Plângere contravenţională. Sentința nr. 3333/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3333/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 3333/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3333
Ședința publică de la 13.11.2015
Completul compus din:
Președinte: I. S.
Grefier: A.-G. I.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petentul D. M., cu domiciliul în Tulcea, ., ., . și cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., ., . de Avocat P. M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 10.05.2015, având ca obiect plângere contravențională.
Încheierea de ședință din data de 15.10.2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, având ca obiect plângerea contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 25.05.2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, petentul D. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 10.05.2015 încheiat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat, în esență, că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, întrucât nu a circulat prin localitatea Somova cu o viteză de 71 km/h. A mai arătat petentul faptul că agentul constatator a refuzat să îi prezinte înregistrarea video.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.
În susținerea plângerii a fost anexat procesul-verbal de contravenție contestat, buletin de identitate.
A fost achitată o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul a formulat în termen procedural întâmpinare și a depus la dosar raportul de caz al agentului constatator, buletin de verificare metrologică, atestat operator, înregistrare video.
A solicitat intimatul respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat ca fiind temeinic și legal. A arătat intimatul că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, cuprinde toate mențiunile obligatorii, neexistând niciun motiv de nulitate a acestuia. Fapta a fost înregistrată de aparatul radar AUTOVISION montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, ce îndeplinește condițiile de verificare metrologică, iar operatorul care a exploatat aparatura este atestat să desfășoare astfel de activități.
În temeiul art. art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și înregistrarea video, pe care le-a apreciat ca fiind pertinente, concludente și utile pentru stabilirea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 10.05.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei, reținându-se în sarcina sa că, în aceeași zi, ora 20:27, a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ pe . Somova, fiind înregistrat de aparatul radar AUTOVISION montat pe autospeciala MAI_, circulând cu o viteză de 71 km/h, fapta de natură contravențională fiind prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 privind regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi constatate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i garanta petentului exercitarea dreptului la un proces echitabil, însă susținerile sale nu au fost dovedite, neexistând vreo dovadă la dosar din care să rezulte nevinovăția acestuia.
Din contră, săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Din înregistrarea video depusă la dosar se poate observa că autovehiculul mai sus menționat a fost depistat circulând în localitate cu o viteză de 71 km/h, fiind evidențiat și numărul de înmatriculare al acestuia.
Conform art. 109 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră; constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
În conținutul procesului-verbal contestat s-a inserat faptul că autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ a fost înregistrat de aparatul radar AUTOVISION montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, a cărui documentație a fost depusă la dosar.
În opinia instanței, raportat la datele speței nu este judicios a presupune că petentul a circulat cu o viteză mai mică decât cea înregistrată, această posibilitate fiind pur ipotetică în lipsa unor probe sau măcar a unor indicii concrete că aparatul de măsură a fost afectat de erori, neexistând niciun dubiu rezonabil că petentul nu ar fi comis fapta.
În drept, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Potrivit art. 100 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa II de sancțiuni depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii se constată că amenda aplicată petentului are cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. În acest sens, se reține pericolul relativ ridicat al faptei comise de petent, care a circulat cu o viteză mai mare decât limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv, ceea ce poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice dar și consecințe deosebit de grave, cum ar fi vătămarea corporală a participanților la trafic, nefiind oportună înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului. În plus, instanța reține că petentul nu a recunoscut fapta și nu regretă săvârșirea acesteia.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât se va respinge plângerea ca nefondată, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. M., cu domiciliul în Tulcea, ., ., . și cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., ., . de Avocat P. M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.05.2015, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.11.2015.
Președinte, Grefier,
I. S. A.-G. I.
În baza art. 426 alin. 4 Noul Cod
procedură civilă, pentru grefier
transferat, semnează grefierul șef.
Red. tehnored. jud. I.S./22.12.2015
Gref. R.C./4 ex./., intimat ..01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3332/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3339/2015.... → |
|---|
