Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2473/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2473/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 2473/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. 2473
Ședința Camerei de Consiliu de la 03 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. H.
GREFIER: N. C.
S-a luat în examinare acțiunea civilă având ca obiect cerere de valoare redusa formulata de reclamanta . GROUP SA (F. . INSURANCE GROUP SA), cu sediul în București, ., sector 1 în contradictoriu cu pârâtul P. N. V., cu domiciliul în Tulcea, . A, ., ap.14, ..
Incheierile de ședință din datele de 26 august 2015, 02 septembrie 2015 fac parte intregranta din prezenta hotarare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cereri de valoare redusă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2015 sub nr._, reclamanta . GROUP SA a solicitat obligarea pârâtului P. N. V. la plata sumei de 4674, 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată. De asemenea, a mai solicitat reclamanta restituirea cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul dosar.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că la data 10.01.2012 a fost soluționat dosarul_/302/2011 de către Judecătoria Sectorului 5 București, dosar soluționat favorabil subscrisei, iar pentru a pune în executare hotărârea pronunțată, societatea reclamantă a apelat la serviciile unei societăți de avocatură care a reprezentat interesele acesteia în dosarul menționat anterior, onorariul achitat către aceasta fiind în cuantum de 4674, 50 lei
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, art. 1349 și 1523 alin.2 lit.e cod civil și art. 31 din Legea nr. 51/1995.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâtul nu a depus formularul de răspuns.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin dosarul nr._/302/2011 al Judecătoriei Sectorului 5 București a fost admisă actiune areclamantului împotriva pârâtului din prezentul dosar.
Valoarea cheltuielilor de judecata făcute în cursul acelui dosar se ridică la suma de 4674, 50 lei.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții care cade în pretenții și aceasta are o consacrare legală expresă în art. 453 din codul de procedură civilă, în sensul că obligația de plată a cheltuielilor de judecată se fundamentează în mod exclusiv pe ideea de culpă procesuală care aparține acelei părți care a ocazionat în mod nelegal declanșarea unei proceduri judiciare, iar faptul pierderii procesului se dovedește cu însuși cuprinsul hotărârii judecătorești prin care acesta s-a finalizat, indiferent daca procesul respectiv a fost de natura civilă sau penală.
Art 132 din Statutul prevede că „pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său”. Art.134 alin. 6 din Statut menționează că „Avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite și să obțină și un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcție de rezultat sau de serviciul furnizat”.
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza C. împotriva României), partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în M. Of. nr. 848 din 20 septembrie 2005, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea a constatat că, dintre textele de referință menționate, singurul care, prin domeniul de reglementare, ar putea fi considerat relevant este numai art. 24 alin. 2 din Constituție, și aceasta doar prin prisma raționamentului că dreptul de a fi asistate de un avocat ales, ceea ce constituie regula în materie, presupune în mod necesar angajarea acestuia pe calea unei convenții, cu plata unui onorariu stabilit de comun acord. Acceptând un asemenea raționament, nimic nu interzice, în absența unei prevederi constituționale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
O asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creată dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În sensul celor arătate, a mai adăugat Curtea Constituțională, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecata, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Instanța poate micșora onorariul utilizând doar cele două criterii legale: valoarea pricinii ori munca îndeplinită de avocat. În raport de aceste criterii, instanța apreciază că cererea reclamantei este îndreptățită în ceea ce privește plata sumei de 4674,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._/302/2011 al Judecătoriei Sectorului 5 București.
În ceea ce priveste legea aplicabila, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite.
Cum fapta care a determinat formarea dosarului penal nr. 6697/327/201 este anterioara intrarii în vigoare a noului cod civil, în cauza pendinte se vor avea în vedere dispozițiile covului civil 1864.
Pentru a se acorda cheltuielile de judecată solicitate instanța reține îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 998 c.civ.:
-prejudiciul este reprezentat de sumele mai sus arătate plătite de reclamantă pentru susținerea procesului penal;
-fapta ilicită este determinată de plângerea penala a reclmantei, plângere care a fost admisă;
-legătura dintre prejudiciu și fapta ilicită se realizează prin faptul că în urma cererilor reclamanta a fost prejudiciată cu suma de 4674, 49 lei, onorariu avocat;
- vinovăția pârâților constatată de instanță prin sentința pronuntata în dosarul nr._/302/2011 al Judecătoriei Sectorului 5 București.
Suma achitată drept onorariu avocat este rezonabila în raport de durata procesului, dar și natura și valoarea obiectului juridic.
Instanța constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de procedura cu privire la cererile de valoare redusă, potrivit art. 1025 alin. 1 c.p.c. „valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței”. De asemenea se reține că prezentul litigiu nu face parte dintre excepțiile prevăzute la alin. 2 si 3 ale aceluiați articol.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța va admite cererea reclamantei, urmând a obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4674, 49 lei reprezentând cheltuieli de judecata efectuate în dosarul nr._/302/2011 al Judecătoriei Sectorului 5 București
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulata de reclamanta . GROUP SA (F. . INSURANCE GROUP SA), cu sediul în București, ., sector 1 în contradictoriu cu pârâtul P. N. V., cu domiciliul în Tulcea, . A, ., ap.14, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4674,49 lei, reprezentând cheltuieli de judecată solicitate pe cale separată.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, ca nefondată.
Cu apel, care se depune la Judecătoria Tulcea, în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.09.2015.
Președinte, Grefier,
I. H. N. C.
Red.tehnored.judec.I.H./04.11.2015
Ex-4/../1 ex.parat
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3339/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3341/2015.... → |
|---|
