Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3164/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3164/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 3164/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3164
Ședința Camerei de Consiliu de la 04 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. H.
GREFIER: V. S.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă formulată de reclamanta R. & R. S.A, cu sediul în ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., ., nr. 8, jud. C. C.U.I5888716, J40/_/1994, și pe pârât A. SRL, cu sediul în Tulcea, .. 3, ., CUI_, J_ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data 28 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04 noiembrie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 30.06.2015, reclamanta R. & R. S.A., în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat, potrivit formularului de cerere întocmit și completat în condițiile art. 1029 alin. (2) C.pr.civ., obligarea pârâtei la plata sumei de 1784,21 lei cu titlu de debit principal, precum și la plata penalității de 0,2% pe zi de întârziere.
În motivare, reclamanta a arătat că, în temeiul raporturilor contractuale dintre părți, aceasta a prestat pârâtei servicii de comunicații electronice. Deși a beneficiat de acestea, pârâta nu și-a executat obligația corelativă privind plata serviciilor asigurate și facturate, acumulând până la data introducerii cererii de chemare în judecată un debit restant în valoare de 404,86 lei cu titlu de contravaloare a serviciilor prestate. Urmare a acestei situații, contractul a fost reziliat unilateral de către reclamantă, pârâta datorând acesteia și contravaloarea echipamentelor primite în custodie de către pârâtă, în cuantum de 250 euro (fără TVA), echivalent la 1379,35 lei (cu TVA), la cursul oficial BNR din data de 07.05.2015.
În dovedirea acțiunii, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
Cererea formulată de către reclamantă a fost timbrată corespunzător cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei, potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. 80/2013 (f. 6).
Pârâta, legal citată cu copii ale cererii și înscrisurilor depuse, precum și cu copia formularului de răspuns, nu a răspuns și nu a făcut nici o apărare.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În temeiul contractului încheiat între părți (f. 7), reclamanta a prestat pârâtei servicii de comunicații electronice. Deși a beneficiat de serviciile de televiziune și internet, pârâta nu și-a executat obligația corelativă privind plata serviciilor efectuate și facturate, conform facturilor de la filele 47-49, acumulând până la data introducerii cererii de chemare în judecată un debit restant în valoare de 404,86 lei, la care datorează majorări de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, în temeiul art. 3.7 din Condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice, condiții care, fiind însușite de pârâtă sub semnătura reprezentantului, fac parte din contractul părților (fila 8).
Potrivit art. 1270 alin. (1) C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. De asemenea, art. 1350 C.civ. prevede că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Având în vedere că, în speță, sunt îndeplinite toate condițiile pentru antrenarea răspunderii civile contractuale a pârâtei, instanța urmează a admite în parte cererea reclamantei privind plata debitului principal, obligându-o pe pârâtă la plata către aceasta a sumei de 404,86 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de comunicații electronice.
În ceea ce privește dobânda solicitată, instanța reține că, potrivit art. 1535 alin. (1) C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În speță, pârâta nu a achitat sumele datorate la scadență, născându-se astfel în patrimoniul reclamantei dreptul de a obține daune moratorii.
Având în vedere dispozițiile art. 1535 alin. (1) C.civ. și art. 1489 C.civ, instanța constată caracterul cert, lichid și exigibil și al penalităților de întârziere solicitate, de natură să permită reclamantei să solicite și să obțină recunoașterea și valorificarea în justiție a drepturilor sale. În ceea ce privește cuantumul acestora, potrivit convenției părților s-au stabilit penalități de 0,2% pe zi de întârziere (punctul 3.7 din Condiții generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice [fila 8]), pârâta datorând aceste penalități la debitul prevăzut în facturi corespunzător serviciilor de televiziune și internet de la data scadenței fiecărei facturi în parte.
Pentru considerentele de mai sus, instanța reține că este întemeiat capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și, pe cale de consecință, o va obliga pe pârâtă la plata acestora către reclamantă.
În ceea ce privește suma de 250 euro în echivalent lei, reprezentând contravaloarea echipamentului deținut în custodie de către pârâtă și nerestituit reclamantei la terminarea contractului, instanța reține că părțile au convenit ca, în termen de 2 zile de la încetarea contractului, pârâta să restituie echipamentul primit în folosință de la reclamantă. Această convenție s-a încheiat odată cu predarea – primirea respectivului echipament, prin procesul verbal din 04.10.2013 (fila 41).
Însă instanța reține că potrivit acestui înscris părțile au convenit ca suma de 250 euro să fie plătită în echivalent lei la data plății la cursul BNR, iar nu la o dată care, în cauza de față, este aleasă unilateral de către reclamantă, care a calculat cursul la 07.05.2015.
De asemenea, fiind vorba despre o despăgubire convenită de părți ca urmare a nerestituirii echipamentului iar nu despre un preț, iar pe de altă parte părțile nu au făcut nici o referire la faptul că la această despăgubire s-ar adăuga TVA, instanța reține că este nefondată cererea reclamantei de a solicita plata și a TVA calculate la aceste despăgubiri.
Prin urmare, instanța va admite în parte capătul de cerere referitor la despăgubirile de 250 euro, și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 250 euro, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății, așa cum au convenit părțile, și fără a se adăuga TVA.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, aferente despăgubirii de 250 euro, instanța îl va respinge ca nefondat.
Reclamanta a arătat că aceste penalități sunt unele contractuale, însă instanța reține că părțile nu au convenit nimic asupra obligației de plată a penalităților pentru întârzierea la plată a acestei despăgubiri. Art. 3.7 din Condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice, pe care reclamanta îl invocă drept temei contractual, se referă strict la penalitățile datorate pentru neplata la termen a contravalorii serviciilor prestate. Întregul articol 3, cu toate subpunctele sale, inclusiv art. 3.7, se referă la tarifele și modalitățile de plată a acestor tarife, pentru serviciile contractate, iar nu la plata și modalitățile de plată a despăgubirilor pentru nerestituirea echipamentelor. Ca o dovadă în plus că este așa este și faptul că, deși art. 3 din aceste Condiții prevede termenul de plată a acestor tarife aferente serviciilor, convenția referitoare la despăgubire (instrumentumul îl reprezintă procesul verbal de predare – primire a echipamentului) prevede un alt termen de plată (două zile de la încetarea contractului), de unde se desprinde, odată în plus, concluzia că cele două categorii de obligații de plată au fost privite de părți ca fiind diferite. Pentru ambele categorii au fost stabilite termene de plată distincte, dar numai pentru contravaloarea serviciilor s-au prevăzut, contractual, penalități. Pentru plata despăgubirii nu există astfel de penalități contractuale.
În temeiul art. 1032 alin. (1) C.pr.civ., instanța o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta R. & R. S.A, cu sediul în ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., ., nr. 8, jud. C. C.U.I5888716, J40/_/1994, și pe pârât A. SRL, cu sediul în Tulcea, .. 3, ., ., CUI_, J_ .
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 404,86 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 250 euro, în echivalent în lei la data plății, la cursul BNR, cu titlu de despăgubire.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, de la scadența fiecărei facturi până la data plății, aferente sumei de 404,86 lei reprezentând contravaloarea serviciilor.
Respinge capătul de cerere referitor la plata penalităților de întârziere pentru suma de 250 euro în echivalent lei reprezentând despăgubire, ca nefondat.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel, care se depune la Judecătoria Tulcea, în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.11.2015.
Președinte, Grefier,
I. H. V. S.
Red./tehnored, jud.I.H/4ex./21.12.2015
.., 1 ex. reclamant, 1 ex. pârât/
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3167/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
