Plângere contravenţională. Sentința nr. 300/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 300/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 300/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR.300
Ședința publică de la 05 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. H.
GREFIER E. P.
S-a luat în examinare acțiunea civilă, având ca obiect plângere contravenționala, formulată de petentul S. N., cu domiciliul în ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.08.2014, emis de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA-SERVICIUL RUTIER.
Încheierea de ședință din data de 05.01.2015, face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp a amânat pronunțarea, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 01.09.2014 sub nr._, petentul S. N. a formulat plângere contravenționala împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.08.2014 de către intimatul I. Județean de Politie Tulcea - Serviciul Rutier, prin care a fost sancționat cu amendă de 1350 lei pentru faptul că a condus autoturismul Volvo cu nr. de înmatriculare DG 120 JV pe DN 22 E 87- km.182 + 400 m, dinspre C. către Tulcea, cu viteza de 111 km/h, in zona de limitare a vitezei la 50 km/h.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a circulat cu viteza menționată în procesul verbal.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, depunând la dosar actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu înregistrarea video, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.08.2014 de către intimatul I. Județean de Politie Tulcea - Serviciul Rutier, petentul a fost sancționat cu amendă de 1350 lei pentru faptul că a condus autoturismul Volvo cu nr. de înmatriculare DG 120 JV pe DN 22 E 87- km.182 + 400 m, dinspre C. către Tulcea, cu viteza de 111 km/h, in zona de limitare a vitezei la 50 km/h, contravenție prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, sub aspectul formei, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
De asemenea, instanța reține că procesul verbal cuprinde și acele mențiuni despre care petentul afirmă ca au fost omise, respectiv cele privitoare la instituția din care face parte agentul constatator.
Privitor la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Privitor la fapta contravențională constând în depășirea vitezei maxime admise, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit alin. 2 al aceluiași text normativ, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța reține că fapta contravențională a fost constatată cu respectarea tuturor cerințelor legale și a fost dovedită cu înregistrarea video, din care reiese cu claritate că situația de fapt este cea descrisă în procesul verbal.
Din analiza vizuală a înregistrării video se constată că aceasta conține toate elementele obligatorii la care face referire textul de lege, respectiv pct. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05, așa cum acesta a fost modificat prin Ordinul nr. 187/2009 din 06.08.2009, adică: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Cu privire la aparatul care a măsurat viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent, instanța reține că acesta este omologat și verificat din punct de vedere metrologic, așa cum rezultă din buletinul emis în acest sens de Institutul Român de Metrologie Legală, buletinul depus de către intimată aparținând cinemometrului indicat în procesul verbal ca fiind cel cu care s-a efectuat măsurarea vitezei.
Prin urmare, instanța reține că intimatul făcând dovada verificării metrologice a aparatului radar, a făcut implicit și dovada calității de mijloc de măsurare legală a acestuia. Măsurările efectuate de aparatul radar sunt legale, iar valorile indicate de acesta sunt prezumate a fi cele reale.
În concluzie, dat fiind că aparatul radar este verificat și omologat metrologic, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, instanța reține că viteza indicată și înregistrată de acesta a fost aceiași cu viteza de deplasare a autovehiculului, respectiv cea consemnată în procesul verbal.
Cu privire la locul în care a fost înregistrată viteza, instanța reține că acesta este cel indicat în procesul verbal, și anume DN 22 km 182 + 400 m, pe sensul de mers C. – Tulcea. Câtă vreme nu s-a făcut dovada contrară, în cauză este aplicabilă prezumția de veridicitate a procesului verbal, menționată mai sus.
Din procesul verbal încheiat la data de 21.01.2014, cu ocazia reamplasării indicatoarelor rutiere pe sectorul de drum în cauză, la al doilea paragraf, referitor la sensul de mers C. – Tulcea, care corespunde cu sensul de deplasare a petentului, reiese că la km 183 + 202 m exista și a fost menținut indicatorul rutier cu limitarea de 50 km/h, limitare valabilă pe o lungime de drum de 4,7 km, conform unui alt indicator amplasat cu acea ocazie. De asemenea, a fost demontat indicatorul de la km 179 + 200 m, cu semnificația de sfârșit al limitării de 50 km/h. Rezultă că, până la ., nu există vreun indicator care să ridice limitarea de 50 km/h impusă prin indicatorul de la km 183 + 202 m.
Instanța reține de asemenea faptul că intimata a făcut dovada efectuării măsurătorilor de către operator calificat prin atestat, dat fiind că potrivit pct. 4.2 din Normele de metrologie legală NML 021-05 măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie efectuate numai de operatori calificați.
Pentru considerentele expuse, pe baza probelor administrate, instanța și-a format convingerea că petentul a săvârșit fapta care i-a fost reținută în sarcină, consemnată de către agentul constatator în procesul verbal.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, ci din contră, aceasta este dovedită, instanța reține că fapta constituie contravenție, prevăzută de normele legale mai sus menționate.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța reține că potrivit art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV - a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Conform art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a IV - a reprezintă o sancțiune de la 9 la 20 puncte-amendă.
Întrucât valoarea unui punct amendă la data săvârșirii faptei era de 90 lei, instanța reține că amenda aplicată petentului se încadrează în limitele prevăzute de lege, corespunzătoare la 15 puncte-amendă (15 X 90 lei = 1350 lei), fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările și de modul de comitere a faptei.
În sensul celor de mai sus, instanța reține pericolul sporit al faptei contravenționale, constând în depășirea cu 61 km/h a limitei de viteză, nefiind oportună înlocuirea amenzii aplicate de agentul constatator cu sancțiunea avertismentului.
Față de considerentele expuse instanța reține că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât va respinge plângerea ca nefondată, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea, formulată de petentul S. N., cu domiciliul în ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.08.2014, emis de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA-SERVICIUL RUTIER, ca nefondată.
Cu apel, care se depune la Judecătoria Tulcea, în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. H. E. P.
Red. jud.IH/4 ex/06.07.2015
Tehnored gr.E.Pl/4ex/06.07.2015
..07.2015
Primit dos de la jud. azi 06.07.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 327/2015. Judecătoria TULCEA | Pretenţii. Sentința nr. 433/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
