Plângere contravenţională. Sentința nr. 1295/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1295/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 1295/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1295
Ședința publică de la 27 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte – I. S.
Grefier – C. R.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul I. M., cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., ., . – la Cabinet de Avocat C. N., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 13.10.2014, sub nr._, petentul I. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA anularea procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 04.10.2014.
În motivarea în fapt, petentul a arătat că în conținutul procesului-verbal contestat nu s-a indicat locul exact unde a fost depistat conducând autoturismul Renaul Megane cu numărul de înmatriculare P 8827 PK fără a folosi centura de siguranță, cu viteza de 61 km/h și fără a avea inspecția tehnică periodică valabilă din august 2011. În ceea ce privește contravenția constând în lipsa centurii de siguranță petentul a susținut că nu se justifică aplicarea avertismentului doar în privința amenzii și menținerea sancțiunii celor două puncte penalizare, atât timp cât sancțiunea este unitară, conținând atât amenda, cât și punctele penalizare. A fost astfel încălcat principiul unicității sancțiunii contravenționale, împrejurare ce atrage nulitatea absolută a aplicării sancțiunii celor două puncte penalizare. Referitor la depășirea vitezei legale, petentul a arătat faptul că nu s-a indicat locul și direcția de deplasare a autovehiculului, ceea ce ar atrage nulitatea absolută a procesului-verbal contestat. A mai susținut petentul că din conținutul procesului-verbal de contravenție mai lipsesc mențiunile referitoare la ocupația și locul său de muncă, acestea fiind elemente esențiale în lipsa cărora nu se poate verifica legalitatea actului constatator și a sancțiunilor aplicate. Indicarea exactă a locului amplasării aparatelor radar de tip staționar este importantă deoarece acestea nu pot fi amplasate în apropierea surselor puternice de radiații electromagnetice, respectiv stâlpi de radio și televiziune, telefonie mobilă sau rețea de înaltă tensiune. A mai arătat petentul că agentul constatator trebuia să încheie procesul-verbal de constatare a contravențiilor potrivit modelului prevăzut de anexa 1D. Cum s-a utilizat formularul comun, agentul constatator avea obligația de a indica datele de identificare ale aparatului cu care s-a constatat contravenția și locul exact al săvârșirii acesteia. A mai susținut petentul că la înregistrarea vitezei cu care circula nu s-a ținut cont de erorile admise. Referitor la ultima contravenție a arătat că din eroare a pus la dispoziția agentului constatator vechea dovada ITP, ulterior sesizând eroarea. Acesta a justificat că nu mai poate proceda la anularea procesului-verbal, acest lucru putându-se face doar de către instanța de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii petentul a depus, în copie certificată pentru conformitate, înscrisuri reprezentate de procesul-verbal contestat exemplarul nr. 2, dovada . nr._/04.10.2014, certificat de conformitate tehnică (fila 13-15).
În conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 s-a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 12).
Intimatul a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de contravenție ca temeinic și legal. A susținut intimatul că fapta de nerespectare a regimului legal de viteză a fost înregistrată de aparatul radar Autovision montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_. Petentul nu purta centura de siguranță și nu avea asupra sa inspecția tehnică periodică valabilă din luna august 2011. A arătat intimatul că petentul a fost oprit în trafic, legitimat, fiindu-i stabilită identitatea, iar ulterior s-a încheiat procesul-verbal pe care petentul l-a semnat și primit, consemnându-se obiecțiunile formulate, Așadar, în mod corect s-a întocmit procesul-verbal pe modelul prevăzut în anexa 1A. Cinemometrul de control rutier de tip Autovision prin construcție este conceput astfel încât să-și efectueze autotestul la pornire, obligatoriu, apoi trece în regim de măsurare. Măsurătorile efectuate cu un cinemometru, după verificarea metrologică, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni. Faptele au fost descrise potrivit exigențelor legale. A mai arătat intimatul că petentul se află în eroare, întrucât a fost sancționat cu amendă doar pentru că nu a fost în măsură să prezinte anexa cu ITP valabilă, prezentând-o abia după întocmirea procesului-verbal (fila 18-19).
Intimatul a depus la dosar raportul agentului constatator, planșe foto, înregistrare pe suport CD, buletin de verificare metrologică nr._/08.04.2014, atestat operator, procesul-verbal de contravenție contestat exemplarul 1 (fila 20-26).
Prin răspunsul la întâmpinare petentul a reiterat susținerile și criticile formulate în plângerea contravențională. A mai arătat petentul că din conținutul planșelor fotografice depuse la dosar se observă că înainte de indicațiile privind viteza apare trecută litera "T", adică aparatul își făcea autotestarea. Astfel, se poate aprecia, fie că în momentul folosirii aparatul nu era reglat, fie că agentul operator a închis radarul și l-a pornit imediat la apariția autovehiculului contrar normelor legale. Faptul că pe toate planșele apare litera "T" în colțul din stânga demonstrează evident că aparatul radar nu era în stare normală de funcționare (fila 41-51).
În baza art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 33, 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceste dovezi sunt pertinente, concludente și utile pentru stabilirea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 04.10.2014, petentul a fost sancționat cu avertisment, avertisment și amendă în cuantum de 810 lei, reținându-se în sarcina sa că la aceeași dată, ora 11:16, a condus autoturismul marca Renault Megane, cu numărul de înmatriculare P 8827 PK, pe . purta centură de siguranță, cu viteza de 61/km/h și fără a avea inspecția tehnică periodică valabilă din data de 08.2011, fapte sancționate de art. 99 alin. 1 pct. 8, art. 99 alin. 2 și art. 102 alin. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Potrivit art. 17 din același act normativ, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secțiile Unite, în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general, a statuat prin Decizia nr. 22/2007 (publicată în M.O. nr. 833/2007) că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001. În raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de contravenție nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Critica formulată de petent sub aspectul lipsei locului săvârșirii faptelor nu poate fi primită de instanță, în conținutul procesului-verbal fiind menționată . Tulcea.
Nici lipsa ocupației sau a locului de muncă nu este de natură a atrage nulitatea actului constatator, căci celelalte date de identificare, astfel cum au fost menționate, sunt suficiente pentru ca petentul să-și dea seama că este subiect al contravențiilor reținute, în caz contrar nu ar mai fi formulat plângere contravențională.
În ceea ce privește punctele penalizare, art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede că sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
Aplicarea punctelor de penalizare este o sancțiune contravențională complementară enumerată de art. 96 alin. 2 lit. a) din actul normativ mai sus menționat, distinctă de aplicarea punctelor-amendă.
În continuare, la alin. 3 al aceluiași articol se arată că pentru încălcarea unor norme la regimul circulației, pe lângă sancțiunea principală sau, după caz, una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la alin. 2 lit. c), d) și f), în cazurile prevăzute la art. 108 alin. 1 se aplică și un număr de 2, 3, 4 sau 6 puncte de penalizare.
Conform art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 săvârșirea de către conducătorul de autovehicula uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare pentru nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz.
Faptul că sub aspectul individualizării sancțiunii principale s-a optat pentru aplicarea unui avertisment nu înlătură aplicarea sancțiunii complementare a punctelor de penalizare care este prevăzută în mod expres de lege.
Instanța nu poate reține nici critica referitoare la faptul că procesul-verbal trebuia întocmit conform modelului din anexa 1D prevăzut de art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Din conținutul acestui articol reiese că datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul-verbal sunt cele comunicate în scris sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al autovehiculului, ceea ce presupune că, în acest caz, fapta este constată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau omologat și verificat metrologic, iar contravenientul nu este oprit de agentul constatator în trafic, ceea ce nu se verifică în speța de față, când petentul a fost oprit în trafic de către agent, a fost legitimat, fiindu-i stabilită identitatea.
Vor fi înlăturate și susținerile referitoare la faptul că aparatul radar afișa în momentul înregistrării litera "T", ceea ce ar însemna că nu își finalizase autotestarea, câtă vreme această literă semnifică "ținta" și nu are nicio legătură cu funcția de autotestare, care se face în mod automat înaintea fiecărei înregistrări.
Pertinente sunt însă criticile petentului sub aspectul că în conținutul procesului-verbal contestat nu s-a menționat că fapta de nerespectare a regimului legal de viteză a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și nici datele de identificare ale aparatului radar cu care s-au efectuat măsurătorile.
Conform art. 109 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră; constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Deși s-a prezentat buletinul de verificare metrologică nr._/08.04.2014, în lipsa oricăror date în sensul celor mai sus arătate nu se poate verifica dacă acest aparat este cel cu care s-a făcut constatarea, iar această omisiune nu poate fi complinită ulterior prin întâmpinare, planșele fotografice sau înregistrarea video.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, se concluzionează că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Așa cum mai sus s-a arătat instanța nu poate da eficiență planșelor fotografice și înregistrării video prezentate la dosar, orice îndoială profitând petentului potrivit principiului in dubio pro reo.
Potrivit art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat.
De asemenea, potrivit art. 102 alin. 1 pct. 1 din același act normativ, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni fapta săvârșită de persoana fizică de a conduce pe drumurile publice un vehicul ce nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat.
În cursul procesului petentul a depus la dosarul cauzei certificatul de conformitate tehnică pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare P 8827 PK emis de autoritățile bulgare din care rezultă că ultima inspecție tehnică periodică era efectuată la data 23.10.2013, figurând ca dată a următoarei inspecții tehnice – 23.10.2014.
Instanța subliniază că în sarcina petentului a fost reținută fapta sancționată de art. 102 alin. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nu faptul că nu avea asupra sa acest certificat sau că nu l-a prezentat în termen util agentului constatator.
Cât privește obligația de a purta centura de siguranță în timpul circulației pe drumurile publice, în litigiul de față, fapta a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator și dovedită prin procesul-verbal de contravenție care apare sub acest aspect ca temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar dovedit în fața instanței de judecată.
Față de toate motivele în fapt și în drept mai sus menționate urmează a se admite în parte plângerea contravențională și a se anula în parte procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.10.2014 încheiat de intimat cu privire la contravențiile sancționate de art. 99 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare și de art. 102 alin. 1 pct. 1 din același act normativ, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Se vor menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal . nr._ dindata de 04.10.2014 încheiat de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul I. M., cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., ., . – la Cabinet de Avocat C. N., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea.
Anulează în parte procesul-verbal . nr._ din data de 04.10.2014 încheiat de intimat cu privire la contravențiile sancționate de art. 99 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare și de art. 102 alin. 1 pct. 1 din același act normativ, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal . nr._/04.10.2015 încheiat de intimat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. C. R.
Red. jud. I.S./21.07.2015
Tehnored. gref. C.R./4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 595/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 612/2015.... → |
|---|
