Contestaţie la executare. Sentința nr. 2035/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2035/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 2035/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ZALAU
JUDETUL S.
Dosar nr._
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ NR.2035
Ședința publică din data de 28.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. A. M.
Grefier: B. I. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea A. M., contestatorul A. I. în contradictoriu cu intimatul S. S. PRIN REPREZENTANT LEGAL KRUK ROMÂNIA SRL, intimata BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, intimatul B. E. JUDECĂTORESC C. R. G., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Mersul dezbaterilor și concluziile pe fond a părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 14.09.2015, încheiere ce face parte integranta din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea depusă pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestatorii Arcaleanu M. si Arcaleanu I., in contradictoriu cu intimata S. S., reprezentat prin Kruk România SRL si intimata B. Comerciala Româna S.A au solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispuna anularea executarii silite precum si a tuturor actelor de executare intocmite in dosarul de executare nr. 1998/2014 al B. Ciumarnean R. G., anularea Incheierii civile nr. 786/C/27.02.2014 prin care a fost incuviintata executarea silita, constatarea caracterului abuziv al caluzelor inserate in contractul de credit nr. 1350PF AV/28.08.2006 cuprinse la punctele 5,7,8,9 lit. b), c), si f), constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune FN din data de 28.09.2012, suspendarea executarii silite pana la solutionarea definitiva a contestatiei la executare, cu cheltuieli de judecata.
In subsidiar se solicita lamurirea intinderii titlului executoriu, ca urmare a constatarii nulitatii caluzelor referitoare la dobandă si comisioane si inlaturarii acestora din contract, in sensul ca acesta nu poate viza decat suma neachitata in contul creditului acordat si, pe cale de consecinta, sa se dispuna indreptarea, in acelasi sens, a tuturor actelor de executare, si reducerea cheltuielilor de executare care sunt vadit exagerate.
In motivarea cererii contestatorii au arata ca, la data de 20.06.2014, le-au fost communicate de catre executorul judecatoresc Ciumarnean R.-G. actele procedurale emise in dosarul executional nr.1998/2014, respectiv somatia de plata, instiintare privind inceperea executarii silite, instiintare privind infiintarea popririi asupra conturilor, toate emise la 12.06.2014; incheiere privind stabilirea cheltuielilor de executare silita; copie de pe Incheierea civila nr.786/C/27.02.2014, pornuntata de Judecatoria Z.. Executarea silita ce formeaza obiectul dosarului executional a fost incuviintata si inceputa pentru obligatiile cuprinse in titlul executoriu- contractul de credit bancar nr.1350PF AV/28.08.2006, incheiat cu intimata BCR Romania S.A-Agentia Viisoara BN, cesionat ulterior, la 28.09.2012, printr-un contract de cesiune fara numar, catre intimata S. S., care ar fi dobandit calitatea de imprumutator.
In opinia contestatorilor cesiunea de creanta nu le este opozabila intrucat aceasta nu le-a fost notificata in vreun mod admis de lege, iar in aceste conditii, cesiunea putea sa-si produca efectele, de la data incheierii contractului, numai intre cedent si cesionar, astfel cum rezulta din prevederile art.l39l si art.969, 973 din Codul civil, in forma in vigoare la data nasterii creantei, aplicabil in cauza conform art.l17 din Lega nr.7l/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil. F. de terti, cesiunea de creanta produce efecte numai din momentul indeplinirii cerintelor de publicitate, care constau in notificarea facuta debitorului sau acceptarca cesiunii de catre debitor prin inscris autentic, astfel cum expres se prevede la art. 1393 Cod civil.
Ca atare, intrucat este considerat a fi un tert fata de contractul de cesiune, debitorul cedat poate sa ignore acest contract pana in momentul indeplinirii formalitatilor prevazute de art. 1393 C.civ., chiar daca s-ar putea afirma ca acesta ar fi aflat indirect despre acest contract. Cum aceste formalitati nu au fost intocmite, neprocedandu-. cesiunii in arhiva electronica, in conditiile art.l579 NCC, respectivul contract nu putea constitui temeiul incuviintari si inceperii executtirii silite, motiv pentru care se impune anularea executarii silite a tuturor actelor emise de executorul udecatoresc in dosarul executional nr. 1998/2014.
De asemenea se arat ca contestorii au incercat sa plateasca in continuare ratele catre intimata BCR S.A., insa aceasta a refuzat primirea lor, comunicându-li-se doar verbal la casierie, ca s-ar fi procedat la cesionarea creantei catre KRUK, fara vreo notificare, prin scrisoare recomandata, declararea creditului ca fiind scadent anticipat si trecerea la recuperarea intregii sume datorate, obligatie expres asumata prin clauzele de sub pct.4.l2 si 8.3 din contractual de credit, ca dc altfel nici intervenirea cesiunii, datele de identificare ale respectivei societati rccuperatoare,
In ceea ce priveste anularea incheierii civile prin care s-a incuviintat executare silita contestatorii sustin ca incheierea a fost data fara indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru aceleasi considerente expuse anterior.
In temeiul art.7l2 alin.(2) C.pr.civ. contestaorii au inteles sa formuleze motive de fapt si drept privitoare la fondul dreptului, solicitand constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prevazute la pct. 5,7,8,9 lit. b), c), si f), din contractul de credit, care atrag nulitatea absoluta si implicit caracterul incert al creantei.
In dezvoltarea acestor sutineri contestatorii aduc in atentia instantei faptul ca, contractul de credit intra sub incidenta Legii nr.l93/2000, intrucât intimata BCR are calitatea de profesionist, in sensul art.2 alin.(2) din lege, iar reclamantii-imprumutati au calitatea dc consumatori.
Contractul de credit in discutie este unul de adeziune, clauzele pe care le cuprinde fiind prestabilite de catre imprumutator, fara a da posibilitatea cocontractantilor de a le modifica sau inlatura astfel incat consumatorii au actionat de pe o pozitie inegala, in raport cu banca. Consumatorul nu a avut posibilitatea sa negocieze nicio clauza din contract, acesta fiindu-i impus, in intregime, in forma respectiva de catre banca. Ori, chiar daca, in raport cu prevederile art.5 din Legea nr. I93/2000 utilizarea unor contracte al caror continut a fost redactat anterior nu este interzisa, este obligatoriu ca prin acest mecanism sa se dea posibilitatca consumatorului dc a intclege, negocia si accepta continutul lor.
Nesocotirea acestor dispoziti lcgale de ordine publica atrage ilicitatea cauzei contractului pentru clauzele in discutie, neindeplinirea cerintelor legale astfel impuse putand cchivalata chiar si cu o lipsa totala a consimtamantului consumatoruiui.
Referitor la clauza prevzuta la pct. 5 din contract, privind dobanda variabila, acesta clauza are un porfund caracter abuziv, intrucat dobanda variabila este raportata la o dobanda stabilita dicretionar de catre banca si nu la indici dc referinta obiectivi, verificabili, care sa ofere partii posibilitatea dc a intelege mccanismul dc formare a acestei dobanzi.
Mai mult, intimata BCR nu si-a indeplinit nici obligatiile instituite in sarcina sa prin art. 95 din OUG nr.50/2008, in forma initiala, privind modificarea, printr-un act aditional acccptat dc subsemnatii, a contractului de credit aflat in derulare, pentru a se asigura conformitatea lui cu acest act normativ.
Pentru aceleasi considerente contestatorii au precizat ca se impune si inlaturarea din contract a clauzelor de sub pct.7 si 8 din contractul de credit privind nivelul dobanzii stabilit in functie de serviciul datoriei imprumutatului si dobanda majorata in functie de acel scrviciu, carc includ in structura lor dobanda curenta inscrisa la pct.5, ceea ce atrage retinerca aceluiasi caracter abuziv si in privinta acestora.
In cee ce priveste comisioanele de acordare credit, transformare si urmarie riscuri, prevazute la pct.9 lit.b), d) si f), nu fac parte din categoria celor care pot fi percepute potrivit art.36 alin.(l) din OUG nr.50/2010, actualizata, impunandu-se inlaturarea lor din contract.
Totodata, comisionul de administrare nu poate fi aplicat la valoarea totala a creditului, pe toata durata de derulare a contractului, cum s-a prevazut la pct.9 lit.c), intrucât prin ait.36 alin (_3) din OUG nr.50/2010, s-a prevazut expres ca, in ipoteza stabilirii lui in cota procentuala aceasta se va aplica numai la soldul curent al creditului.
Referitor la caracterul abuziv al clauzei inserate la pct. XI din Conditiile generale, prin care banca poate cesiona unui tert drepturile si obligatiile sale, se arata ca acesta clauza determina un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in conditiile in care crcanta bancii a fost cesionata intimatei S. ,, societate nebancara, supusa normelor gcncralc si nu normclor speciale din domeniul bancar, astfel incat contestatori nu mai sunt la adapostul legislatiei specifice din domeniul protectiei consumatorilor si al conventiei incheiate cu B..
Dovada certa a producerii acestui dezechilibru o constituie insasi recurgerea la executarea silita pentru intregul debit, fara a li se acorda posibilitatea esalonarii aeestuia, si fara a li se notifica in prealabil contractul de cesiune. Caracterul abuziv al acestei clauze rezulta si din modalitatea evaziva si incompleta in care a fost redactata clauza, fiind de natura a creea contestatorilor, lipsiti de cunostinte juridice, perceptia ca cesiunea s-ar putea produce doar catre un creditor avand acelasi statut, rcspectiv catre o societate bancara si nicidecum catre o societate cu raspundere limitata, care nu este supusa niciunei reglementari protective pentru clienti.
Nulitatea clauzei de sub pct.XI din Conditiile generale atrage si nulitatea actului subsecvent incheiat in temeiul ei, respectiv a contractului de cesiune a creantei, invocat de creditorul-urmaritor ca temei pentru a se solicita exeeutarea silita.
In subsidiar, in ipoteza in care nu se va retine de catre instanta nulitatea contractului de cesiune si nici prematuritatea formularii cerererii de executare silita, in absenta notificarii acesteia, se solicita lamurirea intindererii titlului executoriu, in sensul ca, urmare a constatarii nulitatii clauzelor referitoare la dobandă si comisioane si eliminarea lor din contract, acesta nu poate viza decât suma neachitată in contul creditului acordat si, pe cale de consecinta sa se dispuna indreptarea, in acelasi sens, a tuturor actelor de executare, concomitent cu reducerea cuantumului cheltuililor de executare, care sunt, vadit exagerate.
In drept au fost invocate prevederile art. 711 alin. 1 si alin. 3, art. 712 alin. 2, art. 713 si urm., art. 718, art. 719 C.pr civ., art. 1, art. 4, art.6, art. 12, art. 14 din L.193/2000, Directiva nr. 93/13/CEE, OG 50/2010, art.948, art. 966, art. 968, art. 1236, art. 1237, art. 1579, NCC, art. 451, art. 453 C.pr civ.
In probatiune s-au anexat cererii un set de inscrisuri ( f. 10-29).
La data de 2810.2014 intimata B. Comerciala R. SA a formulat intampinare prin care a invocat exceptia tardivitatii formularii contestatie la executare, exceptia netimbrarii capatului de cerere privind nulitatea contractului de cesiune, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a BCR, exceptia inadmisibilitatii partiale a contestatiei la executare in ceea ce priveste contestatia la titlu formulata in cadrul contestatie la executare, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la constatarea caracterului abuzive la unor clauze contractuale iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestatiei la executare ca netemeinica, cu cheltuieli de judecata.
In motivele de fapt invocate de intimata cu privire la exceptiile ridicate se invedereza faptul ca, contestatia la executare nu a fost formulata in termenul prevazut de lege, respectiv 15 zile de la data la care debitorul, care contesta executarea silita a primit incheierea de executare ori somatia, iar sub acest aspect contestatia este tardiv formulata, prin faptul ca se solicita constatarea nulitatii contractului de cesiune se impune timbrarea acestui capat de cerere intrucat acesta nu este intemeiat pe dispozitiile Legii nr. 193/ 2ooo, astfel ca reclamantii nu sunt scutiti de la plata taxei de timbru in temeiul dispozitiilor OUG 80/2013, sub acest aspect actiunea fiind insuficient timbrata, iar prin faptul incheierii cesiunii de creanta intre BCR si S., intimata nu mai este titulara creantei a carei urmarire este contestata, acest aspect fiind dovedit de faptul ca procedura de executare silita nu a fost demarata de BCR ci de S., astfel ca se impune admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive.
Referitor la execptia inadmisibilitatii partiale a contestaite la executare in ceea ce priveste contestatia la titlu se arata ca, contestatia la executare reprezinta mijlocul procedural prin intermediul căruia oricare dintre părti sau tertele persoane interesate pot obtine desfiintarea măsurilor ilegale de urmărire silită, iar prevederile art. 712 alin. (2) NCPC, sunt aplicabile numai daca legea nu prevede in legatura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desfiintarea lui.
Contcstatorii puteau pune in discutie caracterul abuziv al clauzelor din contractul de credit invocat, prin promovarea unei actiuni in justitie intemeiata pe acest act normativ. Aceasta prcsupunea dovedirea calitatii lor procesuale active de consumatori si a conditiilor cumulative pentru aprecierea ca abuzive a unor clauze contractuale. Cum contestatorii nu au uzat insa de aceste mijloace procedurale pe care le aveau la dispozitie, ci au inteles sa conteste doar acum clauzele unui contract de credit care nu mai este in faza de derulare, ci in faza de executare silita, actiunea este inadmisibila.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale se arata, ca actiunea contestatorilor este o actiune in pretentii, supusa regimului prescriptiei extinctive, fiind aplicabil termenul general de preseriptie de 3 ani, instituit de art. 1 coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
In plus, sanctiunea unei eventuale clauze abuzive din contractul de credit este nulitatea relativa, deoarece interesul protejat este cel al imprumutatilor, un interes de ordin privat.
Raportat la data incheierii contractului de credit (28.08.2006) si data inregistrarii contestaciei la executare (07.07.2014), se poate constata ca dreptul la actiune in sens material al contestatorilor cu privire la constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale este prescris extinctiv.
Pe fondul cauzei, in opinia intimatei actiunea este neintemeiata, vizand in principal urmatoarele motive:
Din interpretarea coroborata a prevedcrilor Legii nr. 193/2000 reiese fara echivoc ca acestea . in curs de derulare, ori in speta creditul contestatorilor a fost declarat scadent anticipat ca urmare a neexecutarii
obligatiilor asumate contractual de catre acestia, iar crcanta rezultata a fost cesionata de subscrisa catrc Kruk International SRL, prin contractul de Cesiunc de Creanta nr. J/695/29.06.2014.
In continuare, se sutine ca cesiunea de creanta a fost notificata contestatorilor pentru a se asigura opozabilitatea cesiunii si a fost inscrisa in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
Clauzele cu privire la dobanda si comisioane fac parte din pretul contractului si sunt exprimate in mod clar si inteligibil, fiind incidente dispozitiile art. 4 alin. 6 din L. 193/2000.
Dispozitia prevazuta de art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 (care transpune art. 4 alin. (2) din Directiva nr. 93/13/CEE), exclude de la controlul caracterului abuziv de către instanta, clauzele care se asociaza cu obiectul principal al contractului, daca acestea sunt exprimate in mod clar si inteligibil.
Prin contestatia la executare, contestatorii au indicat ca fiind abuzive clauzele contractuale din contractul dc credit nr. 1305/2006 referitoare la dobanda si comisioane fiind astfel incidente dispozitiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, dobanda si comisioanele percepute de banca pentru creditul pus la dispozitie reprezintă pretul contractului, fiind contraprestatia datorata dc clienti bancii pcntru serviciile sale. Pretul contractului nu se reduce nicidecum la dobanda, ci cuprinde absolut toate costurile contractuale percepute imprumutatului.
In aceslasi sens este si opinia Curtii Supreme a Marii Britanii in cauza The Oflice of Fair Trading v Abbey N. plc & Others, in care instanta a decis ca acele comisioane bancare pcrcepute pentru depasirea limitei de credit, reprezinta o componenta esentiala a consideratiei băncilor, făcând astfel parte din obiectul contractului de credit.
De asemenea, clauzele sunt redactate in mod clar si usor de inteles, contestatorii neavând nevoie de cunostinte de specialitate pentru a intelege existenta si intinderea obligatiilor lor, dobanda curenta fiind prevzuta in cuantum de 10,5% si este revizuibila semestrial. Dobânda curenta este formata din dobânda dc referintă rcvizuibilă semestrial, care se afiseaza la sediilc BCR, la care se adaugă 2,00 puncte procentuale, iar comisioanele bancare sunt mentionate expres in contract la pct. 9 din conditiile speciale do crcditarc, . si inteligibilă, fiind precizate sumele care trcbuic plătite, modul de calcul al acestor sume, respectiv periodicitatea cu care se achită.
Prin urmare, dc vreme ce dobânda si comisioanele fac parte din pretul contractului si sunt prevăzute in mod clar si intcligibil in contract, instanta va constata ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, care exclud posibilitatca instantei de a analiza caractcrul abuziv al clauzelor contestate.
Referitor la sutinerile contestatorilor ca, indiferent de faptul ca a scazut sau nu indicele Euribor banca nu a diminuat dobanda, intimata arata ca creditul contractat de parti este in RON iar indicele Euribor se aplica doar creditelor in euro, combatandu-se astfel afiamatiile acestora.
Raportat la dobanda penalizatoare prevazuta de pct. 7 si 8 din contract, aceste clauze mentin drepturile si obligagiile părtilor in sensul in care produc efecte numai in măsura in care reclamanta nu isi indeplineste intocmai si la timp obligatiile asumate prin semnarea contractului de credit.
Comisioanele bancare sunt percepute in mod legal de banca, iar la data incheierii conventiei de credit nr. 1305/2006 nu exista nicio dispozitie legala prin care care fie limitat numărul comisioanelor pe care B. le putea percepe clientilor săi, comisionul de risc, de acordare credit si de administrare fiind asadar prevăzute in mod legal in contract. Lipsa caracterului abuziv al comisionului de acordare credit rezulta din faptul ca acesta a fost perceput contestatorilor o singura data, respectiv la data acordării creditului, acestia fiind pe deplin constienti dc existenta si intinderea acestei obligatii, iar acesta se percepe pentru activitatile de punere la dispozitia clientului a creditului si cuprinde costurile cu deschiderea contului de credit, si costurile cu verificările clientilor in bazelc de bate ale altor institutii in vederea acordarii creditului.
ln ceea ce priveste comisionul de acordare, nici legislatia actuala in vigoare care reglemcnteaza contractele de credit, respectiv OUG nr. 50/2010, nu interzice perceperea de catre bănci a acestui comision, iar comisionul de administrare nu este altceva decat dreptul bancii de a percepe o suma de bani consumatorului, justificata prin activitatea de monitorizare a creditului acordat.
Acest comision este perceput in suma fixa de 15 Ron lunar.
Referitor la comisionul de urmarire riscuri, acesta acoperă un set dc operatiuni care pun serviciul de plata al imprumutatilor in lcgătură cu acele evenimente din piata bancara ce pot influenta, grosso modo, capacitatea acestora dc rambursarc a creditului. Evolutiile vizate sunt reprezcntatc dc intervcntiilc pc care B. Centrala le poate avea pentru a modifica anumiti parametri (cum an fi dc exemplu cursul valutar, deosebit de important pentru Creditele in monedă straina), dar si de intesentiilc altor bănci. B. trebuie să urmărească riscurile ce vin dinspre piata, deci din afara relatiei contractuale cu imprumutatul, riscuri care ii pot afecta capacitatea de rambursare, in cazul unui credit de nevoi personale negarantat, cum este si contractul de credit din prezenta cauza, este confirmat inclusiv prin raspunsul ANPC—CRPC Brasov nr. 1455/31.07.2013, autoritatea care apara drepturile consumatorilor.
In masura in care instanta nu va retine dispozitiile art. 4 alin. 6 din L. 193/2000 se impune verificarea conditiilor impuse de legea 193/2000 pentru ca o clauza contractuala sa poata fi considerata abuziva, sens in care se impune verificarea daca respectiva clauza a fost sau nu negociata si acesta sa creeze un dezechilibru intre drepturile si obligatiile părtilor.
In speta aceste conditii nu sunt indeplinite, sustine intimata, intrucat clauzele indicate ca fiind abuzive nu creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile părtilor, analiza comparativa trebuie sa ia in calcul nu numai drcptul Băncii de a percepe un cost (exprcs mcntionat inca de la inceput), dar si obligatia de a pune de indata la dispozitia contestatorilor o suma de bani importantă ce urmează a fi restituită de—a lungul unei perioade indelungate de timp, aprecierea dezechilibrului trebuie sa ia in calcul si dreptul contestatorilor de a primi de indată, după momentul semnării contractului de credit, suma de bani imprumutată, iar prevederile contractuale nu ingrădesc in nici un mod posibilitatea contestatorilor de a solicita rezilicrea contractului, conform dispozitiilor prevăzute in art. 1020 si 1021 din Codul Civil.
Referitor la negocierea si formarea contractului, Legea nr. 193/2000, precum si Directiva 93/13, nu reprezinta instrumcnte prin care sa interzica incheierca de contracte tip, standard, cu clauze preformulate sau dc adcziune. Singura consecintă pe care aceste norme o acorda caracterului preformulat al unor clauze este pe tărâm probator, creându—se o prezumtie relativă a lipsei negocierii in cazul contractelor preformulate.
In contractul analizat, ceea ce este preformulat este numai continutul clauzei in sine cu privire la perceperea dobânzii si comisioanelor ca parte a pretului contractului, nu si cuantumul/procentul acestora.
Referitor la constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune se arata ca lipsa notificarii contractului de cesiune nu este o cauza de nulitate a contractului, ci de inopozabilitate a acestuia fata de contestatori, iar subscrisa si-a indeplinit obligatia de notificare a contractului de cesiune prin inregistrarea acestuia in AGRM nr. 2011-_-WPH.
In drept au fost invocate prevederile art. 4 alin. (6) 5i art. 13 din Legea nr. 193/2000, art. 1, 3 si 7 din Decretul nr. 167/1958, dispozitiile legale invocate in cuprinsul prezentei.
In probatiune s-au anexat cererii un set de inscrisuri ( f. 68-233).
La data de 11.11.2014 contestatorii au formulat raspuns la intampinare prin care au solicitat respingerea exceptiilor invocate de intimata si admiterea contestatiei la executare asa cum a fost formulata.
In esenta, cu privire la exceptia tardivitatii, se arata ca termenul de exercitare a contestatie curge de la data primirii somatiei, in speta 20.06.2014 contestatia fiind astfel formulata in termen, actiunea a fost timbrata corect in raport de cele solicitate, calitatea procesuala apartine si intimatei BCR intrucat prin constatarea nulitatii absolute a cluzelor contractuale se redobandeste de catre intimata calitatatea de titular al creantei urmarite ,si restituirea prestatiilor efectuate in temeiul clauzelor desfiintate, in concret in obligarea intimatei la restituirea sumelor abuziv incasate in temeiul Ior.
Raportat la exceptia inadmisibilitatii partiale a contestatiei la executare, in ceea ce priveste contestatia la titlu, este rezultatul interpretarii gresite de către intimată a prevederilor art.7l2 alin.(2) C.pr civ., teza finala a acestui text referindu-se doar Ia acele situatii in care Iegea grevede expres o alta procedura si nu situatiile in care debitorul avea deschisa calea unei actiuni de drept comun, neexistand in acest sens nici o cale specifica de desfintare.
Referitor la prescriptia dreptului meterial la actiune, se arata ca data fiind natura si importanta interesului public pe care se intemeiaza protectia pe care Directiva nr.93/13/CEE o asigură consumatorilor, art. 6 trebuie să fie considerat ca find o normă echivalentă cu normele nationale care ocupă, in cadrul ordinii inteme, rangul de ordine publica.
Consecinta constatarii caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit este echivalenta cu constatarea nulitatii absolute a acestora, nefiind aplicabilă sanctiunea existentă in cazul nulitatii relative, anume anularea clauzei respective.
Pe fondul cauzei contestaorii au reiterat aspectele invocate anterior, in ceea ce priveste lipsa comunicarii cesiunii de creanta, a scadentei anticipate a creditului, iar posibilitatea examinarii caracterului abuziv al unor clauze din contractele de credit referitoare la unele părti componeme ale costului total al este permisa.
In continuare se arata ca nulitatea absolută a contractului de cesiune nu a fost invocata pentru aspectele referitoare la neindeplinirea formalitatilor de notificare ci ca urmare a ilicitatii cauzei contractului de cesiune si nulitatii clauzei de sub pct.XI din Conditiile generale, parte integranta a contractului de credit.
In cauza a fost administarta proba cu inscrisurile si interogatoriul contestatorilor, iar din oficiu s-a dispus inaintarea dosarului de executare silita nr. 1998/2014 al B. Ciumarnean R. G..
Prin incheierea din data de 02.03.2015 instanta a respins exceptiile formulate de intimata B. Comericala R. SA, cu motivarea regasita in considerentele incheierii civile.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
În fapt, între BCR SA, in calitatea de impprumutator si Arcaleanu M., in calitate de imprumutat si Arcalean I., in calitate de coplatitor s-a încheiat contractul de credit nr. 1305PF Av/28.08.2006 prin care B., a imprumutat suma de 30.000 RON cu obligația de rambursare pe o perioadă de 120 de luni.
La data de 29.06.2011 s-a incheiat contractul de cesiune de creanta nr. J 695/_ intre BCR SA si Kruk SA in temeiul, careia creanta rezultata din contractul de credit nr. 1305PF Av/28.08.2006 a fost cedata, iar la data de 28.09.2012 a fost incheiat contractul de cesiune intre Kruk SA, in calitate de cedent si S. S., in calitate de cesionar, prin care a fost cesionata creanta, in prealabil cesionata de BCR SA.
Ca urmare a faptului ca imprumutatul nu si-a respectat obligatiile ce ii incumba conform titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 1305PF Av/28.08.2006, impotriva contestatorilor s-a formulat cerere de executare silita ( f. 370) constituinu-se dosarul de executare nr. 1998/2014 al B. Ciumarnean R. G., in cadrul caruia s-a emis adresa de infiintare a popririi din data de 12.06.2014 si somatia de plata pentru suma de 42.501 lei si s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra vehiculului marca Dacia, proprietatea debitorului Arcalean I..
Prin prezenta actiune, contestatorii au sesizat instanta de judecata cu solicitarea de a se constata inopozabilitatea si nulitatea contractului de cesiune de creanta FN din data de 28.09.2012 precum si caracterul abuziv al caluzelor din contractul de credit nr. 1305PF Av/28.08.2006, de la pct. 5,7,8,9 lit. b), c), si f), anularea executarii silite si a tuturor actelor de executare si a incheierii de incuviintare a executarii silite nr. 786/C/2014 iar in subsidiar lamurirea intinderii titlului executoriu si reducerea cheltuielilor de executare.
Cu privire la contractul de cesiune instanta arata ca in speta sunt aplicabile dispozitiile C.civ de la 1864 prin aplicarea dispozitiilor art. 117 din Legea 71/2011.
In vederea opozabilității cesiunii către terți, contractele de cesiune de creanțe au fost înscrise in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare, conform dovezii depuse la fila 105 si 378 pentru cesiunea intervenita intre intimata BCR SA si Kruk SA si fila 387 pentru cesiunea intervenita intre Kruk SA si intimata S. S..
Prin contractele de cesiune de creante au fost transmise creanțele băncii către cesionar, creanțe constatate prin titlul executoriu reprezentat de contractul de credit, or, executarea silita se desfășoară in baza acestui titlu executoriu si a celorlalte acte subsecvente care garantează executarea obligațiilor, iar nu in baza contractului de cesiune de creanța, care se poate încheia prin simplul acord de voința al parților.
Conform dispozițiilor art. 1391-1398 din vechiul Cod civil, aplicabil în speță dat fiind data nașterii raporturilor juridice dintre părți, cesiunea de creanța este un contract consensual prin care un creditor transmite creanța a sa unei alte persoane. Sub aspectul naturii sale juridice, cesiunea de creanța se încheie valabil prin simplul acord de voința al parților. Pentru validitatea cesiunii de creanța, nu este necesar consimțământul debitorului, el nefiind parte, ci având calitatea de terț fata de convenția încheiata intre cedent si cesionar.
Conform dispozițiilor art. 1393 din același Cod civil, cesiunea este opozabila debitorului cedat numai din momentul in care acesta a fost notificata sau a acceptat prin înscris autentic. Astfel, cu toate ca cesiunea de creanța își produce efectele între cedent si cesionar din momentul încheierii contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei fata de terți, trebuie îndeplinite anumite formalități de publicitate. publicitatea cesiunii poate fi făcuta în doua feluri: prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor.
Prin notificarea către debitor a cesiunii, se aduc la cunoștința debitorului persoana noului creditor si clauzele esențiale ale contractului de cesiune.
Cel de-al doilea mijloc de realizare a publicității cesiunii consta în acceptarea ei de către debitor printr-un înscris autentic. Între parți, cesiunea de creanța are ca efect transferul dreptului de creanța din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului. Creanța se transmite așa cum a existat în patrimoniul cedentului, păstrându-si natura civila sau comerciala, cu toate accesoriile si garanțiile ei. F. de terți, cesiunea de creanța produce efecte în sensul că le este opozabila numai din momentul îndeplinirii cerințelor de publicitate care constau în notificarea făcuta debitorului sau acceptarea cesiunii de către debitor prin înscris autentic.
Intrucât este considerat a fi un terț fata de contractul de cesiune, debitorul cedat poate sa ignore acest contract până în momentul îndeplinirii formalităților prevăzute de art. 1393 din vechiul Cod civil, chiar daca se poate afirma ca debitorul ar fi aflat indirect despre acest contract.
Cesiunea fata de debitorul cedat începe sa-si producă efecte din momentul în care cesiunea îi devine opozabila, si anume de la data notificării sau de la data acceptării făcute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnătura privata. Astfel, până la acest moment, debitorul cedat poate plăti în mod valabil cedentului, conform art. 1395 din vechiul Cod civil.
In cauza de față, cerintele de publicitate au fost indeplinite, contractul de cesiune de creanța încheiat intre B. Comerciala Roamana SA si Kruk SA a fost inscris in Arhiva de Garantii Reale Mobiliare sub nr. 2011-_-WPH si notificat debitorilor din data de 06.07.2011 ( f. 106) iar contractul de cesiune de creanta intervenit intre Kruk SA si S. a fost inscris in Arhiva de Garantii Reale Mobiliare sub nr. 2012-_-IWI ( f. 383) si notificat debitorilor la data de 05.10.2012.
Asa cum corect a sustinut si intimata dispozitiile Codului civil nu prevad ca notificarea sa fie trimisa prin intermendiul executorului judecatoresc acesta fiind doar o interpretare a practicii judiciare.
În alta ordine de idei, din interpretarea sistematica si literala a prevederilor art. 1, art. 2 lit. a si art. 29 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 - aplicabile în speță raportat la data încheierii contractului de cesiune de creanță -, cesiunea drepturilor de creanța îndeplinește condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare, iar în speța de față a fost realizata aceasta formalitate, potrivit precizărilor de mai sus.
Mai trebuie observat si faptul ca, desi contestatorii susțin ca nu le-a fost notificata cesiunea de creanța, ceea ce ar duce la anularea actelor de executare silita, întrucât intimata S. S. nu ar fi creditor al contestatorilor, instanța apreciază ca acest aspect nu atrage nulitatea actelor de executare, deoarece lipsa notificării cesiunii de creanța către debitorii cedați nu este sancționata cu nulitatea actului de cesiune, ci cu inopozabilitatea cesiunii fata de debitorii cedați, aceștia din urma putând plăti creanța doar creditorului inițial (cedentului), nu si cesionarului.
Or, in speța de față, contestatorii nu au făcut dovada efectuării unor plăți din ratele de credit către B. Comerciala Româna SA. Practic contestaorii au incetat sa mai plateasca creditul cu mult inainte de data cesiuni, motiv pentru care banca a si cedat creditul neperformant la data de 29.06.2011 cand contestorii inregistrau restante in suma de 5370,25 lei. Toate precizările de mai sus conduc la concluzia ca, în realitate, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanța de către debitorul cedat nu are nicio influență asupra validității acestei operațiuni juridice, iar, în ceea ce privește opozabilitatea cesiunii, aceasta trebuie analizata exclusiv din perspectiva subiectului/subiecților de drept cărora li se poate realiza plata în mod valabil, dar si a celorlalte modalități de stingere a creanței cedate în raporturile cu cedentul sau/si cesionarul.
Practic, în cazul în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creanței ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operațiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declanșata de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta unui interes legitim în derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligația pe care si-a asumat-o fata de creditorul inițial. Ori nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Dacă oricare dintre contestatori ar fi dorit să facă o plată, ar fi putut face o astfel de plată, în mod valabil, inclusiv către B. Comerciala R. SA până la momentul la care au aflat de cesiunea de creanță, conform sutinerilor acestora, cand s-au prezentat la baca ( f/ 503), aceasta deși contestatorului-debitor principal Arcaleanu M. i s-a făcut notificarea cesiunii de creanță anterior, după cum s-a reținut mai sus.
Prin urmare, instanța va considera că susținerile contestatorilor sunt nefondate in cee ce priveste inopozabilitatea contractului de cesiune si anularea incheierii civile nr. 786/C/2014, prin care s-a incuviintat executarea silita .
Cu privire la petitele privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale instanta retine urmatoarele:
In drept potrivit art. 712 alin. 2 C.pr civ, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În acest domeniu - al raporturilor contractuale dintre un profesionist și un consumator, se aplică și norme speciale de determinare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale. Legiuitorul român, prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, a transpus Directiva 93/13 privind clauzele abuzive, în legislația națională, Legea nr. 193/2000 trebuie completată cu Codul consumului și Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor.
Astfel instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 „(1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale industriale sau de producție, artizanale sau liberale (2) Prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori literale, cât și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acestuia”
Raportul contractual dintre partile contractului intra sub incidenta Legii nr. 193/2000, fiind vorba despre raporturi decurgand dinrr-un contract incheiat intre un comerciant (B.) si consumatori astfel cum aceste doua categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000, republicată, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comerciangi si consumatori.
Instanta retine ca potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, ,,O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul Va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar ceringelor bunei-credinte, un dezechilibru sernnificariv intre drepturile si obligagiiie partilor ". Potrivit art. 4 alin. 2 O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de profesionisti pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Din textele legale enunțate, reglementate de legislația românească în consens cu dispozițiile Directivei 93/13/CEE, directivă care face trimitere la principiul potrivit căruia „persoanele care achiziționează mărfuri și servicii ar trebui protejate împotriva abuzului de putere de către furnizor, mai ales împotriva contractelor standard unilaterale și împotriva excluderii inechitabile a unor drepturi esențiale din contracte”, rezultă că, pentru a reține existența unei clauze abuzive, instanța trebuie să verifice îndeplinirea următoarelor condiții: clauza contractuală în litigiu să nu fi fost negociată; prin ea însăși să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar dezechilibrul creat să fie în detrimentul consumatorului, nefiind respectată cerința bunei credințe.
Pentru a se putea trece insa la analiza caracterului eventual abuziv al clauzelor indicate de contestatori ca fiind abuzive, se impune o analiza a dispozitiilor care excepteaza anumite prevederi contractuale de la controlul caracterului abuziv.
Potrivit art. 4 al. 6 din Legea nr. 193/2000, , Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil”.
Acest text de lege se interpreteaza in lumina Directivei, nr. 93/13 CEE din 5 aprilie 1993, pe care Legea nr. 193/2000 o transpune in legislatia, nationala, mai exact in Iumina dispozitiilor prevazute la art. 4 alin. 2 din Directiva, potrivit careia ,,aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privegte nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau a remunerariei, pe de o parte, fata de serviciile sau bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta pane, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil.
Clauzele referitoare la dobanzi si comisioane sunt elemente care determina costul total al creditului si impreuna cu marja de profit, formeaza pretul contractuiui, iar aprecierea asupra caracteruiui abuziv al clauzelor, potrivit normelor indicate mai sus si care transpun legislatia comunitara in materie, respectiv Directiva 93/13/CEE, nu poate privi nici definirea obiectuiui contractului, nici caracterui adecvat al pretului sau remuneratie, cu conditia ca aceste clauze să fie clar si inteligibil exprimate, acestea fiind si opiniile exprimate de Curtea Supreme a Marii Britanii in cauza The Office of Fair Trading V Abbey Naigional pic & Others si decizia Curtii Supreme a Germaniei nr. XI ZR 167/96, precum si CJUE in Cauza C-484/8 — Hot. 2010-06-03 Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid si Cauza C-76f10 Pohotovosat s.r.o.c. Iveta Korcovscka.
Potrivit definitiilor cuprinse la art. 3 lit.g si i din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori,, (g) costul total al creditului pentru consumatori inseamnă toate costurile, inciusiv dobânda, comisioaneie, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul in legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de catre creditor, cu excepjcia taxelor notariale, (i) dobânda anuală efectivă inseamnă costul total al credituiui pentru consumator expximat ca procent anual din valoarea totală a creditului.
Dobanda, comisioanele constituie un element al pretului contractului si, in speta, prevederea perceperii sale a fost clara si fara echivoc, fiind insusita de contestatori prin semnarea contractului si a planului de rambursare care face parte integranta din contract devenind, potrivit art. 969 C.civ. lege intre parti.
Conform art 948 C. Civ., conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii, respectiv pentru incheierea valabila a oricarui contract, sunt capacitatea de a contracta si consimtamantul valabil exprimat al partii care se obliga, la care se adauga un obiect determinat si o cauza licita, lar contractul de adeziune se supune acelorasi conditii de valabilitate ca si celelalte contracte, singura diferenta fiind rnodul de exprimare a consimtamantului (aderarea la oferta cornerciantului). Aceste contracte nu sunt ilegale sau interzise de lege, ele nu pot fi catalogate ab initio ca fiind contracte abuzive.
Chiar daca contractul de imprumut are un caracter prestabilit, in ceea ce priveste drepturile si obligatiile partilor, acesta a fost negociat de catre parti,dupa cum rezulta din interogatoriul contestaorului Arcalean I., clauzele contractuale sunt clare, si stabilesc obligatia neechivoca de plata cu periodicitate lunara a unei sume de bani cu un cuantum determinant si nu necesita cunostinte de specialitate pentru o intelege si a o aduce la indeplinire, ci doar un minim de atentie si interes, de care contestaorii nu au dat dovada .
In aceste conditii, instanta retine ca chiar daca s-ar analiza caracterul abuziv al clauzelor contractuale, actiunea contestatorilor ar f1 neintemeiata intrucat nu este indeplinita conditia privitoare nici la lipsa negocierii, nici a dezechilibrului contractual.
Clauzele contestate nu sunt specifice doar conventiei incheiate cu contestatorii, fiind unele cu aplicabilitate generala, pentru orice consumator al intimatei, in conditii de egalitate de tratament, ceea ce din nou exclude caracterul abuziv a1 acesteia.
Contractul de credit este un contract comutativ si cu titlu oneros, iar banca este o institutie care prin insusi obiectul sau de activitate desfasoara activitati de creditare in scopul obtinerii de profit, in schimbul punerii la dispozitie a unei sume de bani irnprumutate, pe restituirea integrala a sumei imprumutate, banca are drcptul sa perceapa dobanzi si comisioane, acestea reprezentand nu numai contravaloarea folosintei bunului, in speta a banilor pe perioada contractuala, ci si o acoperire a tuturor costurilor de functionare astfel incat sa se asigure maija de profit.
Din comportamentul contestorilor ulterior incheierii contractelor, rcspectiv faptul ca nu a contcstat clauzele acestuia imediat dupa ce au incheiat conventia si au achitat timp de 5 ani, ratele de credit, si au introdus actiunea de fata dupa 9 ani de la incheierea contractelor, in momentul in care dupa repetate notificari, banca a cesionat creditul neperformant, reiese dezinteresul lor pentru clauzele contractuale si lipsa unei vatamari in acest sens.
Potrivit art 5 din contractul de credit la data inchierii contarctului dobanda curenta este de 10,5 % an si este revizuibila semestrial. Dobanda curenta este formata din doabanda de referinta revizuibila semestrial, acre se afiseaza la sediile BCR, la care se adauga 2p.p . Cotatia dobanzi de referinta revizuibila este cea de la data de 30 septembie din fiecare an si se aplica de la 01 octombrie pana la 31 martie (…).
Din contractul de credit face parte integranta anexa ``Conditii generale de creditare``. In cuprinsul conditiilor generale sunt prevederi referitoare la ``creditele cu dobanda variabila. Potrivit clauzelor mentionate ``(2.10.a), pentru creditele cu dobanda variabila pe parcursul derularii creditului, banca poate modifica dobanda, fara consimtamantul imprumutatului, in functie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobanda aplicandu-se la data modificarii acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobanzii curente conduce la recalcularea dobanzii datorate. Pentru creditele cu dobanda variabila, stabilita in functie de un indice de referinta ROBOR/EURIBOR, nivelul dobanzii se poate modifica in functie de evolutia acestuia. (2.10.b) Noul procent de dobanda va fi afisat la sediul bancii la data intrarii in vigoare a modificarii si se va aplica la soldul creditului existent la data modificarii.
Pentru creditele cu dobanda fixa sunt aplicabile dispozitiile clauzei (2.10.c) potrivit careia ``Dobanda se mentine constanta pe toata perioada de creditare, cu exceptiile prevazute in contract``.
Avand in vedere aceste dispozitii contractuale, la momentul incheierii contractului de credit al contestatorilor existau in oferta bancii doua tipuri de contracte de credit, respectiv contracte de credit cu dobanda fixa (in moneda nationala sau in euro) si contracte de credit cu dobanda variabila (stabilita fie in functie de dobanda de referinta B.C.R., conform clauzei 2.10.a, fie in functie de indicele de referinta EURIBOR/ROBOR, conform clauzei 2.10.b).
Imprumutatul a avut posibilitatea de a opta intre creditul cu dobanda fixa, in moneda nationala sau in euro; cu dobanda variabila, calculata in functie de indicele EURIBOR/LIBOR/ROBOR; cu dobanda variabila, calculata in functie de dobanda de referinta variabila afisata la sediile BCR, pentru primele doua tipuri de credite dobanda fiind fixa, respectiv calculata in functie de un indice de pe piata financiara.
In aceste conditii, in care imprumutatul si-a exercitat optiunea, in sensul ca a ales varianta in care dobanda era variabila, calculata in raport de dobanda de referinta/administrata afisata la sediile BCR si nu variantele in care dobanda era fixa, respectiv calculata in functie de indicele EURIBOR/LIBOR/ROBOR, si-a asumat si anumite riscuri legate de cresterea dobanzii. Astfel fiind, instanta apreciaza ca aceasta si-a asumat si existenta unui dezechilibru intre drepturile si obligatiile contractuale si cerinta existentei relei credinte a paratei nu subzista.
In speta, imprumutatul nu a fost obligat să se supuna unor conditii contractuale despre care nu ar fi avut posibilitatea reala de a lua la cunostinta la data semnarii contractului, fiind in posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra intinderii obligatiilor sale. Iar o minima diligenta obliga imprumutatii sa citeasca prevederile contractuale, pentru a-si angaja in cunostinta de cauza vointa juridica.
Instanta apreciaza ca nu se poate afirma ca a imprumutatul fost obligat sa adere la conditii de monopol, ci a avut posibilitatea reala de a accepta o oferta din multitudinea de oferte existente pe piata bancara si implicit acest aspect denota lipsa caracterului de adeziune a contractului.
Imprumuturile bancare nu sunt monopolizate de catre BCR ci pe piata bancara exista o gama aproape nelimitata de oferte de creditare . Tocmai datorita acestei abundente dc oferte dc creditare, fiecare banca ofera mai multe produse bancare - tipuri de credite, din care potentialii clienti sa isi aleaga tipul de credit care corespunde in cea mai mare masura preferintelor si necesitatilor sale.
Atâta vrerne cat pe piata bancara din Romania opereaza in jur dc 30-40 de banci, nu se poate afirma ca imprumutatul a fost obligat sa adere la un contract in conditii de rnonopol, din moment ce a avut posibilitatea reala de a alege din multitudinea de oferte existente pe piata bancara si chiar in portofoliul paratei acel produs care sa corespunda doleantelor lor si posibilitatilor ei reale de plata, dovedite cu acte.
In aceste conditii creditele se acorda: pe durata mai lunga - cu costuri (DAB) mai mici sau pe durata mai scuita cu costuri mai mari; in lei sau in valuta; in diferite tipuri dc valuta; pentru nevoi personale sau pentru un anumit scop (de ex. achizitionare de imobile); cu dobanda fixa sau cu dobanda variabila; cu dobanda mai mare si comisioane mici sau cu dobanda mai mica si comisioane mai multe sau mai mari.
De altfel, in sistemul nevoilor, care este unul dinarnic si nelimitat, obtinerea unui credit nu constituie o necesitate primara pentru un consurnator, reprezentand o optiune la care unele persoane recurg, iar altele nu, in functie dc aspiratiile si motivatia fiecarui individ, de interesele economice ale fiecaruia in parte.
In fine instanta arata ca nicio institutie de credit nu poate prevedea care sunt costurile pe care le va avea pentru un termen lung de 10 de ani, evolutiile costurilor, astfel cum au fost acestea descrise in conditiile generale de creditare, fiind imposibil de prevazut uneori chiar pe perioade foarte scurte.
Fiind vorba despre o dobanda variabila, de esenta acesteia este inregistrarea unor fluctuatii, a unor modificari fie in sensul cresterii ei, fie in sensul reducerii. Acest aspect a fost cunoscut si agreat de catre ambele parti, atat de catre consumator, cat si de catre banca 1a momentul incheierii contractului.
Instanta retine ca, potrivit art. 2.11 din conditiile generale de creditare in cazul in care, ca urmare a modificarii nivelului de dobanda de catre B., imprumutatul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat si dobanzile aferente in termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data trimiterii notificarii privind modificarea dobanzii, se considera ca acesta a acceptat noul procent de dobanda “.D. urmare in masura in care imprumutatul nu era de acord cu dobanda perceputa de baca avea posibilitatea rezilierii contractului asa cum se prevede in aart 1lit. a din Anexa la Legea 193/2000.
Instanta retine si faptul ca acest contract a fost incheiat in conformitate cu legislatia in vigoare la momentul incheierii acestuia.. Abia prin OUG 174/2008 si apoi OUG 50/2010 s-a instituit obligatia unei mai mari transparente in conventiile de credit.
In ceeea ce priveste comisioanele, acestea fac parte din oferta bancii si fac diferentierea produselor de creditare intre ele.
Comisioanele de acordare credit, de administrare si de urmarire riscuri au fost cunoscute de imprumutat la data incheierii conventiei de credit, sau cel putin trebuia cunoscut, acesta fiind obligat a depune un minim de diligenta si interes in lecturarea conractelor obligationale.
Potrivit art.2 alin 24 din OG 21/1992, costul total al creditului pentru consumator reprezintă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, în cazul în care obținerea creditului sau obținerea acestuia potrivit clauzelor și condițiilor prezentate este condiționată de încheierea unui contract de servicii. Iar în art. 25 din același act normativ se instituie în sarcina profesioniștilor de a indica prețurile și tarifele în mod vizibil și într-o formă neechivocă, ușor de citit.
Contestatorii, neîntemeiat susțin că, comisionul de acordare credit este abuziv, or este cât se poate de evident că acest comision a fost perceput pentru acordarea creditului, această operațiune presupunând costuri în sarcina bancii respectiv analiza documentației referitoare la contractul de credit necreând disproporții vădite intre drepturile si obligațiile pârtilor, iar banca nu are cum să interpreteze aceasta clauză doar în favoarea sa, din moment ce în contract s-a prevăzut cât se poate de clar că pentru acest serviciu se percepe o singură dată un procent de 0,95% flat. Totodată denumirea acestui serviciu ”comision de acordare”, arată și scopul pentru care a fost perceput.
Mai mult acest comision constituie obiect al convenției părților, obligația asumată de imprumutat fiind previzibilă, clară și nu este în măsură să creeze confuzii, nefiind îndeplinite condițiile arătate în art. 4 din Legea 193/2000 pentru a fi catalogată abuzivă, fiind inserat în contract printr-o clauză „clară și inteligibilă”.
Trebuie totodata notat ca, este si de notorietate faptul ca la acordarea oricarui credit de catre orice banca se percepe un comision de acordare a creditului, cuantumul sau diferind in functie de institutia bancara care acorda creditul.
Clauza prevazuta de art. 9 lit. c prin care se stabilește un comision de administrare a creditului, nu este, abuziva în raport de scopul acestui comision -monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului, comisionul plătit lunar este de 15 RON.
In ceea ce priveste comisionul de urmarire riscuri instanta retine ca acesta a fost stabilita la suma de 84 Ron/lunar, clazua fiind cat se poate de previzibila iar comisionul de urmarire riscuri nu poate fi considerat abuziv in cazul unui contract negarantat, ca cel din speta.
In ceea ce priveste clauzele referitoare la dobanda penalizatoare, prevzute de pct. 7 si 8 din contractul de credit instanta retine ca acestea nu provoaca un dezechilibru semnificativ. Instanta retine afirmatiile contestatorilor ca fiind neintemeiate, atata timp cat variatia acesteia este rezultatul si consecinta conduitei imprumutatului insusi. Dobanda urmeaza o cotatie majorata, doar in cazul intarzierii la plata a ratelor, si inregistrarii restantelor de catre imprurnutat, astfel incat nu se poate invoca propria culpa a acestuia in sustinerea caracterului abuziv al consecintelor propriilor fapte, atata timp cat aceasta apare ca o sanctiune a propriei conduite. Obligatiile trebuie asumate cu buna credinta, astfel incat instanta apreciaza ca depinde exclusiv de imprumutat mentinera ratei 1a o anumita cota, prin achitarea cu buna credinta a ratelor la termenele stabilite.
Referitor la calauza prevazuta de art. XI din conditiile generale de creditare prin care banca poate cesiona unui tert drepturile si obligatiile din preentul contract nu poate fi considerata o caluza abuziva, cu motivarea invocata de contestatori ca acesta clauza evaziva si incompleta in opinia lor le-a creat perceptia ca cesiunea s-ar putea produce doar catre un creditor avand acelasi statut, respectiv o societate bancara si nicidecum care o societate cu raspundere limitata.
Chiar in lipsa acestei clauze, perefect valabile, din contractul de credit, legea confera unui creditor posibilitatea de a cesiona creanta sa astfel ca solicitarea de constatare a acestei caluze ca abuziva apare ca lipsita de interes.
Pentru toate argumentele de mai sus, instanta va respinge ca neintemeiate capetele de cerere vizand anularea executarii silite si a incheiereii civile nr. 786/2014 privind incuviintarea executarii silite, precum si constatarea caracterului abuziv al clauzelor contrractuale prevazute de pct. 5, 7,8,9 lit. b), c) si f) din contractul de credit nr. 1350PF AV/28.08.2006 si clauza inserat la pct. XI din Conditiile generale de creditare, precum si constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune de creanta.
Instanta retine ca prin contestatia la execuatre contestatorii au solicitat si reducerea cheltuielilor de executare, fiind apreciate ca vadit exagerate.
Prin Incheierea din dat de 12.06.2014 executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 5252,83 lei ( TVA inclus) compus 4618,77 lei onorariu executor, 20 de lei taxă de timbru și alte cheltuieli.
În vederea executării silite, executorul a emis somatia prin care i-a pus in vedere debitorului ca in termen de 1 zi sa aduca la indeplinire obligatia prevazuta in titlu executoriu.
S-a dispus si infiintarea popririi in vederea recuperarii creantei prevazuta in titlurile executorii, contract de credit si incheierea privind cheltuielile de executare.
În drept conform art. 669 alin 2 C. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia. În aliniatul 4 al aceluiași articol se arată ca sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
În ce privește cheltuielile de executare reprezentând onorariul executorului judecătoresc, instanța are în vedere că potrivit anexei 1 pct 4 a Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006, pentru executarea silita prin poprire onorariul maximal, pentru creanțele în valoare până la 50.000 lei inclusiv este de 10% din suma reprezentand valoarea creantei ce face obiectul executarii silite.
În cauză, instanta constata că onorariul de 4618,77 lei, la care s-a calulat si TVA, stabilit pentru activitatea depusă de către executorul judecătoresc s-a raportat la cuantumul debitului pentru care s-a început urmărirea silită și a fost determinat prin aplicarea corectă a dispozițiilor art.39 din Legea nr.188/2000, situându-se sub limita de 10% din creanța pusă în executare.
Cu toate acestea instanta retine ca pentru executarea silita indirecta, prin poprire, un onorariul pereceput de executor nu este justificat, fiind exgerat și nu reflectă proporționalitatea față de activitatea prestată, astfel ca se impune cenzurarea acestuia.
Astfel onorariul executorului judecatoresc trebuie sa reflecte complexitatea si dificultatea activitatii prestate, valoarea creantei de recuperat timpul si volumul de munca natura, noutatea si dificultatea cazului efortul, aceste fiind criterii care trebuie sa stea la baza operatiunii de cenzurare a onorariului executorului judecatoresc. In spetea niciun criteriu mentionat nu poate justifica perceperea unui onorariu in cuantum de 4618,77 lei.
Pentru aceste considerente, instanța va va anula în parte încheierea de stabilire cheltuieli de executare în sensul că reduce onorariul pentru executor de la 4618,77 lei la 3000 lei ( TVA inclus).
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. La alin. 2 se prevede că dacă cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabilii măsura în care fiecare din părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 451 alin. 2 C.pr civ instanta poate sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ori cu activitatea desfasurata de avocat.
Cheltuielile efectuate de contestatori sunt in cuantum de 4050 lei, reprezentand 1050 taxa judiciara de timbru si 3000 lei onorariu avocat.
Cheltuielile parâtei sunt in cuantum de 5822 lei.In ceea ce priveste onorariul pâratei instanta apreciaza ca este disproportionat raportat la cauza de fata.
In speta instanta retine ca activitatea desfasurata de avocat, constand in redactarea si sutinerea intampinarii nu poate fii considerata ca fiind complexa, apararile sunt aproape identice in cauze similare si nu justifica perceperea unui astfel de onorariu. In raport de cele mentionate instanta va reduce onorariul solicitata de pârâta la suma de 3.500 lei.
Tinand cont de faptul ca actiunea reclamantilor a fost admisa in parte, in proportie de 30% culpa procesuala le apartine pentru partea din cerere care a fost respinsa iar culpa procesuala a paratului va fi pentru partea din pretentiile reclamantiilor care au fost admise. Din sumele pretinse de reclamanti cu titlu de onorariu si sumele stabilite pentru pârâta cu titlu de onorariu prin aplicarea art. 453 alin. 2 C.pr civ., tinand cont de culpa fiecari parti si aplicand compensarea, instanta va obliga reclamantii sa achite pârâtei suma de 1200 lei rest dupa compensare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorii Arcaleanu M. si Arcaleanu I., ambii cu domiciliul in Bistrita .. 3, . jud. Bistrita Nasaud ,în contradictoriu cu intimtii S. S.A.R.L, reprezentat de Kruk România SRL, cu sediul in Bucuresti ., . si B. Comerciala Româna S.A, cu sediul in Bucuresti, B-ul Regina E. nr. 5, sector 3.
Anulează în parte încheierea de stabilirea cheltuielilor de executare din data de 12.06.2014 in sensul reducerii onorarului executorului judecătoresc de la 4618,77 lei la 3000 lei (TVA inclus).
Respinge celelalte capete de cerere ca neintemeiate.
Obliga contestatorii la plata catre intimata B. Comerciala Româna S.A la cheltuielilor de judecată, în valoare de 1200 lei, rest dupa reducere si compensare.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Z..
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 28 septembrie 2015.
Președinte, Grefier,
M. A. M. B. I. O.
Red.M.A.M./09.11.2015
Dact.B.I.O./09.11.2015/ ex.
.>
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2027/2015. Judecătoria ZALĂU | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
