Contestaţie la executare. Sentința nr. 1167/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1167/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 1167/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR.1167
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: N. N.
GREFIER: L. C.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul L. S. CNP_, cu domiciliul în Tulcea, ., .,. împotriva actelor de executare întocmite de B. C. N. C. RO_ cu sediul în C.. ., ., judetul C. la cererea creditoarei-intimată BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA PRIN ÎMPUTERNICIT COFACE ROMÂNIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.39, . .
Încheierea din data de 31.03.2015, face parte integrantă din prezenta hotărâre,
Instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru 09.04.2015, 16.04.2015 și ulterior pentru azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei contestații la executare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 01.11.2013 sub nr._ reclamantul L. S. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA prin împuternicit COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES cu privire la executarea silită începută în baza titlurilor executorii Contract de credit bancar pentru persoane fizice nr._ din 15.02.2008 și Contract de ipotecă nr. 239 din 15.02.2008.
Potrivit reclamantului creanța nu întrunește elementele obligatorii prevăzute de lege, respectiv aceasta nu este certă, cuantumul sumelor ce i se solicită a fi restituite fiind mult mai mare.
În susținerea cererii sale reclamantul arată că prin contractul de credit anterior menționat a contractat un împrumut în cuantum de 54.970 euro, pe o perioadă de rambursare de 300 luni, fiind constituită ipoteca de rangul II; mai mult, se arată că respectivul credit a refinanțat alte patru credite contractate anterior, numai pentru unul dintre acestea fiind constituită ipoteca de rangul I.
Învederează reclamantul totodată faptul că toate contractele de credit încheiate cu pârâta B. C. Română SA sunt însoțite de documentul intitulat „Condiții generale de creditare – anexa la contractul de credit bancar”, iar în cuprinsul anexei la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ din 15.02.2008 este prevăzută ordinea de recuperare a creanțelor cuvenite băncii.
În cuprinsul aceluiași înscris este stipulat un comision abuziv denumit „comision de urmărire riscuri”; potrivit propriei aprecieri a reclamantului la contractele în lei pârâta a impus comisioane abuzive de aproximativ 20 euro/lună, respectiv 42 euro la contractele în euro.
Arată totodată reclamantul că pârâta a impus și perceput abuziv dobânzi fluctuante, iar în condițiile în care creditele respective au fost rambursate parțial dobânzile acestora au fost înglobate în noile refinanțări, la care au fost calculate noi dobânzi.
Pentru aceste considerente reclamantul solicită obligarea BCR SA la restituirea sumelor de bani percepute în temeiul clauzelor abuzive din contractele de credit – comisionul de urmărire riscuri și dobânda fluctuantă, respectiv compensarea unei părți din datoria reală, recalculată, prin scăderea sumelor ce i se cuvin din recuperarea comisioanelor de urmărire riscuri și dobânzilor fluctuante din noua sumă, real calculată.
Totodată, învederează reclamantul că în ceea ce privește ipoteca de rangul II asupra imobilului apartament în suprafață de 49,50 mp instituită pentru garantarea împrumutului în valoare de 54.970 euro, în perioada 2006-2008 a efectuat o . lucrări pentru extinderea apartamentului în scop comercial; astfel, în prezent suprafața construită și folosită depășește 104 mp, lucrările de amenajare fiind efectuate în timpul căsătoriei și constituind bun comun al reclamantului și fostei sale soții.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 38 pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2012, art. 662 și art. 817 Cod procedură civilă.
În probatoriu au fost depuse înscrisuri: încheierea din data de 19.08.2013 a Judecătoriei Tulcea, Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ din data de 15.02.2008, Condiții Generale de creditare – Anexa la contractul de credit bancar nr._ din 15.02.2008, Contractul de ipotecă nr. 180/15.02.2008, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1913 din 10.07.2007, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._, Grafic rambursare credit, Contract de concesiune nr. G 5162/16.08.2000, procură, sentința civilă nr. 839/06.03.2013, autorizația de construcție nr. 448/_ din 23.08.2006.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1000 lei.
Legal citată, pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA prin împuternicit COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la termenele de judecată și nici nu și-a exprimat în alt mod poziția procesuală față de acțiunea de referință.
La termenul de judecată din data de 25.02.2013 reclamantul a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a unor clauze considerate abuzive din contractele încheiate între acesta și pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, respectiv a: comisionului de acordare credit, comisionului de urmărire riscuri, comisionului de administrare, comisionului de rambursare anticipată și dobânda fluctuantă.
Au fost invocate ca și temei legal dispozițiile Legii nr. 363/2007.
În temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și efectuarea unei expertize contabile.
A fost depus în copie certificată dosarul de executare silita nr. 281/CN/2013 al Executorului judecătoresc C. N..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 15.02.2008 între pârâtă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA și reclamantul L. S. (în calitate de împrumutat și garant ipotecar) s-a încheiat Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ prin care banca acordă împrumutatului un credit în suma de 54.970 euro din care:
- 66.582,09 RON credit de refinanțat la BCR Sucursala jud. Tulcea – contractul nr. 1178/20.04.2006 împrumutat L. S. (18.435,02 euro);
- 23.195,82 RON credit de refinanțat la BCR Sucursala jud. Tulcea – contract nr. 2652/16.11.2007 împrumutat L. S. (6.443,28 euro);
- 14.503,46 euro credit de refinanțat la BCR Sucursala jud. Tulcea – contract nr. 1913/10.07.2007 împrumutat L. S.
- 15.588,24 euro reprezentând Maxicredit cu ipotecă cu dobândă fixă pe 1 an pentru nevoi personale.
Creditul, dobânzile, dobânzile majorate, comisioanele aferente rezultate din contract, precum și cheltuielile de orice fel legate de recuperarea creditului, a dobânzilor, a dobânzilor majorate, a comisioanelor precum și a cheltuielilor de judecată, inclusiv cele de executare silită au fost garantate de către împrumutat prin constituirea în favoarea băncii a unei ipoteci de rang II asupra imobilului apartament compus din patru camere și dependințe, ocupând o suprafață utilă de 49,5 mp și 10,2 mp în cotă indiviză, situat în mun. Tulcea .. 1, ., jud. Tulcea.
La data de 05.07.2013 pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA prin împuternicit COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES a depus cerere de executare silită la Biroul executorului judecătoresc C. N., fiind constituit dosarul de executare nr. 281/CN/2013, iar prin încheierea din 19.08.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tulcea s-a încuviințat executarea silită a debitorului L. S. pentru suma de 64.732,51 euro reprezentând 52.896,87 euro credit restant și 12.168,81 euro dobânzi – în baza titlurilor executorii contract de credit nr._ din 15.02.2008 și contract de ipotecă nr. 239 din 15.02.2008 întocmite de către BCR SA.
La data de 11.10.2013 executorul judecătoresc a emis somație imobiliară pe numele reclamantului pentru plata sumei totale de 64.732,51 euro reprezentând debit, dobânzi, comisioane și alte speze, precum și a sumei de 10.581,25 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită, cu mențiunea că în caz contrar se va proceda la urmărirea silită a imobilului situat în mun. Tulcea, ., ., apt. 1, jud. Tulcea
În drept, potrivit art. 711 alin. (1) Cod procedură civilă „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
Mai mult, potrivit art. 714 alin. (1) pct. 3 Cod procedură civilă „dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația”.
Instanța reține faptul că reclamantul a fost înștiințat la data de 16.10.2013, primind somația la data de 23.10.2013, iar prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 01.11.2013, în termenul legal anterior menționat.
Prin cererea formulată, reclamantul arată că suma ce i se solicită a fi restituită este mult mai mare decât în realitate, invocând existența unor clauze pe care le consideră abuzive în cuprinsul contractelor de credit încheiate cu pârâta.
Instanța reține faptul că executarea silită pornită față de reclamant se întemeiază pe titlul executoriu reprezentat de Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ din 15.02.2008, context în care analiza legalității unor clauze existente în contracte anterioare perfectate de cele două părți excede cadrului procesual.
Pe cale de consecință, în ceea ce privește un eventual caracter abuziv al clauzelor indicate de reclamant – comision de acordare credit, comision de urmărire riscuri, comision de administrare, comision de rambursare anticipată și dobândă fluctuantă – acesta urmează a fi analizat prin raportare la dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Actul normativ de referință transpune în dreptul național cerințele Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și, în mod corespunzător, art. 4 alin. 6 din actul normativ național transpune prevederile art. 4 alin. 2 din Directivă care, de o manieră mai clară, menționează că „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici justețea prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil".
Potrivit art. 6 din Legea nr. 193/2000: „Clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.”
Potrivit art. 1 alin. (3) din același act normativ „se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.”
Astfel, legea interzice în mod expres și imperativ stipularea clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, instanța apreciind că sancțiunea ce intervine este aceea a nulității absolute a unor astfel de clauze – sancțiune impusă de încălcarea unor norme imperative, care protejează un interes general.
În cauza Salvat Editores SA v José M. Sánchez Alcón Prades C-241/98 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că recunoaște judecătorului puterea de a declara din oficiu, ca nule, clauzele abuzive ale unui contract, arătând totodată că această putere „se încadrează pe deplin în contextul general al protecției speciale pe care directiva tinde să o recunoască interesului colectivității, care, făcând parte din ordinea publică economică, depășește interesele specifice ale unor părți. Există, cu alte cuvinte un interes public ca aceste clauze prejudiciabile pentru consumator să nu-și producă efectele”.
Din analiza conținutului Contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr._ din 15.02.2008 instanța reține faptul că la pct. 9 din contract sunt stipulate comisioanele variabile percepute de către bancă însoțite însă de modalitatea concretă de stabilire a valorii acestora.
Astfel, se prevede faptul că în privința comisionului de rambursare anticipată valoarea acestuia în primele 36 luni este de 4,50%, minim 30 euro sau echivalent, între 37 și 60 luni de 3,00%, minim 30 euro sau echivalent, între 61 și 120 luni de 2,50%, minim 30 euro sau echivalent, iar peste 121 luni de 2,00%, minim 30 euro sau echivalent.
Totodată, în cuprinsul contractului de credit de referință se prevede valoarea comisionului de acordare credit de 2,50% flat, a comisionului de administrare de 27,48 euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat, a comisionului de transformare pentru prima solicitare flat de 0,50% flat și comisionului de transformare pentru următoarele solicitări flat de 1,00% flat.
În ceea ce privește dobânda percepută de către bancă, instanța reține faptul că la pct. 5 – 8 din contractul de credit bancar sunt stabilite într-o manieră concretă atât natura cât și modalitatea de calcul a dobânzii.
Prin semnarea contractului de către reclamant acesta și-a însușit condițiile de creditare, garantând restituirea împrumutului prin constituirea unei ipoteci asupra imobilului proprietate personală.
Din analiza conținutului clauzelor contractului de credit bancar respectiv a Condițiilor generale de creditare – anexă la contractului de referință, instanța reține faptul că cel de-al doilea înscris nu cuprinde dispoziții contrare celor convenite prin semnarea contractului sub aspectul modalității concrete de stabilire a comisioanelor și dobânzii.
Condițiile generale de creditare descriu într-o manieră metodologică atât instituția dobânzii cât și cea a comisioanelor, reluând într-o perspectivă generică toate clauzele contractuale deja convenite între părți.
Cu toate acestea, sub aspectul comisionului de urmărire riscuri, instanța reține că natura și valoarea acestuia nu sunt determinate în cuprinsul contractului de creditare.
Astfel, singura mențiune la clauza de referință se regăsește la pct. 6 din contractul de creditare potrivit căruia în dobânda anuală efectivă de 8,8 % pe an este inclus, alături de altele, și comisionul de urmărire riscuri.
Mai mult, analizând Condițiile generale de creditare – anexă la contractul de credit bancar, instanța reține că în privința comisionului de urmărire riscuri acesta se calculează flat, prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului contractat. Clientul achită comisionul de urmărire riscuri lunar, odată cu rata de credit și dobânda. Comisionul de urmărire riscuri se percepe integral, inclusiv pentru fracțiunile din lună.
Cum comisionul de urmărire riscuri a fost aplicat fără să se arate cuantumul acestuia, motivul ce a impus aplicarea lui – din moment ce s-a constituit o garanție imobiliară pentru garantarea restituirii împrumutului – și nici modul în care a fost el negociat, instanța reține că acesta se circumscrie unei clauze abuzive în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000.
În vederea stabilirii cuantumului total al debitului datorat de către reclamant în baza contractului de credit bancar de referință instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă cu următoarele obiective:
a) stabilirea cuantumului total al sumei care ar trebui să fie achitată de contestator, în temeiul contractelor de credit încheiate de acesta cu BCR SA, prin evidențierea separată a cuantumului comisioanelor de acordare credit, de urmărire riscuri, de administrare, de rambursare anticipată;
b) stabilirea cuantumului total al debitului datorat de contestator, fără luarea în considerare a comisioanelor anterior menționate.
Totodată, instanța a dispus ca la stabilirea sumelor de rambursat să fie avută în vedere valoarea dobânzii stabilite de către intimată în contractele de credit.
La data de 31.10.2014 a fost înregistrat la Judecătoria Tulcea Raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat de către expert contabil P. D. I. și expert contabil parte P. S..
Potrivit concluziilor lucrării de specialitate, cuantumul total al sumei care ar trebui achitată de contestator este de 130.417,17 euro, din care:
- valoarea creditului 54.970 euro;
- valoarea totală a ratelor dobânzilor 65.828,92 euro;
- valoarea comisionului de acordare a creditului 1.374,25 euro (plătit la 19.02.2008);
- valoarea comisionului de urmărire riscuri nu este specificat, valoarea sa fiind 0;
- valoarea totală a comisioanelor de administrare 8.244 euro;
- valoarea comisioanelor de rambursare anticipată 0, nefiind expertizată vreo cerere de plată anticipată a creditului.
Pe cale de consecință, având în vedere cele anterior menționate, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 193/2000, instanța reține ca nefondate criticile reclamantului privind caracterul abuziv al comisioanelor de acordare credit, de administrare, de rambursare anticipată, precum și al nivelului dobânzii stipulat în contractul de credit bancar.
Deși în cazul comisionului de urmărire riscuri instanța reține incidența dispozițiilor art. 4 alin. (1) din actul normativ anterior menționat, aspect ce atrage anularea dispoziției în cauză, din cuprinsul Raportului de expertiză contabilă rezultă faptul că pârâta nu a reținut nicio sumă de bani cu titlu de comision de urmărire riscuri.
Pe cale de consecință, atât capătul de cerere privind restituirea sumelor percepute în temeiul clauzelor abuzive din contractele de credit cât și cel referitor la compensarea unei părți din datoria reală, recalculată, prin scăderea sumelor ce i se cuvin din recuperarea comisioanelor urmează a fi respinse de către instanță ca nefondate.
În ceea ce privește temeinicia urmăririi imobiliare cu privire la apartamentul nominalizat în contractul de credit bancar și contractul de ipotecă, instanța reține ca nefondate criticile reclamantului.
Astfel, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia urmărirea imobiliară trebuie să vizeze doar o parte din suma împrumutată, respectiv cea prin care a fost refinanțat Maxicreditului cu ipotecă cu dobândă fixă pe 1 an pentru nevoi personale în condițiile în care la pct. 10 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ din 15.02.2008 se prevede faptul că împrumutatul se obligă să garanteze creditul, dobânzile, dobânzile majorate, comisioanele aferente rezultate din contract, precum și cheltuielile de orice fel legate de recuperarea creditului, a dobânzilor, a dobânzilor majorate, a comisioanelor precum și a cheltuielilor de judecată, inclusiv cele de executare silită prin constituirea în favoarea băncii a unei ipoteci de rang II asupra imobilului apartament identificat potrivit contractului.
Mai mult, reține instanța faptul că potrivit pct. 2 paragraful 2 din Contractul de ipotecă nr. 180 din 15.02.2008, ipoteca va acoperi și toate îmbunătățirile, adăugirile sau extinderile aduse proprietății de la data încheierii prezentului contract până la data rambursării integrale a sumei garantate, precum și toate sumele cere vor lua locul proprietății în baza subrogației reale.
Pe cale de consecință, faptul că ulterior contractării creditului de către reclamant acesta a efectuat o . lucrări de extindere a imobilului în suprafață utilă de 49,5 mp și 10,2 mp în cotă indiviză, situat în mun. Tulcea .. 1, ., apt. 1, jud. Tulcea nu este de natură a împiedica banca să solicite și să procedeze la urmărirea imobiliară în temeiul dispozițiilor contractuale.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța o va respinge ca rămasă fără obiect.
Sub aspectul capătului de cerere privitor la restituirea taxei de timbru, instanța urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (2) Cod procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 45 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Astfel, instanța urmează să dispună restituirea în parte către reclamant, sub condiția rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 125 lei (1/8 din totalul taxei, raportat la capetele de cerere admise).
Mai mult, în ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de către reclamant în prezenta cauză, instanța, raportat la prevederile procesual-civile anterior menționate va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1/8 din contravaloarea onorariului expertului contabil desemnat în cauză).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de reclamantul L. S., cu domiciliul în mun. Tulcea ., ., apt. 1, jud. Tulcea în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA prin împuternicit COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES prin executor judecătoresc C. N., cu sediul în mun. C., str. ., ., apt. 37, jud. C..
Anulează prevederile pct. 3.8 din Condițiile generale de creditare – Anexă la Contractul de credit bancar nr._ din 15.02.2008 încheiat între reclamantul L. S. și pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A.
Menține celelalte dispoziții ale convenției de credit menționate.
Respinge celelalte capete de cerere ca nefondate.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Dispune restituirea în parte către reclamant, sub condiția rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 125 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.
P R E Ș E D I N T E, G R E F I E R,
N. N. L. C.
Red.tehnored.jud.NN/26.05.2015
Grefier LC/2 ex/27.05.2015
. și pârât
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1192/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1236/2015. Judecătoria... → |
|---|
