Acţiune în constatare. Sentința nr. 2162/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2162/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 2162/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
..
Dosar nr._
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2162
Ședința publică de la 06 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. M. C., judecător
Grefier: C. M. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea hotărârii cauzei civile privind pe reclamantul G. R. I. cu domiciliul în Z., cu domiciliul procesual ales la sediul SOCIETĂȚII CIVILE DE AVOCAȚI I. & S., situat în Z., ..Lira, . pe pârâta B. S.A. S. Z. cu sediul în Z., .. 10A, jud. S. și B. S.A. R. sector 2, București, D. P., nr.6A, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă nimeni, procedura de citare fiind legal îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile puse în cauză sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.01.2015, sub nr. de dosar_ reclamantul G. R. I. a chemat în judecată pârâtele B. S.A. S. Z., și B. S.A. solicitând constatarea caracterului abuziv al următoarelor clauze din contractul de credit bancar nr. HL_/01.10.2008: clauza nr. 1.3.2, cap VI din contract privind autorizarea băncii pârâte de a efectua în numele reclamantului operațiuni de debitare a conturilor sale cu sumele lunare de plată, reprezentând debite, accesorii, comisioane, prime asigurare și alte speze ale creditului, schimbul valutar, respectiv, să dispună conversia creditului în moneda națională, sau conversia cu aplicarea unei corecții de 20% asupra cursului de schimb leu/CHF, cu stabilizarea cursului ratelor la cursul rezultat în urma corecției, și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat reclamanta că, pe fondul unui trend favorabil a CHF astfel că, la data de 01.10.2008 între părți s-a încheiat contractul de credit nr. HL_, pe o perioadă de 420 de luni.
Ulterior tragerii creditului, cursul a evoluat crescător, situație ce nu putea fi prevăzută de reclamant, astfel că acesta se află în situația de a achita împrumutul la un curs mult mai mare decât cel de la data tragerii. Mai mult, creditul a fost acordat în lei, iar evidențele în CHF au fost doar formale, iar banca nu a fost de bună credință la data semnării contractului, deoarece a promovat foarte agresiv creditele în CHF, determinând pe reclamant să aleagă această variantă de creditare. Banca, având experiență în domeniul valutar, ar fi trebuit să cunoască evoluția viitoare a cursului, și să anticipeze că în cazul izbucnirii unei crize, cursul ar urma să explodeze.
În continuare reclamanta face referire la legislația incidentă și la condițiile pentru a aprecia caracterul unei clauze abuzive, inclusiv cu referirea la jurisprudența națională și a Curții Europene de Justiție.
În opinia reclamantului conținutul contractului nu informează consumatorul despre efectul riscului valutar asupra modului de derulare a contractului, iar la data încheierii contractului s-au adus la cunoștință în mod lapidar anumite informații.
Conclusiv a apreciat că în lipsa transparenței, a informării corespunzătoare asupra riscului valutar, clauza contractuală atacată are un evident caracter abuziv.
Urmarea a constatării caracterului abuziv al clauzelor mai sus detaliate se impune admiterea și celorlalte cereri accesorii privind obligarea pârâtei la înlocuirea lor cu alte dispoziții, respectiv convertirea creditului în lei, prin raportare la valoarea acestuia la cursul CHF/leu de la data acordării, și înghețarea acestui curs pentru întreaga perioadă de rambursare.
În drept au fost indicate Legea 193/2000, art. 970, C.Civ 1864, Directiva 93/13/CEE.
În probațiune s-a depus înscrisuri, respectiv s-au anexat la cerere contractul de credit bancar nr. HL_/01.10.2008, condiții generale, contractul de credit nr. HL_/01.10.2008, condiții speciale.
La data de 11.03.2015 pârâta B. SA a depus întâmpinare prin care a invocat prescripția dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale de folosință a pârâtei B. S.A., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivat în esență de faptul că reclamanții au avut posibilitatea de a cunoaște conținutul clauzelor contractuale anterior încheierii contractului, au optat pentru un anume produs bancar din oferta băncii, contractul a fost încheiat cu respectarea cadrului legal în vigoare la data semnării contractului, și cu politicile bancare ale perioadei respective. A mai invocat pârâta dreptul băncii de a-și recupera împrumuturile acordate, precum și aplicarea principului nominalismului monetar, iar cu privire la riscul valutar, a arătat că este inerent unei creditări pe o perioadă de zeci de ani, cum este cazul împrumutului acordat reclamantului. Obligația de informare a băncii nu poate privi riscul valutar, ca informație publică, iar banca nu poate prevedea variațiile viitoare ale cursului de așa manieră încât să poată preveni consumatorii.
A mai arătat pârâta că și practica CJUE este în același sens, statuând că în interpretarea art. 6 alin 1 al Directivei 93/13/CEE, instanțele nu au posibilitatea de a modifica conținutul clauzelor contractuale
Conclusiv pârâta a reiterat imposibilitatea intervenirii instanței în contract și a faptului că întregul contract a fost negociat, promovarea acestei acțiunii nefiind decât expresia relei credințe a reclamanților.
În opinia pârâtei nu sunt întrunite condițiile arătate în art. 4 alin 6 din Lege 193/2000, pentru a caracteriza aceste clauze ca abuzive. În concret ele au fost negociate, nu creează un dezechilibru.
În probațiunea a solicitat înscrisuri .
În cauză s-a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar .
Asupra excepțiilor invocate, instanța s-a pronunțat prin soluție de respingere la termenul de judecată din data de 29.09.2015.
Pe fondul cauzei deduse judecății instanța reține că între reclamantul G. R. I., în calitate de împrumutat, și pârâta B. SA, în calitate de împrumutător, s-a încheiat contractul de credit nr. HL_, pe o perioadă de 420 de luni, prin care s-a acordat reclamantului un împrumut de 49.500 CHF, pentru cumpărarea unui imobil.
În drept în acest domeniu - al raporturilor contractuale dintre un profesionist și un consumator, se aplică norme speciale de determinare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale. Legiuitorul român, prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, a transpus Directiva 93/13 privind clauzele abuzive, în legislația națională, Legea nr. 193/2000 trebuie completată cu Codul consumului și Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor.
Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
Elementele principale ale definirii și totodată ale identificării unei clauze ca abuzive sunt: lipsa de negociere; dezechilibrul contractual în defavoarea consumatorului, încălcarea exigenței de bună-credință. La acestea se mai adaugă două criterii utilizarea listei clauzelor abuzive (anexele 1 și 2 ale Legii); și criteriul celorlalte circumstanțe relevante (art. 4.5 din lege).
In ceea ce privește lipsa de negociere clauzele abuzive sunt de regulă asociate noțiunii de contract-tip, contract-standard sau de contract de adeziune care se caracterizează prin câteva trăsături specifice: este redactat unilateral de către partea care îl propune; nu permite negocierea prevederilor sale, chiar dacă permite înțelegerea acestora de către aderent; de regulă, conferă o poziție dominantă comerciantului care l-a propus în raporturile sale cu consumatorul
Legea conferă criterii directe și indirecte de determinare specific fiind imposibilitatea consumatorului de a influența conținutul clauzei; și încălcarea de către comerciant a obligației de transparență contractuală.
Imposibilitatea consumatorului de a influența conținutul clauzei contractuale este prevăzută ca și criteriu al identificării abuzului contractual de art. 4 alin. (2) din Lege, conform căruia „O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei. Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, „faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a acestuia evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist.
Obligația de transparență contractuală, este conexă exigențelor de publicitate și informare specifice dreptului consumului și presupune garantarea dreptului consumatorului de a înțelege prevederile contractului pe care îl încheie. Termenii clauzelor propuse de profesionist consumatorului trebuie să fie redactați într-o maniera clară și comprehensibilă „pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate” [art. 1 alin. (1) din Lege]
Clauzele contractuale atacate de reclamanți nu întrunesc condițiile prevăzute de Legea 193/2000 pentru a fi determinat caracterul lor abuziv. În esență, reclamanții arată ca fiind abuziv faptul că nu au avut posibilitatea reală de a cunoaște conținutul clauzelor contractuale la data semnării.
Clauza prevăzută la cap. VI, pct. 1.3.2 din contract:.
Reclamantul solicită constatarea caracterului abuziv al clauzei de la cap VI pct 1.3.2, prin care se prevede că împrumutatul autorizează banca să efectueze în numele său operațiuni bancare specifice de debitarea conturilor sale cu sumele ce decurg din plata ratelor, comisioanelor, dobânzilor și a altor speze bancare, a primelor de asigurare, convertirea sumelor existente în conturi în monedele necesare efectuării operațiunilor scadente sau stingerii diverselor accesorii ale creditului.
Formularea clauzei contestate de reclamant nu cuprinde elemente care să atragă caracterul abuziv invocat de reclamant. Prin această clauză, reclamantul mandatează banca pârâtă să efectueze în numele clientului operașiuni bancare specifice, ce țin de activitatea sa în gestionarea împrumuturilor acordate. Debitarea contului reclamantului cu suma lunară de plată înseamnă înscrierea în cont a sumei devenită scadentă la plată, în luna în care se face operațiunea, defalcată de pricipal și dobândă, așa cum s-a stabilit prin graficul de rambursare. Sumele aflate în contul curent al clientului sunt preluate de bancă, prelucrate, eventual transformate, dacă nu sunt în moneda creditului, și se efectuează clasica imputație a plății, respectiv stingerea sumelor devenite scadente, principale și accesorii, precum și alte speze bancare. Dealtfel, doar banca este în măsură să efectueze înscrierea sumelor în evidențele sale, deoarece este cea care a acordat creditul și este firesc să urmărească rambursarea lui. Mandatarea băncii de către client pentru a efectua operații privitoare și la alte speze bancare este un veritabil contract de prestării servicii, inserat de părți în contractul de împrumut, și nu prezintă niciun caracter abuziv, și nu generează prestații disproporționate între părțile contractante. Prelevarea sumelor și modul de acoperire a creditului și accesoriilor sale din suma lunară de plată face parte din prețul contractului, dar în sine, clauza de la pct. 1.3.2 contestată de reclamant, nu prezintă caracteristicile prevăzute la Legea 193/2000 privind clauzele abuzive, astfel că acest petit se va respinge ca neîntemeiat.
Fără a formula un petit distinct, reclamanții contestă în motivarea cererii acordarea creditului în CHF, arătând că banca a acordat împrumutul în lei, astfel că nu se justifică plata ratelor în CHF, iar banca obține un venit necuvenit prin încasarea diferențelor de sume antrenat de creșterea cursului valutar.
La punctul 1.1 din contract ( condiții speciale ), s-a stabilit că valoarea creditului este de 49.500 CHF, moneda de acordare fiind CHF, iar la pct. 1.2 se stabilește că împrumutul va fi utilizat pentru achiziția unui imobil apartament. La art. IV din contract, ( condiții generale ), pct. 1, se prevede că rambursarea creditului se va face în rate lunare, conform unui grafic de rambursare, iar la punctul 3 se prevede că rambursarea se va face din contul curent al împrumutatului, la o dată aleasă de acesta, fără ca din rată să se deducă sume, sau să se efectueze alte rețineri.
Instanța nu constată a fi întrunite acele elemente din art. 4, Legea 193/2000 care să genereze acel dezechilibru semnificativ între obligațiile părților. Conținutul clauzei stabilește suma și moneda de acordarea creditului de către bancă, respectiv, suma de_ CHF. Susținerile reclamanților, că acordarea creditului în anul 2008, în franci elvețieni a fost o ficțiune, în considerarea evoluției ulterioare accelerate a cursului acestei monede nu pot fi primite. Acordarea creditului s-a făcut în CHF, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, împrumutatul a semnat contractul, și recunoaște că i s-a acordat un împrumut de 49.500 CHF.
Caracterul abuziv al clauzei, în accepțiunea art. 4, al.6 din Legea 193/2000, și prin raportare la Directiva 93/13/CEE nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al remunerației față de serviciile sau bunurile furnizate, dacă aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Contestarea acordării creditului în valută, formulată de reclamant în motivarea cererii sale, este combătută de prevederile art. 1.1, care are o exprimare clară, în cuprinsul căreia este precizată suma împrumutată și moneda creditului. Formularea acestei clauze nu conduce în niciun fel la generarea unor prestații disproporționate între părți, și nu susține afirmațiile reclamantului, că acordarea creditului în franci s-a făcut în mod nereal, astfel că această susținere nu este întemeiată.
Cererea de conversie a sumei de 49.500 CHF în lei, la cursul BNR de la data tragerii creditului, nu poate fi admisă deoarece contravine principiului nominalismului monetar, reglementat la art. 1578 cod civil vechi, principiu păstrat de legiuitor și în reglementarea nouă a raporturilor civile, la art. 2164 NCC, și potrivit căruia debitorul este obligat a restitui ceea ce a împrumutat, în moneda respectivă, cuantumul arătat în contract, fără a avea vreo influență sporirea sau scăderea prețului monedelor.
Dezechilibrul contractual trebuie apreciat prin raportare la prestațiile părților, ori conduita acestora este definită de contract, respectiv, banca a acordat un împrumut, iar reclamanții trebuie să-l restituie. Atâta vreme cât, conform principiului nominalismului monetar, împrumutatul trebuie să restituie ceea ce a primit, aprecierea uneia dintre monede nu poate constitui o prestație dezechilibrată, deoarece banca nu primește mai mult decât a dat, acesteia i se restituie creditul și încasează dobânda.
Raportat la încălcarea exigenței de bună-credință această reprezintă un concept european noțiunea de bună credință se impune a fi interpretată în concordanță cu spiritul Directivei Buna-credință în contextul Directivei reprezintă un instrument de evaluare globală a caracterului abuziv al unei clauze alături de celelalte criterii oferite de art. 3.1 (art. 4.1 din Lege). Ideea se desprinde din prima parte a considerentului nr. 16 al Directivei, conform căruia „aprecierea caracterului abuziv al unei clauze, după criteriile generale fixate, în special în activitățile comerciale cu caracter public care presupun furnizarea de servicii colective, ținând seama de solidaritatea dintre utilizatorii acestor servicii, trebuie să fie completată de un mijloc de evaluare globală a diferitelor interese implicate”, în această ultimă privință: i. caracterul global al bunei-credințe are rolul de a complini criteriul dezechilibrului semnificativ și de a preîntâmpina o posibilă evaluare mecanică a dezechilibrului între drepturile și obligațiile părților, precum și de a ii. impune ca la evaluarea caracterului abuziv al unei clauze să se aibă în vedere toate circumstanțele relevante ale încheierii contractului.
Această clauză nu cuprinde elemente abuzive în sensul că nu lasă la manifestarea de voința unilaterală a băncii posibilitatea de a solicita plata creditului în orice monedă, ci stabilește tocmai acordarea și rambursarea împrumutului în CHF.
Instanța judecătorească nu poate interveni, în sensul modificării, unei clauze contractuale, substituindu-se astfel acordului de voință al părții. Stabilirea obiectului contractului, nu este în atribuția instanței judecătorești, neputând fi decât rezultatul exclusiv al negocierii dintre părți.
Nici susținerile privitoare la riscul valutar nu pot fi primite, atâta vreme cât prin raportare la durata lungă a unui împrumutului, banca nu poate prevedea evoluția cursului valutar, nici acțiunea unor factori macroeconomici sau sociali care să determine creșterea cursului, mai accentuată sau mai lentă. Cu atât mai mult, nu poate fi banca acuzată că, datorită promovării produselor sale, clientul a contractat împrumutul într-o monedă care îi era avantajoasă, și care a devenit dezavantajoasă pentru el, pe parcursul derulării contractului. Fluctuațiile valutare sunt de notorietate, iar aceste statistici nu sunt informații secrete, accesibile doar băncilor, astfel că reclamantul nu poate susține neîndeplinirea obligației de informare referitoare la evoluția viitoare a cursului.
Subsecvent respingerii cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale, instanța va respinge cererea de modificare a contractului de credit, prin înlocuirea clauzelor abuzive cu dispoziția de convertire a monezii creditului din CHF în lei, precum și cea de înghețare a cursului valutar la nivelul de la data acordării creditului.
Pârâta nefiind în culpă procesuală în sensul art. 453 C., nu va fi obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul G. R. I., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. S. Z. și B. S.A. ROMANIA.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.10.2015.
Președinte,Grefier,
M. M. C. C. M. L.
Red.M.M.C./14.10.2015
Dact.L.C./14.10.2015
Ex.5, .> Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001.
| ← Suspendare provizorie. Încheierea nr. 2141/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2167/2015.... → |
|---|
