Plângere contravenţională. Sentința nr. 3342/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3342/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 3342/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3342
Ședința publică de la 13.11.2015
Completul compus din:
Președinte: I. S.
Grefier: A.-G. I.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petentul G. D. C., cu domiciliul în Bacău, .. 75, ., județul Bacău, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 04.06.2015, având ca obiect plângere contravențională.
Încheierea de ședință din data de 15.10.2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 19.06.2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, petentul G. D. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 04.06.2015 încheiat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea celor două amenzi cu avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat, în esență, că nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, întrucât avea vizibilitatea necesară pentru efectuarea manevrei de depășire, pentru a nu exista riscuri pentru ceilalți participanți la trafic. A susținut petentul că autospeciala poliției se afla în spatele său la momentul efectuării manevrei, însă nu a fost oprit la momentul executării acesteia, ci după aproximativ 3 km. A învederat petentul că în fața sa un alt autoturism a făcut aceeași manevră, însă nu a fost oprit de echipajul de poliție. La momentul opririi în trafic a solicitat explicații și a cerut să se consemneze exact obiecțiunile sale în cuprinsul procesului-verbal. Agentul constatator a avut o atitudine necorespunzătoare, refuzând să-i mai înmâneze procesul-verbal de sancționare. A susținut petentul că, în lipsa unor probe temeinice din care să rezulte realitatea susținerilor agentului constatator, procesul-verbal de contravenție nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție de care se bucură.
În drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006, Constituția României, jurisprudența C.E.D.O..
În susținerea plângerii au fost anexate înscrisuri.
S-a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul a formulat în termen procedural întâmpinare și a depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat exemplarul nr. 1, raportul de caz al agentului constatator, procesul-verbal încheiat la data de 21.01.2014, procesul-verbal din data de 12.05.2008, atestate operator, buletin de verificare metrologică, înregistrare video.
A solicitat intimatul respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat ca fiind temeinic și legal. A arătat intimatul că la data de 04.06.2015, în jurul orei 09:16, pe DN 22 E 87, km 178 + 600 m, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ dinspre Tulcea către C. și a efectuat manevra de depășire a microbuzului_ încălcând marcajul continuu în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă", abatere filmată cu aparatul radar Autovision montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI-_ din dotarea Serviciului Rutier. De asemenea, la km 179 a fost înregistrat de aparatul radar circulând cu viteza de 98 km/h, în zona de limitare a vitezei la 50 km/h. Totdată, nu avea asupra sa permisul de conducere. A susținut intimatul că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, cuprinde toate mențiunile obligatorii, neexistând niciun motiv de nulitate a acestuia. Din înregistrarea video rezultă fără dubiu faptele reținute în sarcina petentului.
În temeiul art. art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și înregistrarea video, pe care le-a apreciat ca fiind pertinente, concludente și utile pentru stabilirea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 04.06.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 390 lei, amendă în sumă de 877,50 lei, avertisment și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autoturismul pentru o perioadă de 30 zile, reținându-se în sarcina sa că, la aceeași dată, ora 09:16, a condus autoturismul marca Mitsubishi cu numărul de înmatriculare_ pe DN 22 (E 87), km 178+600m, km 179, dinspre Tulcea către C. și a efectuat manevra de depășire a microbuzului cu numărul de înmatriculare_, încălcând marcajul continuu, în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă"; de asemenea a fost înregistrat cu o viteză de 98 km/h în zona de limitare a vitezei la 50 km/h și nu avea asupra sa permisul de conducere; faptele de natură contravențională au fost încadrate în prevederile art. 120 alin. 1 lit. i) și h), art. 121 alin. 1 și art. 147 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e), art. 102 alin. 2 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată (fila 18).
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi constatate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la apărare, însă nu există nicio dovadă la dosar care să probeze lipsa de temeinicie a procesului-verbal de contravenție.
Din contră, instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Potrivit art. 109 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră; constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat s-a făcut trimitere la aparatul radar Autovision montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI-_.
Între procesul-verbal de contravenție și probele depuse de intimat la dosar există o legătură indisolubilă, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din înregistrarea video existentă la dosar se poate observa, la momentul 09:16:30 (fila 25), că petentul a început și efectuat manevra de depășire pe linie continuă; de asemenea, se observă și indicatorul ce anunță sfârșitul interdicției de a depăși. Totodată, autoturismul condus de petent a fost depistat circulând cu o viteză de 98 km/h, în zona de restricționare a vitezei la 50 km/h.
Cât privește faptul că petentul circula fără a avea asupra sa permisul de conducere, acesta a fost perceput de agentul constatator prin propriile simțuri.
În opinia instanței prezumția relativă de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție nu a fost răsturnată.
Petentului i s-a dat posibilitatea de a proba susținerile sale, însă mențiunile agentului constatator nu pot fi înlăturate din oficiu de către instanță, ca un efect automat al prezumției de nevinovăție, ci trebuie analizate într-un context probatoriu de natură să respecte drepturile ambelor părți.
În drept, potrivit art. 120 alin. 1 lit. i) și h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, se interzice depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" și atunci când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare; din procesul-verbal încheiat la data de 12.05.2008 rezultă că pe sectorul de drum pe care circula petentul (DN22 E87 km 181) viteza era limitată la 50 km/h.
Conform art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor se constată că amenzile aplicate petentului au cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite. În acest sens, se reține pericolul relativ ridicat al faptelor comise de petent, care a circulat cu o viteză mai mare decât limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și nu a respectat regulile privind depășirea vehiculelor, ceea ce poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice dar și consecințe deosebit de grave, cum ar fi vătămarea corporală a participanților la trafic, nefiind oportună înlocuirea acestora cu sancțiunea avertismentului. Cât privește ultima contravenție s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să se respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. D. C., cu domiciliul în Bacău, .. 75, ., județul Bacău, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 04.06.2015, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.11.2015.
Președinte, Grefier,
I. S. A.-G. I.
Red. jud. I.S./14.12.2015
Tehnored. gref. A.G.I./4 ex.
. petent/1 intimat/ ..12.2015
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 17-06-2015,... | Pretenţii. Sentința nr. 3324/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
