Contestaţie la executare. Sentința nr. 2615/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2615/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 2615/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2615
Ședința publică de la 21.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: A.-G. I.
S-a luat în examinare cauza civilă privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S., cu sediul în București, .. Ș., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimata S.C. D. A. S.A., cu sediul în București, .. 2-4, sector 1 și terțul poprit S.C. E. S.A., cu sediul în M., .. 54, județul Tulcea, având ca obiect contestație la executare.
Încheierea de amânare a pronunțării din data de 17.09.2015, face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.07.2015 pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. a formulat în contradictoriu cu intimata S.C. D. A. S.A., terț poprit fiind S.C. E. S.A., contestație la executare împotriva actelor de executare reprezentate de poprirea înființată în baza Sentinței civile nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București, procesului-verbal din data de 09.07.2015 de instituire a sechestrului definitiv asupra acțiunilor societății comerciale, procesului-verbal din data de 04.04.2011 de actualizare a debitului în lei, procesului-verbal din data de 03.04.2013 privind cheltuielile de executare, solicitând anularea acestora, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și întoarcerea executării silite conform art. 404^1 și următoarele Cod procedură civilă.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, a arătat contestatoarea că sunt îndeplinite dispozițiile art. 403 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind scutită de la plata cauțiunii, măsura justificându-se prin aceea că A.A.A.S. în calitate de instituție publică este implicată în procesul de privatizare și are astfel, obligația legală de a vărsa la bugetul statului sumele încasate cu titlu de venituri din procesul de privatizare. În plus, creditorul poate fi ușor insolvabil și astfel ar fi extrem de dificilă o eventuală întoarcere a executării silite. A susținut contestatoarea că executarea silită se realizează asupra unor acțiuni pe care doar le administrează, statul fiind proprietarul acestor acțiuni și, pe cale de consecință, nu pot fi supuse executării silite prin poprire. A mai arătat contestatoarea că este de esența popririi faptul că trebuie să existe un raport juridic între debitor și terțul poprit, ceea ce în cauză nu se regăsește. A mai învederat contestatoarea că, în cazul instituțiilor publice, procedura executării silite reglementată de dreptul comun are un caracter subsidiar, putându-se apela la aceasta numai în ipoteza neexecutării de bunăvoie a obligației în termen de șase luni ce curge de la primirea somației de plată. A arătat contestatoarea că poprirea se poate înființa numai asupra acțiunilor ce s-ar cuveni acționarilor prin lichidare și nu asupra acțiunilor pe care aceștia le dețin la societate, condiție ce nu este îndeplinită în cauză. În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatoarea a arătat că nu s-au respectat dispozițiile legale în materie. S-a învederat cu privire la sechestru că acțiunile nu sunt proprietatea sa și nici nu există o evaluare legală a acestora.
În drept, au fost invocate prevederile art. 399 și următoarele, art. 379^1, art. 403 alin. 1 și următoarele, art. 371^5 lit. b), d), art. 404 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr. 92/2011, O.G. nr. 22/2002, O.U.G. nr. 51/1998, O.U.G. nr. 88/1997, Legea nr. 137/2002.
În susținere au fost anexate înscrisuri și s-a solicitat judecata în lipsă.
Legal citată, intimata S.C. D. A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială exclusivă a Judecătoriei Tulcea. Cu privire la cererea de suspendare a solicitat intimata respingerea acesteia în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată. Raportat la procesele-verbale din data de 04.04.2011 și 03.04.2013 a solicitat intimata respingerea contestației în principal ca tardiv formulată, în subsidiar pentru autoritate de lucru judecat și pe fond ca neîntemeiată. Și cu privire la poprirea înființată și sechestrul instituit asupra acțiunilor deținute la S.C. E. S.A., intimata a solicitat respingerea contestației în principal pentru autoritate de lucru judecat, iar în subsidiar ca neîntemeiată. Cu privire la întoarcerea executării silite intimata a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă.
În baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției de necompetență teritorială exclusivă a Judecătoriei Tulcea, invocată prin întâmpinare.
Se reține că potrivit art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Cazurile și condițiile în care o instanță judecătorească are îndreptățirea legală de a soluționa o anumită cauză civilă se determină prin intermediul regulilor de competență.
Reglementarea de bază privind competența instanțelor de a soluționa contestațiile la executare, atât competența materială cât și cea teritorială, este cuprinsă în alin. 1 și 2 ale art. 400 Cod procedură civilă în care se face distincția între contestațiile la titlu și contestațiile la executare propriu-zise.
Potrivit art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă, contestația se introduce la instanța de executare iar conform dispozițiilor art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Aplicând această regulă în materia popririi, care este, astfel cum rezultă din prevederile art. 452 Cod procedură civilă, acea formă de executareprin care creditorul urmărește sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, reiese că locul în care ar urma să se desfășoare executarea este acela unde se află bunurile aparținând terțului, în principiu, domiciliul sau sediul terțului poprit unde se găsesc în mod obișnuit.
În cauză, Judecătoria Tulcea nu este nici instanță de la domiciliul debitorului, nici instanță de la sediul terțului poprit, care în concret este Judecătoria M..
Instanța mai reține că dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, reglementează doar competența executorului judecătoresc la momentul sesizării acestuia, creditorul având un drept de opțiune între executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
Potrivit art. 159^1 alin. 2 Cod procedură civilă, necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Conform art. 159 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică, în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Cum, în speță sediul terțului poprit se află în M., județul Tulcea, iar potrivit H.G. nr. 337/1993 privind stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, orașul M. este arondat Judecătoriei M., urmează a se admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tulcea și a se declina cauza cu trimiterea dosarului instanței competente, în speță Judecătoria M..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă RĂ Ș T E
Admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Tulcea, invocată prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei M..
Fără nici o cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21.09.2015.
Președinte, Grefier,
I. S. A.-G. I.
Red. și tehnored. jud. I.S./ 22.09.2015
Gref. A.G.I. 2 ex.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
.; Tel. 0240_
Fax:_
e-mail:_
Dosar nr._ Emisă la 22.09.2015
C ă t r e,
JUDECĂTORIA M.
Alăturat, vă înaintăm dosarul civil nr._ /2014 privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S., cu sediul în București, .. Ș., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimata S.C. D. A. S.A., cu sediul în București, .. 2-4, sector 1 și terțul poprit S.C. E. S.A., cu sediul în M., .. 54, județul Tulcea, având ca obiect contestație la executare, întrucât prin Sentința civilă nr. 2615 din 21.09.2015, s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei M..
Precizăm că dosarul conține un număr de . file.
Președinte, Grefier,
I. S. A.-G. I.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2629/2015. Judecătoria TULCEA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2617/2015. Judecătoria... → |
|---|
