Plângere contravenţională. Sentința nr. 885/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 885/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 885/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 885
Ședința publică din 27.03.2015
Completul constituit din:
Președinte - A. M. R.
Grefier - U. V.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/23.05.2014, de către petentul C. T., cu domiciliul în localitatea Valea Nucarilor, județ Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.06.2014 sub nr._, petentul C. T. a solicitat, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 23.05.2014, ca netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petentul a arătat – în esență – că aspectele consemnate în procesul-verbal contestat nu corespund realității.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, a fost anexat procesul-verbal contestat (fila 5).
Sub aspect probatoriu, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Plângerea contravențională este legal timbrată cu suma de 20 lei (fila 9).
La data de 17.09.2014, intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței de judecată respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat, ca legal și temeinic.
În motivare, intimata a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate și temeinicie impuse de legiuitor, anexând – sub aspect probatoriu – materialul în baza căruia a fost întocmit (filele 12-16).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ.
În ședința publică din data de 11.12.2014, instanța, în baza art. 255 - art. 258 și art. 309 C.proc.civ., a încuviințat în cauză administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor.
La termenul de judecată din data de 12.03.2015, instanța a procedat la audierea martorului B. E., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, “Instanta competentă să solutioneze plangerea contraventională, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a facut-o și pe celelalte persoane, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora “Împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei se poate face plangere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, instanța constată că plângerea contraventională aflată pe rol a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile impus de textul legal anterior enunțat.
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din data de 23.05.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991, sancționată de art. 3 lit. a) din același act normativ.
Prin actul sancționator s-a reținut că în data de 22.05.2014, în jurul orei 19:59, în localitatea Valea Nucarilor, petentul, fiind în stare avansată de ebrietate, a apelat în mod nejustificat numărul unic de urgență, solicitând intervenția organelor de poliție.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța are în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003, potrivit căreia procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, până la proba contrară, actul de sancționare face dovada situației de fapt reținute, sarcina probei contrare revenind petentului. Instanța apreciază că reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții, deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că inversează sarcina probei, nu este contrară acesteia. În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut –din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție – cu condiția ca statul să asigure respectarea limitelor rezonabile în raport de importanța scopului urmărit dar și a dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei). Astfel, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franței). Raportat la prevederile O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal se încadrează, prin prisma caracterului relativ al acesteia, în limite rezonabile de natură să asigure respectarea garanțiilor instituite de art. 16 și art. 17 din actul normativ indicat.
D. urmare, reținând că, potrivit art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, sarcina instanței de judecată rămâne aceea de a asigura proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului (sancționarea faptelor antisociale) și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Instanța are în vedere și cauza I. P. c. României (28 iunie 2011) prin care Curtea a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează.
Prin prisma celor anterior expuse, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care acesta înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina sa. Astfel, instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
În cauză, instanța apreciază că petentul nu a reușit să combată, prin probe, situația de fapt reținută de agentul constatator. Sub acest aspect, instanța reține că martorul audiat în cauză nu a putut furniza informații relevante cu privire la împrejurările în care petentul a apelat numărul unic de urgență în data de 22.05.2014.
Pe cale de consecință, instanța reține că procesul-verbal contestat întrunește în cauză și condiția temeiniciei.
Însă, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora ”Sanctiunea trebuie să fie proportională cu gradul de pericol social al faptei săvârsite, tinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârsită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal” și pentru asigurarea unei proporționalități efective între fapta săvârșită și gravitatea sancțiunii aplicate, instanța apreciază că aplicarea unui avertisment este suficientă sub aspectul responsabilizării petentului pe viitor cu privire la respectarea strictă a prevederilor Legii nr. 61/1991 Republicată.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța va admite în parte plângerea contravențională aflată pe rol, va menține procesul-verbal . PA nr._ din data de 23.05.2014, ca legal și temeinic, dispunând – sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate – înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei cu sancțiunea avertismentului.
În ceea ce privește cererea accesorie privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține în cauză incidența dispozițiilor art. 453 alin. (2) C.proc.civ. potrivit cărora când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În raport de textul legal anterior enunțat, instanța va respinge – ca nefondată – cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în cauză, poate fi reținută – prin prisma dispozițiilor art. 453 alin. (2) C.proc.civ. – doar în sarcina petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul C. T., cu domiciliul în localitatea Valea Nucarilor, județ Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea.
Menține procesul-verbal . nr._ din data de 23.05.2014, emis de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA – Postul de poliție Valea Nucarilor, ca legal și temeinic.
Dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei cu sancțiunea avertismentului.
Respinge cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.03.2015.
Președinte, Grefier,
A. M. R. U. V.
Red. Jud. AMR/2ex/21.04.2015
Tehnored.gref.UV/5ex/27.04.2015
./.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 868/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 877/2015. Judecătoria... → |
|---|
