Plângere contravenţională. Sentința nr. 2405/2015. Judecătoria TÂRGU NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2405/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU NEAMŢ la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 2405
Dosar nr. _ - plângere contravențională LEGEA 61/1991 R-
Cod operator 3076
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2405
Ședința publică din data de 25 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – M. L. C. – judecător
Grefier – P. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravenționala Legea 61/1991” formulată de petentul N. V. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/18.06.2015 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit petentul și reprezentantul legal al intimatului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei este plângere contravențională LEGEA 61/1991 R;
- stadiul procesual: al doilea termen de judecată;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- se constată că la data de 23.11.2015 s-a depus la dosar de către Postul de Poliție Păstrăveni, adresa nr._/_ din 19.11.2015 prin care comunică dovada invitației petentului N. V. la Postul de Poliție Păstrăveni, formată din declarația numitei N. E. care a înmânat personal invitația petentului și declarația numitului N. V., tatăl petentului.
Instanța, în temeiul art.258 al.1 raportat la art.255 Noul Cod de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și nemaifiind alte cereri de formular sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
După deliberare,asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ petentul N. V. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.06.2015 solicitând anularea acestuia ca fiind nelegal și netemeinic, nu a săvârșit fapte reținute și procesul verbal nu a fost semnat de vreun martor asistent.
În termen legal intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este temeinic și legal
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/18.06.2015 petentul N. V. a fost sancționat cu avertisment și amendă contravențională în cuantum de 200 lei reținându-se în sarcina sa că la data de 13.06.2015, orele 21:30 a adresat injurii și amenințări cu acte de violență, la adresa numitei N. A. și fiind invitat la sediul postului de poliție a refuzat să se prezinte.
Organul constatator a stabilit că faptele petentului întrunesc elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 2 pct. 1 și 31 din Legea nr. 61/1991, sancționate de art. 3 alin.1, lit. a și b. din Legea 61/1991.
Având în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
În cea ce privește legalitatea procesului verbal evocat instanța reține că este legal întocmit fiind evidențiate în cuprinsul său toate elementele prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 care pot fi analizate din oficiu.
Lipsa martorului și a obiecțiunilor contravenientului acestea sunt de mențiunile înscrise de agentul constatator, cu precizarea că nerespectarea disp. art.16 al.7 OG 2/2001, atrage o nulitate relativă, a procesului verbal ceea ce presupune că petentul trebuie să sufere o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal. Or, în cazul nulității relative cel ce o invocă trebuie să facă dovada vătămării, spre deosebire de nulitatea absolută unde aceasta se prezumă datorită interesului general.
Analizând cel de-al doilea aspect propus de prevederile art. 34 alin. 1, se constată că procesul-verbal, beneficiind de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, face dovada deplină a celor reținute de agentul constatator. Relativ la prezumțiile evocate, instanța amintește că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko împ. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravină CEDO.
Prin urmare, se reține faptul că intimatul și-a îndeplinit obligația a de a proba existența faptei antisociale, săvârșită de petent, obligație ce îi incumbă, având în vedere că aceasta din urmă beneficiază de prezumția de nevinovăție, față de caracterul deopotrivă sancționator și preventiv, nedestinat acoperirii vreunui prejudiciu, al amenzii aplicate, astfel cum s-a stabilit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
La aprecierea gradului de pericol social al faptei instanța va ține cont de împrejurarea că fapta nu a produs urmări grave și a adus o atingere minimă ordinii și valorilor sociale ocrotite prin sancționarea contravenției.
Martorii N. A. și N. E. au confirmat că petentul a adresat injurii și amenințări și că acestuia i s-a comunicat invitația de a merge la sediului postului de poliție însă petentul nu a dat curs acestei invitații.
Prin raportare la criteriile de individualizare prevăzute de articolul menționat, având în vedere și declarațiile martorilor audiați în cauză instanța reține că sancțiunea contravențională a amenzii de 200 lei corespunde gradului de pericol social al faptei, precum și faptul că aplicarea unei sancțiuni nepecuniare nu este susceptibilă de a atrage în mod real atenția petentului asupra necesității imperioase de conformare în raport de cerințele legale.
Pentru aceste considerente, instanța în temeiul art. 34 din OG 2/2001 va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. V. domiciliat în ., jud. N. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N. .
Menține întocmai procesul verbal de contravenție . nr._/18.06.2015.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tg. N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2015.
Președinte, Grefier,
M. L. C. P. A.
Red. Tehnored. M.L.C./21.12.2015
Tehnored. P.A./22.12.2015/ 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2371/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2295/2015.... → |
|---|
