Plângere contravenţională. Hotărâre din 24-09-2015, Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 2019/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ZALAU
JUDETUL S.
Dosar nr._ Nr. operator 2519
SENTIȚA CIVILĂ NR. 2019
Ședința publică din data de 24 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-D. L.
GREFIER: A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul T. Ș. cu domiciliul în ., județul S. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S. cu sediul în Z., .. 14, județul S., având ca obiect plângere contravențională OUG 195/2002 - P.V. ._ /25.05.2015.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 17 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin.1 din Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 24 septembrie 2015.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr.2472 din data de 08.06.2015, petentul T. Ș. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 25.05.2015. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, petentul a arătat că nu a avut cunoștință de producerea vreunui accident, fiind de acord cu despăgubirea persoanei al cărei autovehicul a fost avariat, iar agentul constatator nu a constatat personal starea de fapt, neexistând nici un mijloc de probă care să susțină starea de fapt și, de asemenea, nu a menționat în cuprinsul procesului verbal data săvârșirii contravenției.
Plângerea a fost motivată în drept pe dispozițiile OG nr.2/2001, OUG 195/2002, C.pr.civilă.
În probațiune, petentul a depus la dosar: copia procesului-verbal contestat, dovada de circulație, polița RCA, carte de identitate vehicul.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f.12).
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și a arătat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit, agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. 2/2001. Aceasta a mai arătat că, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că face întotdeauna dovada până la proba contrară, iar petentul din prezenta cauză nu poate face dovada contrară stării de fapt reținute.
În drept, au fost invocate prevederile: O.G. 2/2001 și prevederile O.U.G. 195/2002, Regulamentului de aplicare a O.U.G. 195/2002.
În probațiune, intimata a depus la dosar :raport agent constatator, declarații șoferi implicați în accident.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse de către părți la dosarul cauzei și proba testimonială cu audierea martorilor E. A. și S. E. (f.42-43).
Analizând actele dosarului și materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 25.05.2015, petentul T. Ș. a fost sancționat contravențional cu avertisment și aplicarea unui număr de 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.54 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată de art.108 alin.1 lit.b pct.3 din OUG 195/2002 și cu sancțiunea amenzii în cuantum de 390 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.79 alin.1 lit.b din OUG 195/2002 și sancționată de art.100 alin.3 lit.g din același act normativ, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 13.05.2015, ora 18, Z., a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . și a efectuat manevra de mers cu spatele acroșând din cauza neatenției aripa dreapta a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ aflat în spatele acestuia, rezultând avarierea acestora. Conducătorul auto_ nu s-a prezentat în 24 de ore la organele de poliție pentru soluționarea tamponării.
În drept, potrivit art. 54 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „ Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers (...) de virare spre dreapta sau spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.”
Potrivit art.79 alin.1 lit.b din OUG 195/2002: „ Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.” Iar potrivit art.75 din OUG 195/2002: „ Accidentul de circulație este evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții: s-a produs pe un drum deschis circulației publice sau și-a avut originea într-un asemenea loc, a avut ca urmare decesul, rănirea unei sau mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale, în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare.”
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 25.05.2015, instanța reține faptul că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate de către instanță din oficiu, procesul verbal contestat conține toate mențiunile obligatorii pentru ca instanța să poată verifica legalitatea și temeinicia acestuia, inclusiv data săvârșirii contravențiilor pentru care, în cazul celei de-a doua fapte conduita ilicită și consumarea acesteia se prelungesc în timp după data săvârșirii primei contravenții.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, în urma probatoriului administrat în cauză, instanța apreciază că, starea de fapt descrisă în procesul-verbal corespunde realității și vinovăția contravenientului a fost probată dincolo de orice dubiu rezonabil, iar petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare, motiv pentru care, instanța reține faptul că procesul-verbal . nr._ din data de 25.05.2015 a fost temeinic întocmit cu privire la săvârșirea de către petent a ambelor fapte contravenționale reținute în sarcina sa, de altfel, necontestate, în esență, prin plângerea formulată și precizarea depusă ulterior.
Apărarea contravenientului potrivit căreia nu a și-a dat seama de producerea accidentului nu este în măsură să înlăture răspunderea sa contravențională pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.79 alin.1 lit.b din OUG 195/2002, nefiind întrunite în speță condițiile erorii de fapt ca și cauză justificativă reglementată de art.11 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor întrucât în acest caz trebuie să se probeze, în primul rând, că nu este imputabilă persoanei în cauză, în sensul că aceasta nu putea, în mod rezonabil, să realizeze că percepe în mod greșit starea de fapt existentă. Or, petentul avea obligația prevăzută de lege de a se asigura că efectuează manevra de întoarcere și mers înapoi în condiții de siguranță, constatându-se în cauză prin același proces-verbal că petentul și-a încălcat această obligație prevăzută de art. 54 din OUG 195/2002 astfel că și eventuala eroare în care s-a aflat cu privire la acroșarea autoturismului parcat pe trotuar îi este imputabilă.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 390 lei, instanța arată următoarele:
Potrivit art.7 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: ”Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă.” Iar potrivit art.95 alin.3 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „ Avertismentul se aplică în cazul în care prin încălcarea normei rutiere nu se pune în pericol siguranța circulației.”
Conform art.5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.” Iar art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 stipulează: ” Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază, având în vedere toate criteriile cuprinse în art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 că fapta concretă săvârșită de către contravenient prezintă un grad de pericol social concret redus și se impune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentului, această din urmă sancțiune fiind suficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale.
Astfel, pentru această soluție sunt avute în vedere, în special, lipsa unei stări efective de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin normele legale încălcate, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice, instanța apreciind că în speță, având în vedere ansamblul împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, atitudinea psihică a contravenientului care din cauza avariilor ușoare suferite de celălalt autoturism implicat în accident nu și-a dat seama de producerea acestuia, sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv al sancțiunilor contravenționale.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii complementare aplicată contravenientului respectiv suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile, având în vedere dispozițiile art.96 alin.1 din O.U.G. 195/2002 care stipulează faptul că: ” Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege…” și prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 care stipulează faptul că:” Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.” instanța reține faptul că această sancțiune este disproporționată față de gradul de pericol social al faptei săvârșite și se impune înlăturarea sa de către instanță.
Textul art.100 alin.3 din OUG 195/2002 prevede faptul că: „ Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte”, după cum se arată în cuprinsul acestui text. Astfel, prin modalitatea în care este redactat acest text se impune aplicarea automată de către agentul constatator a sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, însă acest aspect nu poate duce la concluzia că instanța de judecată învestită cu soluționarea plângerii contravenționale nu este în măsură să se pronunțe asupra legalității și oportunității aplicării sancțiunii conform prevederilor art.34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care nu face nici o distincție între sancțiunile principale și cele complementare sub acest aspect. O interpretare contrară ar fi de natură să aducă atingere liberului acces la justiție al contravenientului, deoarece acest acces ar fi doar unul „teoretic și iluzoriu” atâta timp cât nu s-ar putea finaliza cu o înlăturare a măsurii dispuse.
În cauza dedusă judecății, deși fapta unui conducător auto de a nu declara un accident rutier este una cu un grad de pericol social concret sporit, în speță, având în vedere depozițiile martorilor audiați și constatările agentului de poliție, faptul că s-au cauzat pagube materiale minore, petentul probând aspectul că fapta contravențională a fost săvârșită în împrejurări deosebite care să-i confere acesteia un grad de pericol social concret mai redus decât cel avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii complementare, instanța apreciază că, din împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta și având în vedere și celelalte criterii prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. 2/2001, aspecte ce se desprind din probatoriul administrat, această sancțiune nu îndeplinește condiția proporționalității, urmând a fi înlăturată.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor urmează să admită în parte plângerea formulată de către petentul T. Ș., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., va modifica procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de către intimat la data de 25.05.2015, în sensul că dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei aplicată petentului cu sancțiunea avertisment și va înlătura sancțiunea complementară constând în aplicarea măsurii suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile prin procesul verbal contestat.
Instanța va menține celelalte dispoziții cuprinse în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 25.05.2015.
Totodată, va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de către petentul T. Ș., cu domiciliul în ., județul S. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., cu sediul în Z., .. 14, județul S..
Modifică procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de către intimat la data de 25.05.2015, în sensul că dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei aplicată petentului cu sancțiunea avertisment și înlătură sancțiunea complementară constând în aplicarea măsurii suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile prin procesul verbal contestat.
Menține celelalte dispoziții cuprinse în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 25.05.2015.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M.-D. L. A. B.
Red. M.D.L./23.10.2015
Dact. A.B./26.10.2015/
Ex. 4, ..10.2015
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2257/2015. Judecătoria ZALĂU | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2040/2015. Judecătoria... → |
|---|
