Plângere contravenţională. Sentința nr. 1983/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1983/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 1983/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1983
Ședința publică din 22.06.2015
Completul constituit din:
Președinte - A. M. R.
Grefier - J. D. P.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/26.08.2014, de către petentul P. F. cu domiciliul în București, ..10, ., ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 24.04.2015 sub nr._, petentul P. F. a solicitat, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 26.08.2014, ca netemeinic și nelegal.
În motivare, petentul a arătat – în esență – că aspectele consemnate în procesul-verbal contestat nu corespund realității.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În dovedire, a fost anexat procesul-verbal contestat (fila 6).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (fila 7).
La data de 08.10.2014, intimata a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale a instanței, solicitând pe fondul cauzei respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat, ca legal și temeinic.
În motivare, intimata a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate și temeinicie impuse de legiuitor, anexând – sub aspect probatoriu – înregistrarea efectuată cu aparatul radar AUTOVISION (fila 25).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ.
La data de 10.11.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare, solicitând instanței de judecată admiterea plângerii contravenționale, astfel cum a fost formulată.
Prin sentința civilă nr. 1123 din data de 02.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2014 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată prin întâmpinare și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și mijloacele materiale de probă constând în înregistrarea video și planșele fotografice depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, “Instanta competentă să solutioneze plangerea contraventională, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a facut-o și pe celelalte persoane, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora “Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, instanța constată că plângerea contravențională aflată pe rol a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile impus de textul legal anterior enunțat.
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din data de 26.08.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006, sancționată de art. 102 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Prin actul sancționator s-a reținut că în data de 26.08.2014, în jurul orei 18:53, pe DN 22 A, la km 6, în afara localității Nalbant, petentul a condus autoturismul marca Dacia L. MCV, cu numărul de înmatriculare_, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision, montat pe autospeciala MAI_, hard TL 14, din dotarea Serviciului Rutier, circulând cu viteza de 136 km/h.
Contravenientul a semnat procesul-verbal, fiind consemnate obiecțiunile acestuia (nu am avut această viteză).
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
Instanța constată, totodată, că fapta reținută în sarcina petentului a fost corect încadrată în drept, motiv pentru care va respinge susținerile acestuia în sens contrar, ca fiind nefondate.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța are în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003, potrivit căreia procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, până la proba contrară, actul de sancționare face dovada situației de fapt reținute, sarcina probei contrare revenind petentului.
Instanța reține și incidența dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. În acest context, sarcina instanței de judecată rămâne aceea de a asigura proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului (sancționarea faptelor antisociale) și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Instanța are în vedere și cauza I. P. c. României (28 iunie 2011) prin care Curtea a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează.
Prin prisma celor anterior expuse, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care acesta înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina sa. Astfel, instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Coroborând înregistrarea video (fila 25) cu buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 26.02.2014 – fila 23 (din care reiese că aparatul radar utilizat pentru măsurarea și înregistrarea vitezei de deplasare a autoturismului îndeplinește cerințele tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005), instanța apreciază, dincolo de orice îndoială, că în cauză a fost făcută dovada situației de fapt reținute de agentul constatator.
Instanța reține astfel că procesul-verbal contestat întrunește în cauză și condiția temeiniciei.
Sub aspectul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului și gravitatea sancțiunii aplicate, instanța reține în cauză incidența prevederilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora ”Sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal”. Raportând textul legal enunțat la circumstanțele cauzei, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentului respectă cerințele de proporționalitate impuse în materia oricăror măsuri restrictive de drepturi și este pe deplin proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge – ca nefondată – plângerea contravențională aflată pe rol, cu consecința menținerii procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 26.08.2014, ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul P. F. cu domiciliul în București, ..10, ., ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, ca nefondată.
Menține procesul-verbal . nr._ din data de 26.08.2014, emis de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.06.2015.
Președinte, Grefier,
A. M. R. J. D. P.
Red. Jud. AMR/2ex/25.06.2015
Tehnored.gref..JDP/5ex/25.06.2015
./.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1991/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2011/2015.... → |
|---|
