Fond funciar. Sentința nr. 2560/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2560/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 2560/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
Dosar nr._
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2560/2015
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Grefier A. B. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamantul F. D. cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Demjen A. din Z., ..30, ., județul S. în contradictoriu cu pârâții C. L. de Fond Funciar Z., și INSTITUȚIA P. S. - prin Prefect, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nici una dintre părți, procedura fiind legal îndeplinită fără citarea acestora.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 03 noiembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.07.2015 sub nr. de mai sus, reclamantul F. D., prin avocat Demjen A., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Z. și Instituția P. S. prin Prefect, să dispună obligarea pârâtei de rând I la întocmirea și înaintarea documentației către pârâta de rând II în vederea emiterii ordinului prefectului pentru terenul în suprafață de 649 mp înscris în C.F. nr. 3702 Z. nr. top. 791/1.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, s-a arătat că reclamantul și soția sa F. E. au cumpărat imobilul înscris în C.F. nr. 3702 Z., nr. top. 791, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1070/11.07.1985. S-a învederat că terenul aferent construcțiilor a trecut în proprietatea Statului român în baza art. 3 alin. 2 din Legea nr. 58/1974. La începutul anului 2015, reclamantul a depus o cerere la Primăria mun. Z. prin care a solicitat emiterea unui ordin pentru suprafața de teren menționată, dar i s-a răspuns că cererea sa nu se încadrează în prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991. Reclamantul a susținut că a folosit întreaga suprafață de teren aferentă construcțiilor începând cu anul cumpărării și situația este aceeași și în prezent. S-a mai menționat că numita D. E., în favoarea căreia este înscris în cartea funciară un drept de abitație, a decedat în anul 1987, conform adresei nr._/06.03.1998 emisă de Primăria mun. Cluj-N..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 23, art. 23 ind. 1 și art. 36 din Legea nr. 18/1991.
În probațiune, la dosar au fost depuse copii ale următoarelor înscrisuri: carte de identitate (f. 6), contract de vânzare-cumpărare (f. 7-8), extrase C.F. (f. 9, 11), adresă emisă de Primăria mun. Cluj-N. (f. 10), adresă emisă de Serviciul Fond Funciar, Registru Agricol, Agricultură al mun. Z. (f. 12-13).
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în baza Legii nr. 18/1991.
La data de 23.07.2015, pârâta C. L. de Fond Funciar Z. a formulat întâmpinare (f. 20-21), prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată. A arătat că în temeiul art. 36 alin. 2 (fost art. 35) din Legea nr. 18/1991 reclamantului i s-a atribuit, prin Decizia prefectului nr. 217/23.09.1991, suprafața de 250 mp teren aflat în proprietatea Statului român, situat în intravilanul municipiului Z., ., înscris în C.F. nr. 3702, nr. top. 791. Cealaltă suprafață de teren aflată în folosința reclamantului și solicitată prin prezenta acțiune, identificată în aceeași carte funciară, nr. top. 791/1, constituie proprietatea C.A.P. Z., dobândită prin cooperativizare pin Încheierea nr. 1070/24.12.1984.
Pârâta a învederat că reclamantul nu este îndreptățit la această din urmă suprafață de teren întrucât art. 36 alin. 2 statuează că trebuie să fie vorba de terenuri proprietate de stat. Mai mult, această suprafață a fost preluată de C.A.P. în anul 1984 nu de la reclamant, care a cumpărat-o în anul 1985, ci de la fosta proprietară, D. E., fapt confirmat și de tabelul nominal al membrilor cooperatori, unde aceasta figurează la poziția 154. Astfel, de prevederile Legii nr. 18/1991 puteau beneficia doar numita D. E. sau moștenitorii acesteia.
Nici art. 23 invocat de reclamant nu este aplicabil întrucât acesta nu a avut calitatea de cooperator și un a figurat cu teren înscris în C.A.P.
Pârâta a conchis că simpla folosire de către reclamant a unei suprafețe de teren, chiar necontestată de vecini, nu poate sta la baza constituirii/reconstituirii dreptului de proprietate și nu justifică admiterea unei asemenea cereri.
La întâmpinare au fost anexate copii ale următoarelor înscrisuri: Decizia nr. 217/23.09.1991 (f. 22), tabelul nominal al membrilor cooperatori (f. 23-25).
La termenul din data de 03.11.2015, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1070/11.07.1985 (f. 7-8), reclamanul F. D. și soția, F. E. au cumpărat de la numita D. E. casa de locuit împreună cu anexele ei gospodărești, înscrisă în C.F. nr. 3702 Z., nr. top. 791. În același contract s-a specificat că terenul în suprafață de 250 mp aferent construcțiilor a trecut în proprietatea Statului român, în baza art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974.
Prin Decizia P. județului S. nr. 217/23.09.1991 (f. 22), reclamantului i-a fost atribuită în proprietate suprafața de 250 mp teren, în baza art. 36 (fost art. 35) din Legea nr. 18/1991.
Restul suprafeței de teren înscrisă în C.F. nr. 3702 Z., de 649 mp, figurează în proprietatea C.A.P. Z., dobândită prin cooperativizare prin Încheierea nr. 1070/24.12.1984, deci anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre reclamant și numita D. E.. Astfel cum reiese și din tabelul nominal cu membrii cooperatori depus de pârâtă la dosarul cauzei (f. 24), D. E. este cea de la care a fost preluat terenul de către C.A.P. Z..
În drept, potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991, „(1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii. (2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrătii în cooperativa agricolă de producție. (2¹) În cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.”
Conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, „(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării unor asemenea locuințe, trec, la cerrea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție. (3)Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. (4)Dispozițiile art. 23 ramân aplicabile.”
În speță, instanța constată că suprafața de teren pe care vânzătoarea D. E. o putea deține în proprietate în calitate de membru cooperator, conform Constituției din anul 1965 și Legilor nr. 58 și 59/1974, era de 250 mp. La momentul înstrăinării construcției, această suprafață de teren a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974. Deși în baza art. 30 alin. 3 din aceeași lege reclamantului i-a fost atribuită în folosință pe durata existenței construcției suprafața de 100 mp, prin Decizia P. din anul 1991 acestuia i-a fost atribuită în proprietate întreaga suprafață de 250 mp aferentă construcției și trecută în proprietatea statului la momentul înstrăinării construcției către reclamant, tocmai în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991 invocat în cauză.
Instanța reține că premisa constituirii dreptului de proprietate în baza art. 36 alin. 2 sau 3 din Legea nr. 18/1991 o reprezintă existența unui drept de folosință asupra terenului. Ab initio, alin. 2 nu este aplicabil în cauză întrucât se referă la terenuri intravilane care fuseseră trecute în proprietatea statului și nu la terenuri care au fost preluate de fostele cooperative agricole de producție. De asemenea, alin. 2 nu este aplicabil în cauză pentru motivul că, astfel cum reiese din probele existente la dosar, terenul nu a fost atribuit fostei proprietare în vederea construirii unei locuințe (ipoteza reglementată de teza I) și aceasta nici nu a cumpărat casa din fondul locativ de stat (teza a II-a).
Instanța constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile alin. 3 ale art. 36 din Legea nr. 18/1991, întrucât acestea au fost avute în vedere la emiterea Deciziei P. nr. 217/23.09.1991, prin care reclamantului i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului atribuit în folosință, respectiv asupra 250 de mp. În baza dispoziției legale menționate nu poate fi constituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe mai mari de teren, cum e cea din speță de 650 mp, textul fiind extrem de clar în sensul că are în vedere numai dreptul de folosință constituit ca urmare a preluării de către stat a terenului aferent construcției.
Totodată, cu privire la suprafața de 650 mp de teren trecută în proprietatea cooperativei agricole de producție, art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 invocat de reclamant nu este aplicabil, având în vedere că din probele administrate nu reiese că acesta sau antecesorul său au fost membri cooperatori, iar textul de lege evocat statuează că numai aceste persoane au calitatea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate. În ceea ce privește incidența art. 2¹ din Legea nr. 18/1991, instanța reține că din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nu reiese că părțile ar fi avut în vedere o suprafață mai mare de teren decât cea de 250 mp și din nicio altă probă administrată nu reiese că vânzătoarea a intenționat înstrăinarea întregii suprafețe de 900 mp ca teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești.
În lumina acestor considerente, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul F. D., CNP_, cu domiciliul în Z., ., jud. S., în contradictoriu cu pârâții C. L. DE FOND FUNCIAR Z. și INSTITUȚIA P. S., ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a depune la Judecătoria Z..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2015.
Președinte, Grefier,
A. M. P. A. B. M.
Red. A.M.P../24.10.2015
Teh.Red. A.B.M./24.10.2015
Ex. 4/2 .>
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2533/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2564/2015.... → |
|---|
