Acţiune în constatare. Sentința nr. 2163/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2163/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 2163/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
..
Dosar nr._
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2163
Ședința publică de la 06 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. M. C., judecător
Grefier: C. M. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea hotărârii cauzei civile privind pe reclamantul C. G. CU DOMICILIUL ÎN Z., jud. S. și domiciliul procesual ales la sediul Societății de Avocați I.&S. situat în Z., ..Lira, . și pe pârâta O. B. ROMÂNIA S.A. Z. cu sediul în Z., ., ., jud. S. și O. B. ROMÂNIA S.A. cu sediul în București, .-68, sector 1, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă nimeni, procedura de citare fiind legal îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile puse în cauză sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea adresată acestei instanțe, înregistrată cu nr. 2459 din data de 05.06.2015, reclamantul C. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMANIA Z. și O. B. ROMANIA S.A., ca instanța de judecată să constate caracterului abuziv al clauzei contractuale cuprinse la pct. 9.4, teza a doua, final din contractul de credit nr. C_ /12.04.2007, să dispună conversia în lei, la cursul BNR din data tragerii creditului, a sumei de 27.700 CHF, sau conversia cu aplicarea unui indice de corecție de 20% din cursul la data acordării, să dispună recalcularea fiecărei rate achitate de reclamanți la cursul aplicat în urma corecției, pentru toată durata creditării, să constate că graficul de rambursare a creditului încalcă art. 9.1 din contractul de credit, și să dispună imputarea în mod egal a ratelor, cu obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare, în conformitate cu art. 9.2. din contract, și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a împrumutat de la pârâtă suma de 27.700 CHF, în anul 2007, pentru o perioadă de 264 luni, luând în considerare cursul relativ stabil al francului elvețian. În ultima perioadă cursul a crescut accentuat, iar reclamantul nefiind suficient informat de către pârâte la momentul contractării împrumutului se găsește în situația de a achita ratele la un curs exagerat, în condițiile în care creditul a fost în mod nereal acordat în franci, această monedă fiind artificial utilizată în acordarea creditului, deoarece reclamanții au împrumutat în fapt lei, și în lei au achitat ratele.
În drept, cererea se întemeiază pe art. 970 cod civil vechi, Legea 193/2000, Directiva 93/2013.
În probațiune, se încuviințează administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâta O. B. ROMANIA S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și inadmisibilă.
În fapt, reclamantul a împrumutat de la pârâtă la data de 12.04.2007, suma de 27.700 CHF pe o perioadă de 264 luni (f.9-12). Prin contractul nr. C_ s-a convenit acordarea creditului în CHF, conform art. 1 din contract, iar graficul de rambursare de la filele 13-17 arată că s-au pus la dispoziția împrumutaților franci elvețieni.
Reclamanții solicită constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 9.4, teza a doua din contract, ale cărei prevederi sunt:
,,Rambursarea ratelor lunare se va efectua direct în moneda creditului, prin debitarea contului curent numărul RO57BNRB_CH01. Clientul poate opta și pentru depunerea sumelor datorate în orice altă monedă pentru care Clientul cu calitate de împrumutat are deschis un cont curent, Banca având dreptul să realizeze conversia valutară începând cu ora 00 a datei scadente, folosind cursurile de schimb practicate de Bancă la acea dată, cu respectarea normelor legale în vigoare. Banca are dreptul la libera alegere a ordinii în care va utiliza disponibilitățile din conturile în diferite valute, iar utilizarea disponibilităților respective se va face până la limita rambursării complete a sumelor datorate.”
Analizând conținutul clauzei, instanța constată că aceste prevederi se constituie într-un veritabil mandat acordat băncii în gestionarea plăților aferente creditului, cu precizarea că operațiunile specifice nu sunt condiționate în niciun fel de bancă, aceasta având dreptul de a opera cu sumele puse la dispoziția sa de către client.
Raporturile contractuale dintre părți sunt supuse prevederilor Legii 193/2000, iar potrivit art. 4 din lege, ,,o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contra.t creează, în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
Cu privire la clauza de la art. 9.4, instanța nu constată a fi întrunite acele elemente din art. 4, Legea 193/2000 care să genereze acel dezechilibru semnificativ între obligațiile părților. Conținutul clauzei stabilește modul de acoperire a ratelor scadente de către bancă, din conturile împrumutatului, chiar în alte monede, în cazul în care acesta nu are disponibil suficient în moneda creditului, la data scadenței ratelor. Modalitatea de alegere a ordinii de rambursare, acordată băncii prin contract este subordonată modului de alimentare a conturilor efectuat de client, respectiv, banca nu ar putea utiliza decât sume din conturile alimentate, ori depunerile de numerar în cont sunt făcute de client.
Deși nu au formulat un petit distinct privitor la moneda de acordare a creditului, reclamanții invocă faptul că împrumutul a fost acordat în mod nereal în CHF, și că în fapt au primit împrumutul în moneda națională. Susținerile reclamanților, că acordarea creditului în anul 2007, în franci elvețieni a fost o ficțiune, în considerarea evoluției ulterioare accelerate a cursului acestei monede nu pot fi primite. Pe de o parte, acordarea creditului s-a făcut în CHF, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar. Pe de altă parte, prin clauza contestată s-a mandatat banca să efectueze unele servicii de schimb valutar pentru client, în vederea achitării ratelor în franci elvețieni. Operațiunile de schimb valutar, diferențele dintre cursul oficial și cel comercial sunt realități economice ale economiei de piață, despre care orice persoană are cunoștință, iar reclamanții au acordat băncii prin contract mandat de a efectua unele servicii in numele lor.
Caracterul abuziv al clauzei, în accepțiunea art. 4, al. 6 din Legea 193/2000, și prin raportare la Directiva 93/13/CEE nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al remunerației față de serviciile sau bunurile furnizate, dacă aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Clauza contestată de reclamanți are o exprimare clară, din cuprinsul căreia se desprinde obligația pe care și-o asumă pârâta, de efectuare a unor operațiuni specifice de schimb valutar. Formularea acestei clauze nu conduce în niciun fel la generarea unor prestații disproporționate între părți, și nu susține afirmațiile reclamanților, că acordarea creditului în franci s-a făcut în mod nereal, astfel că petitul privitor la clauza prevăzută la art. 9.4 din contract nu poate fi admis.
Cererea de conversie a sumei de 27.700 CHF în lei, la cursul BNR de la data tragerii creditului, nu poate fi admisă deoarece contravine principiului nominalismului monetar, reglementat la art. 1578 Cod civil vechi, principiu păstrat de legiuitor și în reglementarea nouă a raporturilor civile, la art. 2164 NCC, și potrivit căruia debitorul este obligat a restitui ceea ce a împrumutat, în moneda respectivă, cuantumul arătat în contract, fără a avea vreo influență sporirea sau scăderea prețului monedelor. Mai mult, la art. 1.1, art. 9.4, și art. 10.1 din contract, părțile au convenit expres că orice plată privitoare la împrumutul contractat se va face în moneda acordării creditului, ori, în temeiul art. 969 Cod civil vechi, contractul este legea părților.
Reclamantul mai invocă neîndeplinirea de către bancă a obligației de informare cu privire la riscul valutar. Susținerile privitoare la riscul valutar nu pot fi primite, atâta vreme cât prin raportare la durata lungă a unui împrumutului, banca nu poate prevedea evoluția cursului valutar, nici acțiunea unor factori macroeconomici sau sociali care să determine creșterea cursului, mai accentuată sau mai lentă. Cu atât mai mult, nu poate fi banca acuzată că, datorită promovării produselor sale, clientul a contractat împrumutul într-o monedă care îi era avantajoasă, și care a devenit dezavantajoasă pentru el, pe parcursul derulării contractului. Fluctuațiile valutare sunt de notorietate, iar aceste statistici nu sunt informații secrete, accesibile doar băncilor, astfel că reclamantul nu poate susține neîndeplinirea obligației de informare referitoare la evoluția viitoare a cursului.
Cu atât mai mult nu poate fi primită cererea reclamanților de de a se dispune conversia în lei a sumei de 27.700 CHF la cursul oficial BNR corectat cu cu un indice de corecție de 20%, deoarece s-ar încălca atât art. 1578 Cod civil vechi, cât și prevederile contractuale.
Subsecvent acestor cereri se prezintă petitele de imputare a sumelor prin raportare la cursul corectat indicat de reclamanți, petite ce nu pot fi admise, urmare a faptului că nici cererea de modificare a monedei de rambursare a creditului nu a fost admisă, și în acord cu principiul accesorium sequitur principale.
Reclamanții au mai contestat clauza potrivit căreia sumele lunare de plată nu sunt egale pe toată durata creditului, și au cerut imputarea sumelor achitate în mod egal, precum și obligarea băncii la emiterea unui nou grafic de rambursare. Instanța constată că temeiul invocat de reclamanți nu este susținut de înscrisurile depuse la dosar, din graficul de rambursare anexat contractului de credit rezultă că părțile au convenit o sumă de plată lunară de 195,10 CHF (f.13-16), ulterior modificată la suma de 176,54 CHF lunar (f.17), iar în cuprinsul fiecărei rate sumele sunt distribuite conform formulei de calcul a dobânzii, proporția fiind de achitarea a unei sume mai mici ca principal la începutul creditului, iar pe măsura scăderii soldului de plată, dobânda descrește gradual, raportat la soldul rămas neachitat, și crește ponderea principalului în suma lunară de plată. Instanța nu constată existența vreunei prevederi abuzive în modalitatea de calcul a ratei lunare de plată, după cum nu se constată nici prevederea în graficul de rambursare a vreunei rate de altă valoare decât cele convenite.
Prevederile art. 4 din Legea 193/2000 sunt în măsură să furnizeze elementele necesare analizei caracterului abuziv al clauzelor atacate, iar temeiurile de fapt invocate de reclamanți nu se circumscriu acestor texte de lege, ca urmare cererea va fi respinsă, cu consecința că nici petitul de obligare a pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare nu va fi admis.
Urmare a modului de soluționare a cererii, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMANIA și O. B. ROMANIA S.A.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.10.2015.
Președinte,Grefier,
M. M. C. C. M. L.
Red.M.M.C./14.10.2015, Dact.L.C./14.10.2015, Ex.4, . cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2132/2015. Judecătoria ZALĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2247/2015.... → |
|---|
