Plângere contravenţională. Sentința nr. 1582/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1582/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 1582/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
..
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1582
Ședința publică de la 22.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier D. A. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul C. N. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., având ca obiect plângere contravențională OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 153 Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin. (10) din Hotărârea CSM nr. 387/22.09.2005, privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, de către grefierul de ședință care prezintă pe scurt obiectul pricinii și stadiul în care se află judecata acesteia și învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor si concluziile părților pe fond fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 08.06.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, fiind amânată pronunțarea pentru data de astăzi, instanța retine cauza in pronuntare in baza actelor și lucrărilor existente la dosar.
JUDECĂTORIA
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.12.2014 sub numărul_, petentul C. N. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție S., a solicitat în principal anularea procesului verbal . nr._/12.12.2014, cu consecința înlăturării sancțiunilor aplicate iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petentul a arătat că prin procesul verbal de contravenție s-a reținut că, în data de 12.12.2014 conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe B-ul M. Viteazul nu a acordat prioritate de trecere pietonului care s-a angajat regulamentar în traversarea străzii prin loc. marcat și semnalizat corespunzător, însă acesta situație nu corespunde realității.
Se mai arata ca la data respectivă se deplasă din direcția gara-Centru, pe bana a II-a de circulatei iar la momentul în care a trecut cu vehiculul pe trecerea de pietoni nu se afla în traversare nici un pieton. A sesizat prezența unui persoane, însă se arata ca acesta nu era hotărâtă dacă să se angajeze sau nu în traversarea starzii.
Petentul mai învederează că este șofer de meserie iar suspendarea dreptului de a conduce îi aduce prejudicii, riscând să își piardă locul de muncă.
În drept cerere nu a fost expres motivata.
În probațiune s-au anexat plângerii în copie proces verbal de contravenție, C.I.
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 de lei.
Prin întâmpinarea depusă prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 06.02.2015 (fila 14), intimatul I.P.J. S. a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, cu motivarea că situația de fapt a fost corect reținută, iar din punct de vedere al legalității întocmirii procesului-verbal, nu există niciuna din cauzele ce înlătură caracterul contravențional al faptei sau vreunul din motivele de nulitate prevăzute expres de O.G. nr.2/2001, iar procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.
A mai continuat intimatul că fapta a fost constatată în mod direct de agent, astfel petentul la data de 12.12.2014 orele 15.42 a condus autoturismul cu nr._ pe b-ul M. Viteazul, în zona Gara Pasarela CFR, și nu a acordat prioritate de trecere pietonului care traversa regulamentar . și semnalizat corespunzător.
În continuare se face referire la jurisprudența Curții Europene în materie.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C., OUG 195/2002 și OG 2/2001.
S-au anexat întâmpinării în copie procesul verbal contestat, raportul agentului constatator.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În cauză, au fost administrate probele cu înscrisuri.
Instanța este competentă conform art.32, alin.2 din O.G. nr.2/2001, locul săvârșirii faptei fiind mun. Z., iar plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 12.12.2014, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.P.J.S., procesul verbal . nr._ prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei, iar ca măsură complementară s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile pentru fapta prevăzută și sancționată de art. 100, alin.3, lit. b din O.U.G nr.195/2002.
S-a reținut că la data menționată, orele 15.42, petentul a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ pe B-ul M. Viteazul iar la trecerea de pietoni marcată și semnalizata corespunzător, nu a cordat prioritate pietonului angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc marcat și semnalizat corespunzător. De asemenea s-a mai consemnat ca pe pe banda unu de circulație, autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_, a oprit pentru a acorda prioritate pietonilor care se aflau în traversare pe bând unu, aflați pe senul lor de deplasare.
Martorul ocular I. M. a declarat „Am oprit pe banda unu pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare prin loc marcat și semnalizat” declarație consemnata în cuprinsul procesului verbal.
Petentul a semnat procesul verbal fără a avea obiectiuni.
În conformitate. 100 alin.3 lit b din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
În drept, potrivit art.34 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Examinând legalitatea întocmirii procesului-verbal, conform art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 același act normativ, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu, iar petentul nu invocă nici un motiv de nulitate.
În ceea ce privește temeinicia, se constată că în cuprinsul procesului-verbal s-a reținut în mod corect și complet situația de fapt, fiind întocmit prin constatarea nemijlocită a faptei de către agentul de poliție (proprius sensibus) aflat în exercițiul atribuțiilor ce îi revin potrivit competenței legale, așa cum rezultă din raportul de la fila 18. Situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petenta-recurentă care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de autenticitate, veridicitate și legalitate, având forță probantă prin el însuși, așa cum a statuat și Curtea Europeană în cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Astfel s-a statuat că amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator. Așadar, Curtea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție.
Prezumția de temeinicie a proceselor verbale de constatare a contravenției nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite, în anumite condiții, presupusului contravenient ca în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în procesul verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Cu toate acestea, inversare prezumției în favoarea petentului nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea art.10 C.pr. civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul. Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate prin procesul verbal respectiv și. Astfel a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcină este una exclusivă și îi aparține potrivit art.249 C.pr. civ. D. petentului. Prin urmare, din cele arătate mai sus, în situația în care un petent nu solicită încuviințarea de probe în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces verbal încheiat, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci va trebui să considere că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt conforme cu adevărul (constatarea consemnată de agent în cuprinsul procesului verbal este conformă cu realitatea).
În același sens, instanța mai reține că, în conformitate cu standardele Curții Europene a Drepturilor Omului stabilite prin jurisprudența să constantă, unul din elementele fundamentale ale unui proces echitabil este egalitatea armelor, constând în aceea că fiecare dintre părțile aflate în litigiu beneficiază de aceleași drepturi în ceea ce privește dovedirea temeiniciei/netemeiniciei pretențiilor.
Organul constatator fiind acela care întocmind procesul verbal de constatare constituie o probă în vederea dovedirii faptei sancționate contravențional, se află din acel moment pe o poziție de superioritate având avantajul probei preconstituite care, în același timp, se bucură de o prezumție de autenticitate și de veridicitate.În aceste condiții, singura posibilitate de echilibrare a șanselor, a armelor și a garanțiilor procesuale este aceea ca presupusului contravenient să-I fie puse la dispoziție un ansamblu de mijloace procesuale prin intermediul cărora să potă dovedi netemeinicia actului sancționator.
Nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar. Trebuie relevat că în fața instanței petentul a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalității de arme, nemijlocirii și contradictorialității, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, or în cauză acesta nu a produs nicio probă care să demonstreze că situația de fapt reținutǎ în actul de constatare și confirmată de celelalte probe administrate în cauză, ar fi diferită de cea reală.
De altfel la momentul sancționării, contestatorul a recunoscut fapta, semnând procesul-verbal, fără a avea vreo obiecțiune.
Or, semnarea actului de sancționare certifică tocmai însușirea conținutului acestuia, cu toate mențiunile înscrise, iar persoana sancționată trebuie să semneze numai după ce a citit cuprinsul procesului-verbal și s-a asigurat că el corespunde pe deplin adevărului, în caz contrar, având posibilitatea, conferită de lege, să refuze semnarea actului întocmit cu pretinsă nerespectare a dispozițiilor legale.
Așa cum rezultă și din mențiunile consemnate în procesul verbal, martora I. M. a arătat ca acesta a oprit autovehiculul pentru acordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversare pe banda unu de mers. Cum pe sensul de mers în care circulă vehiculul petentului există două benzi de circulație este evident că acesta era obligat să oprească autoturismul pentru a acorda prioritate pietonilor care s-au angajat în traversare, fiind pe sensul său de mers.
Ori potrivit art. 135 lit. h) din HG 1391/2006 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.
Astfel, temeinicia actului de sancționare a fost confirmată în cursul dezbaterilor prin documentația depusă și probatoriul administrat nemijlocit.
În privința sancțiunilor aplicate în drept, potrivit art.32 alin 2 din O.G. nr.2/2001 aplicarea și executarea sancțiunilor contravenționale principale și complementare sunt supuse controlului instanței.
În acest sens, se reține că fapta săvârșită de petent este sancționată de art. 100 alin.3 lit b OUG nr. 195/2002 cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (de la 9 la 20 puncte-amendă iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, asfel instanța apreciază ca agentul constatator a procedat în mod corect la individualizarea acestei sancțiuni, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului, fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea drumului public pe trecerea de pietoni, marcată și semnalizată corespunzător, are un grad de pericol social ridicat, ce justifică menținerea sancțiunii aplicate. Prin raportare la criteriile prevăzute în art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, pericol social ridicat al faptei nu permite aplicarea avertismentului.
Faptul că este șofer, iar sursa de venit o obține din această meserie, astfel ca permisul îi este indispensabil, nu reprezintă o circumstanță atenuantă care să justifice reindividualizarea sancțiunilor aplicate, petentul a săvârșit faptă cu intenției, drept urmare și a asumat și eventuale consecințele.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 118 din OUG nr. 195/2002 republicată, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul C. N., cu domiciliul în Z., . nr. 231, Jud. S., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii . nr._/12.12.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., cu sediul în Z. ..14 jud. S., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.12.2014 ca temeinic și legal.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Z..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22. 06. 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. M. M. D. A. S.
Red.M.A./02.07.2015
Dact.S.D./02.07.2015/4ex.
..2015
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1579/2015. Judecătoria ZALĂU | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1594/2015. Judecătoria... → |
|---|
