Partaj judiciar. Sentința nr. 2125/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2125/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 2125/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2125
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: I. S.
Grefier: A.-G. I.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect partaj judiciar, acțiune formulată de reclamanta D. M., cu reședința în Canada, Toronto Ontario, 65 Southport St. #209, M 6 S, 3 N 6, (4/6)_ și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocatură G. C., din Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții M. P., cu domiciliul în Canada 2230 Lake Shore, ., Toronto Ont. M8V-OB2, Cod. ins._ și domiciliul ales în România la Târgoviște, ., nr. 36, ., . – la M. V., M. A., cu domiciliul în Canada, 28 . Ont. M8Y-1P1, Cod. ins._.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta D. M. a chemat în judecată pe pârâții M. P. și M. A., pentru a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase de pe urma defuncților M. Iordana și M. N., stabilirea masei bunurilor de împărțit formată din activul și pasivul succesoral, cotele ce li se cuvin în calitate de copărtași și lichidarea stării de indiviziune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 21.08.1982 a decedat Morcovici Iordana, cu ultim domiciliu în N., județul Tulcea. În calitate de moștenitori cu vocație succesorală au rămas M. N. în calitate de soț supraviețuitor, având o cotă legală de ¼ din masa succesorală, D. M. și pârâta M. P., în calitate de fiice, având câte ¼, precum și M. Ș., în calitate de fiu, având de asemenea o cotă de ¼ din moștenire. La decesul defunctei a rămas masa succesorală formată din cota de ½ dintr-un imobil situat în vatra comunei N., care în totalitate era format din 250 m.p. teren curte și o casă de locuit. Restul de ½ din imobilul menționat a revenit lui M. N. ca și cotă din bun comun. A mai arătat reclamanta că prin titlul de proprietate nr._/04.05.1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate pe tot terenul aferent construcției menționate, în suprafață de 3.197 m.p. intravilan, curte și grădină. În timpul vieții sale M. N., prin actul autentic nr. 824/1997 și-a vândut în totalitate cota sa de 5/8 din imobil și la data de 08.05.1998 a decedat fără a lăsa bunuri imobile în urma sa. Cheltuielile de înmormântare ale lui M. N. în valoare de cel puțin 10.000 lei, constând în ceremonia de înmormântare cu pomenile ulterioare inclusiv, monumentul funerar definitiv, precum și schimbarea monumentului funerar al defunctei M. Iordana, au fost suportate exclusiv de către ea. Cu privire la M. Ș., reclamanta a arătat că acesta a decedat, iar cota sa a revenit pârâtului M. A., în calitate de fiu. A mai arătat reclamanta că prin Sentința civilă nr. 502/04.03.2002 pronunțată în dosarul nr. 2384/2001 al Judecătoriei Tulcea, cu autoritatea lucrului judecat, s-a dispus ieșirea din indiviziune a dobânditorilor cotei de 5/8 de la M. N., cărora li s-a atribuit un lot ce a devenit proprietatea lor exclusivă și întabulată ulterior ca atare, iar celor trei părți din cauza de față le-a revenit în indiviziune lotul format din suprafața de 841,42 m.p. (din totalul de 3.197 m.p.) delimitat prin punctele 1, 2, 15, 13, 14, 1 din schița anexă, parte integrantă din Sentința civilă nr. 502/2002 și casa de locuit, imobil pentru care nu s-a deschis carte funciară. A arătat reclamanta că toate părțile din proces sunt plecate din țară și stabilite în Canada, însă ea s-a ocupat în exclusivitate de conservarea masei succesorale până în prezent și, tot în exclusivitate, a suportat cheltuielile aferente acestor demersuri. A susținut reclamanta că după moartea tatălui său, deși se afla în Canada, a trimis toți banii necesari cu care s-au suportat cheltuielile de înmormântare pentru tată și schimbarea monumentului funerar al mamei. De asemenea, a suportat singură cheltuielile cu delimitarea masei succesorale plătind avocatul, a plătit taxele și impozitele, a racordat imobilul la rețeaua de alimentare cu apă, a schimbat branșamentul electric, a plătit energia electrică restantă, a reparat acoperișul pentru a salva construcțiile de la ruinare, a vopsit lemnăria, a refăcut dușumelele putrede ale casei, a zugrăvit interiorul, a plătit oameni pentru întreținerea și îngrijirea casei și grădinii, a înlocuit gardul de la stradă și fațada casei din cauza degradărilor avansate. A arătat reclamanta că a făcut toate aceste demersuri în interesul tuturor, inclusiv cu scopul de a preveni urmărirea imobilului pentru datorii bugetare sau de către furnizorii de utilități, pentru a-i păstra valoarea economică și posibilitatea de a se folosi la nevoie. A estimat reclamanta valoarea acestor cheltuieli la suma de 5.000 lei. A mai susținut reclamanta că este cea mai înaintată în vârstă dintre coindivizari, urmând să se pensioneze și să revină mai des, ori să își restabilească reședința în România, definitivă sau provizorie, astfel că solicită atribuirea în natură în totalitate a imobilului, cu plata sultelor corespunzătoare, după deducerea tuturor cheltuielilor pe care l-a făcut în exclusivitate, în interes comun.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 728 și următoarele Cod civil.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (fila 8-67).
S-a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 411 lei (fila 7).
Pârâtul M. A. a formulat întâmpinare prin care a invocat faptul că pretențiile reclamantei asupra pasivului sunt prescrise. A arătat pârâtul că reclamanta nu a precizat activul și pasivul succesoral, astfel că nu-și poate formula apărarea. Bunul imobil menționat în acțiune este cel față de care reclamanta are un interes, în sensul că dorește să-l vândă, omițând celelalte bunuri din extravilan. A mai arătat pârâtul că M. P., D. M. și succesorii lui M. Ș. dețin câte o cotă de 1/3, iar frații săi, M. V. și M. T. nu au fost citați în cauză. A arătat pârâtul că nu este adevărată susținerea reclamantei că toate părțile ar fi plecate din țară, întrucât M. V. se află în România, iar împreună cu M. P. și M. T. a hotărât încă de la deschiderea succesiunilor ca toate bunurile rămase moștenire să fie atribuite în natură lui M. V., în memoria părintelui predecedat M. Ș., frate cu P. și M.. De asemenea, nu este adevărată susținerea reclamantei că a suportat singură toate cheltuielile ulterioare succesiunii, întrucât toți au pus banii în mâna reclamantei, considerând-o sora și mătușa lor de bună-credință și i-au dat mandat verbal să plătească pe numele succesiunii toate obligațiile inclusiv cheltuielile de conservare și întreținere ale casei. Trecând peste acest mandat, reclamanta a adus chiriași în imobil, a cules via și a încasat toate veniturile în nume personal. A susținut pârâtul că reclamanta nu dorește să vină în țară, ci are un interes imobiliar în legătură cu moștenirea (fila 81-83).
Pârâta M. P. a înaintat la dosar precizări prin care a susținut aceleași apărări ca și pârâtul M. A. (fila 95).
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a arătat că afirmarea unui acord privind atribuirea în natură a tuturor bunurilor numitului M. V. încă de la deschiderea succesiunilor este confuză și/sau nesinceră deoarece de pe urma lui M. N. nu s-a dezbătut succesiunea, acesta înstrăinându-și averea încă din timpul vieții, iar de pe urma lui M. Ș. nu are cunoștință să se fi dezbătut succesiunea, fiind evident că acest lucru nu s-a întâmplat, în caz contrar s-ar fi depus și documentul corespunzător. A mai arătat reclamanta că în cazul în care se susține participarea fraților pârâtului M. A. nu se explică lipsa acestora la ieșirea din indiviziune dispusă prin Sentința civilă nr. 502/04.03.2002 definitivă și irevocabilă. A mai arătat reclamanta că în motivarea acțiunii sale este precizată concret masa succesorală, iar nimic nu-i împiedică pe pârâți să uzeze de posibilitățile procesuale de completare a acesteia, dacă pretind existența altor bunuri. Cu privire la prescripția pasivului succesoral, reclamanta a arătat că aceasta este neîntemeiată. Stabilirea și împărțirea pasivului succesoral este o operațiune componentă a acțiunii de partaj care se realizează concomitent cu stabilirea și împărțirea activului în procesul unitar de ieșire din indiviziune (fila 93-94).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, proba testimonială și proba cu expertiză tehnică imobiliară.
Raportul de expertiză imobiliară a fost întocmit de expert P. E. și depus la dosarul cauzei la data de 18.02.2015 (fila 136-155).
La acest raport reclamanta a formulat obiecțiuni încuviințate de instanță, răspunsul expertului regăsindu-se la dosarul cauzei (fila 177-181).
Martorii T. E. și B. T. au fost audiați nemijlocit de către instanță la termenul de judecată din data de 20.11.2014, declarațiile acestora fiind consemnate în procese-verbale distincte atașate la dosar (fila 114-115).
Cu titlu preliminar, sub aspectul aplicării legii în timp, instanța reține că potrivit art. 66 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozițiile art. 669-686 din Noul cod civil sunt aplicabile și partajului judiciar atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după .. De asemenea, potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii.
Asupra prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți:
Partajul este imprescriptibil, această regulă nu comportă nicio excepție.
Cererile privind lichidarea pretențiilor referitoare la cheltuielile ce compun pasivul succesoral sunt însă prescriptibile în termenul general de prescripție, atât în situațiile în care sunt formulate în cadrul acțiunii de ieșire din indiviziune, cât și atunci când sunt formulate pe cale separată.
Soluționând acțiunea de împărțire a unei succesiuni, instanța trebuie să aibă în vedere și cererile formulate de moștenitori privind drepturile și obligațiile succesorilor, printre care și cererile de aducere la masa de împărțit a datoriilor și sarcinilor succesiunii.
Potrivit art. 983 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța stabilește bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.
Sarcinile moștenirii sunt acele obligații care, fără a fi existat în patrimoniul celui ce lasă moștenirea, se nasc după deschiderea succesiunii, dar care decurg tot din faptul decesului autorului. Sarcinile moștenirii includ cheltuielile legate de înmormântarea defunctului, atât cele de înmormântare propriu-zisă, cât și cele ce țin de respectarea tradițiilor religioase (slujbe religioase, parastase pentru pomenirea memoriei autorului), contravaloarea unor monumente funerare, toate acestea decurgând din faptul decesului.
Sarcinile moștenirii constituie alături de datorii pasivul succesoral, iar obligația suportării acestuia revine moștenitorilor care dobândesc întreg patrimoniul defunctului sau o fracțiune din acest patrimoniu.
În materie patrimonială, regula este prescriptibilitatea acțiunilor în justiție, iar excepția de la aceasta nu se poate face decât printr-o dispoziție expresă derogatorie a legii. Ori, având în vedere natura lor patrimonială, se impune concluzia că cererile referitoare la cheltuielile de înmormântare, la sarcini ale moștenirii în general, au un caracter personal și sunt prescriptibile.
Pe de altă parte, posesia exercitată de către moștenitor asupra bunurilor succesorale are caracter întrerupător de prescripție, astfel că termenul general de prescripție nu începe să curgă de la data efectuării acelor cheltuieli, ci de la data formulării cererii de ieșire din indiviziune, ce ar putea avea ca rezultat deposedarea creditorului de bunurile succesorale.
În alte cuvinte, câtă vreme reclamanta a exercitat posesia asupra bunului imobil succesoral, nu se poate susține că a intervenit prescripția, căci termenul de prescripție nici nu a început să curgă.
În acest sens s-a pronunțat și I.C.C.J. prin Decizia nr. 6/2009 în soluționarea unui recurs în interesul legii în interpretarea dispozițiilor art. 728 raportate la art. 774, art. 775, art. 777 și art. 896 din Codul civil și ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Astfel, excepția prescripției dreptului material la acțiune în legătură cu pasivul succesoral invocată de pârâți, nu poate fi primită de către instanță și urmează a se respinge, ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma fondului cauzei, instanța reține următoarele:
Decesul unei persoane antrenează transmiterea patrimoniului său către unul sau mulți moștenitori, fiecare dintre ei având dreptul la o cotă parte din moștenire, coexistența drepturilor lor reprezentând situația juridică cunoscută sub denumirea de indiviziune.
Partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt coproprietății prin împărțirea în natură și/sau prin echivalent a bunurilor care-i formează obiectul, având ca efect înlocuirea cotelor-părți ideale asupra acestora cu drepturi exclusive ale fiecăruia dintre coproprietari asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor.
Potrivit art. 686 Cod civil regulile prevăzute de art. 669 și următoarele Cod civil constituie dreptul comun pentru toate cazurile în care încetarea proprietății comune, indiferent de forma acesteia, este posibilă.
Conform certificatului de moștenitor nr. 574/22.11.1982 eliberat de notariatul de Stat al Județului Tulcea de pe urma defunctei M. Iordana, decedată la data de 21.08.1982, a rămas ca masă succesorală cota de ½ din imobilul situat în vatra comunei N., județul Tulcea, format din teren în suprafață de 250 m.p. și o casă de locuit, iar ca moștenitori M. N., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă legală de ¼, M. Ș., în calitate de fiu, cu o cotă legală de ¼, D. M., în calitate de fiică, cu o cotă legală de ¼, și G. P., în calitate de fiică, cu o cotă legală de ¼, restul cotei de ½ aparținându-i lui M. N. în baza art. 30 Codul familiei (fila 10).
În cuprinsul certificatului de moștenitor s-a mai inserat faptul că imobilul a fost dobândit de soți cu o contribuție egală, terenul fiind cumpărat în anul 1944, pe care în anul 1946 au construit casa de locuit.
Ulterior, la data de 04.05.1995, s-a emis titlul de proprietate nr._ pentru terenul în suprafață totală de 3.197 m.p. situat în intravilanul comunei N., județul Tulcea, aferent casei de locuit, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 824/1997 M. N. a vândut cota sa de 5/8 din imobil numitei R. C., care l-a rândul său, prin contractul de schimb autentificat sub nr. 508/16.04.1999 de B.N. M. D., a transmis dreptul de proprietate asupra cotei din imobil numiților C. M. D. și C..
Potrivit certificatului de deces . nr._ eliberat la data de 11.06.2013 de Primăria comunei N., M. N. a decedat la data de 08.05.1998 (fila 9).
În anul 2001, reclamanta D. M., împreună cu M. P. (fostă G.) și M. A. (după autorul său M. Ș.), pârâți în prezenta cauză, au promovat pe rolul Judecătoriei Tulcea o acțiune având ca obiect ieșire din indiviziune, ce a format obiectul dosarului nr. 2384/2001 și în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 502/04.03.2002 (fila 12-13).
Prin hotărârea de expedient menționată, s-a luat act de tranzacția încheiată între părți la data de 28.02.2002 (fila 14), prin care s-a convenit că masa de partaj este compusă din imobilul teren în suprafață de 2.710,12 m.p. și casă de locuit, situat în ., asupra acestui bun pârâții C. M. D. și C. deținând o cotă de 5/8, iar reclamanții D. M., M. P. și M. A. deținând o cotă de 3/8; s-a reținut că alte bunuri, drepturi, obligații și pretenții reciproce nu mai sunt, iar reclamanților D. M., M. P. și M. A. le-a revenit casa de locuit și un teren în suprafață de 841,42 m.p. inclusiv terenul de sub casă, delimitat pe schiță prin punctele 1, 2, 15, 13, 14 (fila 16).
Cu privire la pretențiile reclamantei prin care se solicită să se constate că a făcut îmbunătățiri și lucrări de conservare la imobilul mai sus menționat, așa cum rezultă din proba testimonială și din concluziile raportului de expertiză, acestea au fost dovedite în parte.
Reclamanta a susținut că a racordat imobilul la rețeaua de alimentare cu apă, a schimbat branșamentul electric, a vopsit lemnăria, a reparat acoperișul, a refăcut dușumelele, a zugrăvit interiorul, a înlocuit gardul la stradă, a efectuat lucrări la fațada casei, a suportat impozitele și taxele aferente imobilului, a plătit oameni pentru îngrijirea casei și grădinii.
Prin raportul de expertiză imobiliară efectuat în cauză s-a constatat că racordul s-a efectuat de la rețeaua stradală de apă potabilă aflată la circa 1 m de gardul proprietății; cât privește branșamentul electric, în realitate este vorba despre taxa de rebranșare, după ce anterior, din cauza neplății energiei electrice, a fost sistată furnizarea energiei electrice; lucrările la acoperiș au constat în reașezarea unor țigle dislocate de-a lungul timpului de vânt, zăpadă, însă datorită ploilor abundente și a topirii zăpezilor s-au produs infiltrații în pod, ceea ce a condus la degradarea zugrăvelilor interioare; suprafața efectivă a tâmplăriei ușilor și ferestrelor pe care se află aplicată vopsea este de 98 m.p.; nu au rezultat informații privind refacerea dușumelelor; s-au refăcut lipelile tavanelor parțial căzute și s-au zugrăvit interioarele însumând o suprafață de 270 m.p.; gardul de la stradă a fost reparat prin montarea de panouri prefabricate din lemn de brad, pe stâlpii metalici și soclul vechi; la fațada casei de locuit s-a vopsit doar parapetul verandei executat din cărămidă aparentă și profilațiile superioare ale tencuielii ornamentale, însumând circa 10 m.p.. A evaluat expertul valoarea tuturor acestor lucrări la suma de 4.313 lei (fila 136-155).
Din înscrisurile atașate la dosar, respectiv chitanțe de plată, reclamanta mai justifică în parte cheltuieli făcute cu taxele și impozitele aferente imobilului în litigiu, respectiv 30 lei (fila 41), 56 lei (fila 41), 114 lei (fila 43), 86,70 lei (fila 43), 82 lei (fila 44), 69 lei (fila 53), ceea ce totalizează 437,70 lei, cu titlu impozit pe clădiri și teren. Instanța a avut în vedere exclusiv taxele și impozitele achitate în legătură cu bunul imobil supus partajului.
Dreptul de creanță pretins cu acest titlu izvorăște din starea de indiviziune, iar potrivit dispozițiilor art. 774 și 777 din Codul civil anterior, preluate în dispozițiile art. 677 și 1155 Noul Cod civil coerezii contribuie și plătesc datoriile și sarcinile succesiunii proporțional cu cota fiecăruia.
Datoriile născute în legătură cu coproprietatea pot fi cele ocazionate de conservarea bunului, plata impozitului, realizarea unor lucrări de modernizare și altele asemenea.
Potrivit declarației martorului B. T., în calitate de lucrător la serviciul impozite și taxe, a cunoscut-o pe reclamantă care venea cam o dată pe an la primărie în scopul lichidării datoriilor bugetare. A mai declarat martora că reclamanta a făcut plăți cu acest titlu atât personal, cât și printr-o rudă a sa. Despre pârâți martora nu a putut da relații, arătând doar că nu îi cunoaște (fila 115).
Cât privește depoziția martorului T. E., instanța îi va da eficiență numai în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate și pe aspecte ce au legătură cu obiectul cauzei.
Astfel, martora a declarat că a făcut plăți la serviciul impozite și taxe cu bani trimiși de reclamantă, iar după ce imobilul a rămas fără apă și electricitate, reclamanta este cea care a suportat cheltuielile de aducere a acestuia la normal (fila 114).
Pârâții s-au opus audierii acestui martor pe motiv că s-ar afla în legături de interese cu reclamanta, însă aceste susțineri nu au fost dovedite.
La aprecierea declarației acestui martor, instanța a ținut însă cont că se află în legături de rudenie cu partea, dar nu în grad prohibit de lege.
Cât privește cheltuielile de înmormântare, precum și cele efectuate conform obiceiurilor religioase, reclamanta a dovedit cu certitudine că a suportat suma de 625,50 lei (fila 60-62) constând în contravaloarea monumentului funerar pentru defunctul său tată, M. N..
Cheltuieli avansate pentru întocmirea documentației cadastrale a imobilului nu pot fi primite de instanță, întrucât nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi fost avizată de O.C.P.I. Tulcea, iar imobilul nu are deschisă carte funciară după cum rezultă din certificatul nr._/26.09.2013 (fila 57-59, 64).
Concluzionând, în baza ansamblului probator administrat în cauză, se va constata că după decesul defuncților M. Iordana, decedată la data de 21.08.1982, și M. N., decedat la data de 08.05.1998, a rămas ca masă succesorală imobilul compus din construcție și teren în suprafață totală de 841,42 m.p. (suprafață real măsurată de 833 m.p.), situat în intravilanul comunei N., județul Tulcea, cu o valoare de circulație de 71.000 lei, la care reclamanta D. M. a adus îmbunătățiri și a efectuat lucrări de conservare în valoare de 4.313 lei.
Se va constata că pasivul succesoral se compune din suma de 625,50 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de înmormântare suportate de reclamanta D. M. precum și suma de 437,70 lei reprezentând impozite achitate de către aceeași reclamantă.
Se va constata că moștenitorii celor doi defuncți sunt reclamanta D. M., în calitate de fiică, și pârâții M. P., în calitate de fiică, și M. A., în calitate de nepot de fiu, cu o cotă succesorală de 1/3 fiecare.
Pârâții s-au limitat la a face doar simple afirmații, neînsoțite de niciun mijloc de probă, iar la tranzacția încheiată la data de 28.02.2002 finalizată prin hotărârea de expedient au participat doar părțile din prezenta cauză.
Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune iar potrivit art. 676 Noul Cod civil, partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri: fie atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; fie vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație publică, în condițiile legii, și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.
Conform concluziilor expertului imobiliar unitățile locative rezultate în urma partajului trebuie să respecte anumite condiții minimale pe care clădirea supusă partajului nu le îndeplinește, astfel că nu este comod partajabilă în natură fără soluții constructive constând în recompartimentări și adăugiri. Marea problemă o constituie însă costurile de recompartimentare, adăugire, amenajare a spațiilor, care sunt substanțiale și pot depăși valoarea sultei. O soluție mai acceptabilă ar fi partajarea proprietății în două loturi (fila 136-155, 177-181).
A evaluat expertul imobilul supus partajului la suma de 71.000 lei inclusiv îmbunătățirile și lucrările de conservare aduse de reclamantă, preț pe care instanța și-l însușește din perspectiva nivelului prețurilor de tranzacționare pe piața liberă practicate în zonă, caracteristicile zonei din care face parte proprietatea (la circa 1 km de centrul administrativ al localității), întinderea terenului, deschiderea limitată la drumul public, accesul unic posibil la terenul liber aflat în partea de est a proprietății, amplasamentul defavorabil al construcțiilor în cadrul lotului (rezultat în urma partajului anterior din care provine lotul), amplasarea construcțiilor într-un singur corp.
Reclamanta a arătat că dorește atribuirea întregului bun, în schimbul unor sulte, în favoarea pârâților, solicitare de care instanța urmează a ține cont.
Astfel, se va dispune ieșirea din indiviziune a moștenitorilor.
Se va atribui reclamantei întreg imobilul construcție și teren, situat în intravilanul comunei N., județul Tulcea, identificat în raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert P. E., cu o valoare de circulație de 66.687 lei (fără îmbunătățirile și lucrările de conservare aduse de aceasta).
Va fi obligată reclamanta la plata sumei de 22.229 lei către pârâta M. P. precum și la plata sumei de 22.229 lei către pârâtul M. A., cu titlul de sultă.
Se va atribui reclamantei D. M. pasivul succesoral în sumă totală de 1.063,20 lei și va obliga pârâții M. P. și M. A. la plata către aceasta a câte 354,40 lei fiecare, reprezentând contravaloarea cotei succesorale din acest pasiv.
Cât privește cheltuielile de judecată, reclamanta a suportat suma de 411 lei cu titlul de taxă judiciară de timbru (fila 7), suma de 100 lei potrivit chitanței eliberate de O.C.P.I. Tulcea pentru certificatul de sarcini (fila 65), suma de 1.700 lei cu titlul de onorariu de expert (fila 119, 9) și suma de 1.100 lei onorariul de avocat, în total 3.311 lei.
Cheltuielile de judecată efectuate pe durata procesului urmează a se impune proporțional cu cota deținută de părți și, în consecință, vor fi obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1.103,66 lei fiecare, cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta D. M., cu reședința în Canada, Toronto Ontario, 65 Southport St. #209, M 6 S, 3 N 6, (4/6)_ și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocatură G. C., din Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții M. P., cu domiciliul în Canada 2230 Lake Shore, ., Toronto Ont. M8V-OB2, Cod. ins._ și domiciliul ales în România la Târgoviște, ., nr. 36, ., . – la M. V., M. A., cu domiciliul în Canada, 28 . Ont. M8Y-1P1, Cod. ins._.
Constată că după decesul defuncților M. Iordana, decedată la data de 21.08.1982, și M. N., decedat la data de 08.05.1998, a rămas ca masă succesorală imobilul compus din construcție și teren în suprafață totală de 841,42 m.p. (suprafață real măsurată de 833 m.p.), situat în intravilanul comunei N., județul Tulcea, cu o valoare de circulație de 71.000 lei, la care reclamanta D. M. a adus îmbunătățiri și a efectuat lucrări de conservare în valoare de 4.313 lei.
Constată că pasivul succesoral se compune din suma de 625,50 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de înmormântare suportate de reclamanta D. M. precum și suma de 437,70 lei reprezentând impozite achitate de către aceeași reclamantă.
Constată că moștenitorii celor doi defuncți sunt reclamanta D. M., în calitate de fiică, și pârâții M. P., în calitate de fiică, și M. A., în calitate de nepot de fiu, cu o cotă succesorală de 1/3 fiecare.
Dispune ieșirea din indiviziune a moștenitorilor.
Atribuie reclamantei întreg imobilul construcție și teren, situat în intravilanul comunei N., județul Tulcea, identificat în raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert P. E., cu o valoare de circulație de 66.687 lei (fără îmbunătățirile și lucrările de conservare aduse de aceasta).
Obligă reclamanta la plata sumei de 22.229 lei către pârâta M. P. precum și la plata sumei de 22.229 lei către pârâtul M. A., cu titlul de sultă.
Atribuie reclamantei D. M. pasivul succesoral în sumă totală de 1.063,20 lei și obligă pârâții M. P. și M. A. la plata către aceasta a câte 354,40 lei fiecare, reprezentând contravaloarea cotei succesorale din acest pasiv.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1.103,66 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Numai cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30.06.2015.
Președinte, Grefier,
I. S. A.-G. I.
Red. jud. I.S./30.09.2015
Tehnored. gref. A.G.I./5 ex./.>
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2115/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2138/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
