Plângere contravenţională. Sentința nr. 2216/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2216/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 2216/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Sentința civilă nr. 2216/2015
Ședința publică din data de 07 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M. G.
Grefier: G. I. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe petenta S.C. E. S.A. cu sediul în localitatea T., ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul M. T.-AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ – CĂPITĂNIA PORT TULCEA cu sediul în municipiul C., incinta Port C., nr. 1 – Clădirea ANR, județul C., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 01.07.2015, precum și pentru data de astăzi, 07 iulie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.01.2015 sub nr._, petenta S.C. E. S.A. a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor nr._, întocmit de intimatul M. T.-AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ – CĂPITĂNIA PORT TULCEA la data de 07.01.2015 (fila 7), solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu încălcarea prevederilor legale, iar starea de fapt constatată de agentul constatator nu este cea reală.
Arată că fapta reținută în sarcina sa nu este descrisă în mod corespunzător întrucât a fost sancționată pentru exploatarea unei nave, deși petenta nu deține o navă, ci un ponton pentru acostarea navelor.
Mai arată că se impune anularea procesului-verbal întrucât sancțiunea reținută în cuprinsul acestuia se aplică doar în cazul unei nave, respectiv comandantului acesteia.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și HG nr. 876/2007.
În susținerea plângerii, petenta a depus copie a procesului-verbal contestat, fără a atașa alte înscrisuri.
În conformitate cu prevederile art. 19 lit. i din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost timbrată cu 20 lei taxa judiciară de timbru.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 09.04.2015 prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată (filele 28-30)
Petenta a depus răspuns la întâmpinare la data de 04.05.2015 (filele 56-59).
În temeiul art. 258 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravențiilor nr._, încheiat la data de 07.01.2015, ora 14:00, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, reținându-se că în data de 20.12.2014, la ora 20:30, în Portul Tulcea - Faleză, în calitate de proprietar al navei ponton acostare 221 Tulcea, a exploatat această navă cu actele și certificatele obligatorii expirate încă din anul 2009, fapta fiind prevăzută de art. 2 lit. h) din H.G. nr. 876/2007 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la regimul transporturilor navale.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea opera din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține, în prealabil, că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție beneficiază, până la proba contrară, de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientei i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
În lumina acestor principii, instanța i-a asigurat petentei toate garanțiile dreptului la un proces echitabil, însă susținerile acesteia sunt lipsite de suport probator, nefiind dovedite.
Pe de altă parte, în reținerea situației de fapt, agentul constatator a constatat prin propriile simțuri comiterea contravenției de către petentă, iar din probele administrate nu rezultă o realitate juridică distinctă de conținutul procesului verbal, care apare ca fiind legal și temeinic.
În drept, art. 2 lit. h) din H.G. nr. 876/2007 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la regimul transporturilor navale, „Constituie contravenții la regimul siguranței navigației următoarele fapte și se sancționează după cum urmează: … h) exploatarea unei nave care nu are la bord actele, documentele și/sau certificatele obligatorii corespunzătoare tipului de navă ori acestea nu mai sunt valabile, cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei. Excepție fac navele ale căror acte, certificate și documente și-au pierdut valabilitatea în timp ce nava se află în voiaj sau navele care au întreprins demersurile necesare prelungirii acestora.”
Referitor la susținerea petentei potrivit căreia pontonul nu ar fi navă, se reține că aceasta este eronată, având în vedere prevederile legale aplicabile în speță.
Astfel, potrivit art.23 din OG nr.42/28.08.1997 privind transportul maritim și pe căile navigabile interioare, „Sunt nave, în înțelesul prezentei ordonanțe: a) navele maritime și de navigație interioară de orice tip, propulsate sau nepropulsate, care navighează la suprafață ori în imersie, destinate transportului de mărfuri și/sau de persoane, pescuitului, remorcajului ori împingerii, precum și altor activități pe apă;
b) instalații plutitoare, cum ar fi: drage, elevatoare plutitoare, macarale plutitoare, graifere plutitoare și altele asemenea, cu sau fără propulsie;
c) construcții plutitoare care, în mod normal, nu sunt destinate deplasării, cum ar fi: docuri plutitoare, debarcadere plutitoare, pontoane, hangare plutitoare pentru nave, platforme de foraj, faruri plutitoare și altele asemenea;
d) ambarcațiuni de agrement.”
Prin urmare, astfel cum stabilește legiuitorul, pontonul este o construcție plutitoare care intră în categoria navelor, pentru care proprietarul are obligația legală dea menține toate actele și certificatele valabile, obligație încălcată de către petentă.
Față de aceste considerente, se constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât se va respinge plângerea ca neîntemeiată, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. E. S.A. cu sediul în localitatea T., ., județul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata M. T.-AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ-CĂPITĂNIA PORT TULCEA cu sediul în municipiul C., incinta Port C., nr. 1 – Clădirea ANR, județul C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. G. G. I. P.
Pentru grefier aflat în CO,
semnează grefierul-șef al instanței
Red./tehnor. jud. L.M.G./4 ex./04.09.2015
Gref. /..pet./1ex.int./
G.P. 15 Iulie 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2215/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 2237/2015.... → |
|---|
