Plângere contravenţională. Sentința nr. 3328/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3328/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 3328/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3328
Ședința publică de la 13.11.2015
Completul compus din:
Președinte: I. S.
Grefier: A.-G. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul L. V. L., cu domiciliul în Tulcea, ., ., județul Tulcea, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE J. TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.05.2015, având ca obiect plângere contravențională.
Încheierea de ședință din data de 15.10.2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, având ca obiect plângerea contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 24.04.2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, petentul L. V. L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.05.2015 încheiat de intimatul I. DE J. JUDEȚEAN TULCEA. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat, în esență, că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa. A mai arătat petentul faptul că la data de 14.04.2015 se afla pe malul Dunării, pentru a-și petrece timpul liber, fiind zi de sărbătoare, iar în jurul orei 13:00 un echipaj de la I. de J. Județean Tulcea, format din doi agenți, a procedat la legitimarea sa, întrucât avea lansată o lansetă în apă. A mai arătat petentul că i s-a adus la cunoștință faptul că este perioada de prohibiție și că nu are voie să lanseze articole de pescuit în apă, motiv pentru i s-a solicitat să strângă lansetele și să plece, conformându-se. A mai precizat petentul faptul că abia ajunsese în acel loc și că nu avea pește prins sau reținut. A mai arătat petentul faptul că nu avea cunoștință despre faptul că începuse perioada de prohibiție, ci a mers să pescuiască ca o metodă de recreere. A invocat petentul că nu i s-a adus la cunoștință faptul că are dreptul să formuleze obiecțiuni. De asemenea, a mai invocat petentul că martorul asistent nu putea avea această calitate, fiind agent constatator al intimatului. Totodată, data întocmirii procesului-verbal contestat a fost greșit menționată.
În drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În susținerea plângerii au fost anexate în copie certificată pentru conformitate procesul-verbal de contravenție contestat, cartea de identitate, dovada comunicării procesului-verbal.
S-a achitat o taxă judiciară de timbru în cunatum de 20 lei.
Intimatul a formulat în termen procedural întâmpinare și a depus la dosar raportul de caz al agentului constatator, alte înscrisuri.
A solicitat intimatul respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat ca fiind temeinic și legal. A arătat intimatul că procesul-verbal nu putea fi încheiat pe loc datorită acțiunii în desfășurare pe linia combaterii braconajului piscicol. Cât privește martorul asistent, acesta nu este angajatul instituției, convingerile personale ale petentului, nefiind susținute de probe.
În temeiul art. art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, pe care le-a apreciat ca fiind pertinente, concludente și utile pentru stabilirea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 14.05.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 600 lei, reținându-se în fapt că, la data de 14.04.2015, aflându-se pe malul stâng al Dunării, în zona dintre mila 40-41, a fost surprins în timp ce pescuia cu articole de pescuit sportiv, respectiv lansetă, în perioada de prohibiție, fapta de natură contravențională fiind prevăzută de art. 59 lit. f) din O.U.G. nr. 23/2008.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi constatate din oficiu.
Cu privire la faptul alegat de către petent, în sensul că agentul constatator nu i-a dus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, instanța are în vedere Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie dată într-un recurs în interesul legii având ca obiect unificarea practicii în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr.2/2001, în sensul că acest motiv nu face parte dintre cele de nulitate absolută enumerate limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și poate atrage doar o nulitate relativă, în condițiile dovedirii acestei împrejurări și a unei vătămări încercate.
Petentul nu a făcut dovada vreunei vătămări, în condițiile în care obiecțiunile referitoare la încheierea procesului-verbal au fost expuse în fața instanței de judecată, urmând să fie analizate de către aceasta. Astfel, cauza nulității relative s-a acoperit prin formularea obiecțiunilor și analizarea acestora în fața instanței de judecată.
Referitor la criticile cu privire la martorul asistent prezent la încheierea procesului-verbal, instanța reține că rolul martorului este acela de a confirma modalitatea de întocmire a procesului-verbal, or, nu poate exista vătămare câtă vreme nu s-a contestat acest aspect. Intimatul a arătat expres că procesul-verbal s-a încheiat în lipsa petentului, fapt consemnat și în cuprinsul procesului-verbal, datorită activităților în derulare la momentul constatării faptei, ce nu au permis încheierea procesului-verbal la fața locului. Procesul-verbal a fost încheiat ulterior, respectiv la data de 14.05.2014 la sediul I.J.J. Tulcea așa cum rezultă din chiar conținutul procesului-verbal contestat.
De cele mai multe ori, contravenientul poate invoca încălcarea dreptului la apărare întrucât nu mai are alți martori, a formulat obiecțiuni și nu poate face dovada refuzului agentului constatator de a le consemna în procesul-verbal etc. În niciun caz nu intervine însă anularea procesului-verbal dacă contravenientul recunoaște condițiile în care a fost încheiat acesta și dacă partea poate proba, oricum, starea de fapt ce a condus la sancționarea sa.
Analizând în cele ce urmează temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care instanța de judecată îi asigură contravenientului condițiile specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
În lumina acestor principii, instanța i-a asigurat petentului dreptul la un proces echitabil, încuviințând proba cu înscrisurile existente la dosar și având în vedere probele propuse de acesta în apărare.
Instanța reține că agentul constatator a perceput fapta reținută în sarcina petentului prin propriile simțuri, după care a întocmit procesul-verbal de contravenție la sediul instituției, în lipsa contravenientului, dar cu comunicarea acestuia în condițiile impuse de lege.
Petentului i s-a dat posibilitatea de a proba susținerile sale, însă mențiunile agentului constatator nu pot fi înlăturate din oficiu de către instanță, ca un efect automat al prezumției de nevinovăție, ci trebuie analizate într-un context probatoriu de natură să respecte drepturile ambelor părți.
În opinia instanței, prezumția relativă de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție nu a fost răsturnată.
Potrivit art. 59 lit. f) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 600 lei la 1.000 lei și cu reținerea și suspendarea pe o perioadă de 90 de zile a permisului sau autorizației, după caz, pescuitul recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale, prin orice metode și mijloace, al peștilor și al altor viețuitoare acvatice, în perioada de prohibiție și în zonele de protecție.
Mai sunt de menționat dispozițiile art. 1 alin. 1 din Ordinul nr._ privind stabilirea perioadelor și zonelor de prohibiție a pescuitului, precum și a zonelor de protecție a resurselor acvatice vii în anul 2015, potrivit cărora s-au instituit măsuri de prohibiție pentru pescuitul în scop comercial, recreativ/sportiv și familial al oricăror specii de pești, crustacee, moluște și al altor viețuitoare acvatice în habitatele piscicole naturale, pe o durată de 60 de zile, în perioada 11 aprilie - 9 iunie inclusiv, iar în apele care constituie frontieră de stat, inclusiv Golful Musura, pe o durată de 45 de zile, în perioada 11 aprilie - 25 mai inclusiv, cu anumite excepții strict prevăzute în același ordin.
La art. 2 pct. 18 din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura este definită noțiunea de pescuit, respectiv activitatea de extragere a resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale, iar petentul a fost depistat efectuând această activitate la data de 14.04.2015, deci după instalarea perioadei de prohibiție.
Susținerile petentului privind necunoașterea legii nu pot fi primite, iar desfășurarea în timpul liber a activităților recreative este un drept de netăgăduit însă cu respectarea legii, nu în perioada de prohibiție.
Cât privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege, fiind satisfăcute principiile legii contravenționale.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât se va respinge plângerea ca nefondată, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul L. V. L., cu domiciliul în Tulcea, ., ., județul Tulcea, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE J. TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.05.2015, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.11.2015.
Președinte, Grefier,
I. S. A.-G. I.
În baza art. 426 alin. 4 Cod procedură civilă,
pentru grefier transferat semnează grefierul șef.
Red. tehnored. jud. I.S./21.12.2015
Gref. R.C./4 ex./. petent/1 intimat ..01.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3329/2015. Judecătoria TULCEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3331/2015.... → |
|---|
