în evidența petentului, este culpa acestuia de a nu fi făcut demersurile în vederea radierii.
A depus la dosar, în fotocopie: planșă foto, autorizație de control nr. 8.0.180, dovada comunicării procesului verbal.
La data de 27.11.2015 a fost atașat la dosar procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/27.07.2015, iar la data de 11.12.2015 au fost comunicate la dosar relațiile solicitate de către instanță de la MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
La termenul din data de 15.12.2015 instanța a încuviințat, pentru părțile prezentei cauze civile, proba cu înscrisurile deja depuse la dosar, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/27.07.2015, petentul R. I. a fost sancționat contravențional cu sancțiunea amenzii în cuantum de 1250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, respectiv pentru faptul că la data de 03.03.2015, ora 23:58, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, a circulat pe DN 2 km375+900m, Motca, jud. Iași, fără a fi achitat tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale.
Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, prevăzute de art. 16-17 din OG nr. 2/2001, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din OG nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare în ceea ce privește tipul și valabilitatea rovinietei revine în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare.
În privința probațiunii, instanța reține și jurisprudența CEDO aplicabilă în baza art. 6 din Convenție, potrivit căreia deși contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, și petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă, așa cum a stabilit Curtea Europeană în mod constant în jurisprudența sa (cauza N. c. României). De asemenea, instanța reține că procesul verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În acest fel, în condițiile în care prezumția poate fi răsturnată, nu este în niciun fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil, de altfel și CEDO stabilind că folosirea prezumțiilor nu este contrară jurisprudenței sale.
În prezenta cauză, instanța reține că agentul constatator a încheiat procesul verbal în urma constatării personale a contravenției, respectiv ca urmare a consultării bazei de date. Mai mult, instanța reține faptul că sunt întrunite elementele faptei contravenționale, prin depunerea la dosarul cauzei a planșei foto (f. 18), intimatul probând faptul că în data de 03.03.2015, în jurul orei 23:58, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat pe drumul național DN 2 km375+900m, fără a fi achitat tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale. În acest context, prin prisma celor anterior expuse, instanța apreciază că revenea petentului obligația de a face dovada contrară, respectiv faptul că avea achiziționată o rovinietă valabilă la data de 03.03.2015 pentru auto cu nr. de înmatriculare_ .
Or, în prezenta cauză, petentul s-a limitat la a susține că vehiculul menționat a fost vândut de 3 ani. Contrar acestor susțineri, instanța reține că la solicitarea sa, MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a comunicat prin adresa nr._/04.12.2015 că auto cu nr. de înmatriculare_ figurează înmatriculat pe numele petentului – f. 35, urmând, pentru aceste motive, a înlătura ca neîntemeiate apărările petentului, sub acest aspect.
Astfel, instanța reține că petentul a fost sancționată potrivit art. 8 alin. 1, alin. 32 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care prevede că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. 1 fiind prevăzut în anexa nr. 2. Articolul 7 din același act normativ stabilește că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului. Termenul de utilizator este explicat chiar în cuprinsul OG 15/2002, la art. 1 alin. 1 lit. b, unde se arată că în înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Din interpretarea sistematică a acestor texte legale rezultă că are calitatea de contravenient deținătorul menționat în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau poate folosi vehiculul în baza unui drept legal, acesta trebuind să facă dovada achitării taxei de drum. În acest sens sunt și prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România potrivit OG nr. 15/2002 (Ordinul 769/01.10.2010).
Prin urmare, pentru a fi angajată răspunderea contravențională nu este suficient ca persoana fizică sau juridică să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare, ci trebuie să fie titulara dreptului de proprietate sau a unui alt drept care să-i permită folosirea autoturismului în discuție.
Chiar dacă petentul ar fi făcut dovada încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, prin care să se fi transferat unei alte persoane dreptul de proprietate asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, lucru care nu a fost probat în cauză, pentru ca acel contract să poată fi opus terților, printre care și intimata din prezenta cauză, era necesar să fie îndeplinite formalitățile prevăzute de OG 15/2002, respectiv înscrierea în cartea de identitate a noului utilizator. Prin urmare, atât timp cât în registrul național de evidență a vehiculelor înmatriculate figurează ca proprietar al vehiculului cu nr. de înmatriculare_ petentul R. I., acesta este utilizatorul căruia îi revenea obligația de a prezenta o rovinietă valabilă la data constatării contravenției.
Mai mult decât atât, deși a susținut că a înstrăinat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și că noul proprietar nu și-a îndeplinit obligația de a solicita transcrierea dreptului de proprietate, petentul nu a depus la dosar dovada notificării în acest sens adresată Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor în a cărui rază de competență a fost înmatriculat vehiculul. De asemenea, nu a fost depus la dosar nici certificatul de radiere fiscală pentru vehiculul în cauză.
Având în vedere că petentul nu a făcut proba contrară, instanța apreciază că cele consemnate în procesul-verbal corespund situației de fapt și că procesul-verbal este temeinic întocmit.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii, instanța apreciază că agentul constatator a făcut o justă individualizare, raportat la scopul punitiv, dar mai ales preventiv și la gradul de pericol social, considerând astfel că procesul verbal este temeinic întocmit și sub acest aspect.
Astfel, pentru vehiculul cu nr. de înmatriculare_, categoria C, amenda a fost aplicată la nivelul ei minim.
În consecință, instanța va respinge plângerea formulată de petentul R. I. ca neîntemeiată.
În baza art. 451-453 din Codul de procedură civilă, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul R. I. CNP_, cu domiciliul în ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/27.07.2015 în contradictoriu cu intimata C. SA – C. cu sediul în București, sector 6, .. 401A, CUI_, J40/552/15.01.2004, cont bancar RO84RNCB_0001 deschis la BCR Sector 1, ca neîntemeiată.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tîrgu-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2015.
Președinte, Grefier,
O. L. A.I. P.
Red: O.L.A/ 23.12.2015
Tehnored: I.P/28.12.2015/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2369/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2561/2015.... → |
|---|
