Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 18/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ZALAU
JUDETUL S.
Dosar nr._
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ NR. 18/2015
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. P.
Grefier: C. G.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent P. I. A., cu domiciliul în Z., .. 34, .. 2, . în contradictoriu cu intimat I. De Poliție Județean S., cu sediul în Z., .. 14, județul S., având ca obiect plângere contravențională la OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, în baza art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, verifică dacă este competentă să soluționeze prezenta cauză și constată că este competentă general, material și teritorial în baza art. 32 alin 1 din OG 2/2001.
În baza art. 258 al. 1 raportat la art. 255 C.p.c, apreciind ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind excepții de ridicat și alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza art. 394 Cod procedură civilă instanța declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare pe baza înscrisurilor existente la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin plângerea înregistratǎ pe rolul acestei instanțe la data de 25.08.2014 sub nr. de mai sus, petentul P. I.-A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., să dispună anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 08.08.2014, acesta fiind nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii, petentul a arătat cǎ nu corespunde adevărului faptul că nu purta centura de siguranță, iar defecțiunile la sistemul de iluminare au putut fi remediate într-un timp foarte scurt, chiar la fața locului. A mai arătat că martorul asistent nu a fost de față la momentul opririi sale de către agentul constatator.
Plângerea contravențională nu a fost motivată în drept.
Petentul a solicitat administrarea probe cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei o copie a procesului-verbal contestat (f. 3) și a cărții sale de identitate (f. 4).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (chitanța la f. 8) și a fost introdusă în termen legal.
La data de 30.10.2014, intimatul a formulat întâmpinare (f. 13-15), prin care a învederat că procesul-verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001. De asemenea, s-a mai arătat că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și că se opune administrării probei cu martorii care nu pot fi audiați potrivit dispozițiilor legale invocate, precum și a altor probe cu caracter extrajudiciar.
Intimatul a invocat mai multe hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului relative la prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil și a mai arătat că în analiza proporționalității dispozițiile O.U.G. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Intimatul a mai subliniat că respectarea prezumției de nevinovăție în materie contravențională nu presupune că este suficient pentru petent să conteste procesul-verbal pentru a fi exonerat de răspundere și că petentului i s-a oferit posibilitatea să propună probe în apărarea sa, respectându-se principiul egalității armelor.
Totodată s-a mai invocat prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal, în sensul că acesta face dovada până la proba contrarie, iar fiindcă petentul nu a făcut dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată iar procesul verbal este temeinic și legal încheiat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 alin.2 din C.pr. civ., O.U.G. 195/2002, R.A.O.U.G. 195/2002 și O.G. nr.2/2001.
S-a depus la dosarul cauzei de către intimat raportul agentului constatator (f. 18), precum și dovada comunicării procesului-verbal la data de 14.08.2014 (f. 19)
Petentul nu a formulat rǎspuns la întâmpinare.
La termenul din data de 07.01.2014, instanța a încuviințat atât pentru petent, cât și pentru intimat, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ încheiat în data de 08.08.2014 de către reprezentantul intimatului (f. 3), petentul P. A.-I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 270 lei, pentru sǎvârșirea faptei prevǎzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O. U. G. nr. 195/2002, cu amendă în cuantum de 270 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 99 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, cu avertisment pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 și cu avertisment pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002. În sarcina sa s-a reținut că în data de 08.08.2014, ora 02.55, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare BL 011XV pe . Z., în zona Casei de Cultură a Sindicatelor, fără a purta centura de siguranță, având defecțiuni la sistemul de iluminare stânga față al autoturismului, fără a avea asupra sa documentele prevăzute de art. 35 alin. 2 și circulând pe banda a doua, prima fiind liberă.
În drept, conform art. 108 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: (…) 3. nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz;(…)”
Conform art. 99 alin. 2 din același act normativ „Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a).”
Conform art. 99 alin. 1 „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: (…) 18. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu defecțiuni tehnice, altele decât cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. b), ori care are lipsă unul sau mai multe elemente de caroserie sau aceasta este deteriorată vizibil.”
Conform art. 101 alin. 1 „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: (…) 16. nerespectarea regulilor privind circulația pe benzi; (…) 18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).”
În speță, procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
În ceea ce privește starea de fapt reținută în procesul-verbal, instanța reține cǎ fațǎ de proba cu înscrisuri administratǎ în cauzǎ, nu existǎ motive rezonabile care sǎ susținǎ ipoteza cǎ ar fi diferitǎ de cea realǎ. Astfel, nu au rezultat elemente concrete care să releve împrejurarea cǎ petentul ar fi purtat centura de siguranță la data, ora și locul menționate în procesul-verbal. De asemenea, petentul a recunoscut prin plângere că au existat defecțiuni la sistemul de iluminare, arătând că au fost remediate pe loc. Petentul nu a contestat faptul că nu a avut asupra sa cartea de identitate și permisul de conducere, respectiv că a circulat pe banda a doua, prima fiind liberă.
Petentul a avut posibilitatea concretă de a administra nemijlocit probe în fața instanței de judecată în scopul de a demonstra contrariul aspectelor reținute de agentul constatator în procesul-verbal, dar acesta nu a uzat de această facultate pe care o avea la dispoziție. Deși prin plângere a învederat că înțelege să administreze proba testimonială, acesta nu a indicat numele și adresa de citare a martorului și nici nu s-a prezentat în fața instanței la primul termen de judecată, pentru a le preciza.
Instanța reține că în materie contravențională este necesar a fi avute în vedere criteriile consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg (spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52), ce urmează să fie în concret aplicate pentru a decela măsura în care fapta calificată în dreptul intern ca fiind o contravenție reprezintă, în sensul Convenției, o acuzație în materie penală. Din această perspectivă, față de natura și gravitatea faptei reproșate petentului, anume o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, susceptibilă deci a fi reținută în sarcina oricărei persoane ce participă la trafic și ținând seama de împrejurarea cǎ amenda aplicatǎ prezintǎ un caracter represiv și punitiv, trebuie concluzionat cǎ toate garanțiile stabilite de art. 6 din C.E.D.O. trebuie sǎ primeascǎ aplicare și în cauza de fațǎ, câtǎ vreme instanța este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, potrivit art. 34 alin. 1 din O. G. nr. 2/2001 (în acest sens, cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11). Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul-verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate (cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12). Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentului ori cǎ acesta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul-verbal contestat. Astfel, nu poate fi imputatǎ intimatului împrejurarea cǎ, odatǎ constatatǎ fapta, nu au fost încheiate și alte acte, în afara celui de sancționare contravențională, sau cǎ nu existǎ și înregistrǎri foto – video care sǎ confirme cele consemnate, câtǎ vreme aceasta ar însemna ca, de fiecare datǎ când fapta este perceputǎ nemijlocit de cǎtre agentul constatator, acesta din urmǎ sǎ nu poatǎ trece la încheierea procesului-verbal dacǎ nu ar exista și alte probe care sǎ confirme cele nemijlocit observate.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța are în vedere consecințele pe care le poate determina în trafic fapta de a nu purta centura de siguranță pentru viața și integritatea fizică a conducătorilor auto, precum și faptul că nu s-au relevat alte împrejurări care să determine aplicarea unui sancțiuni mai indulgente, astfel că trebuie considerat că aplicarea amenzii este justificată, iar cuantumul acesteia este proporțional cu gradul de pericol al faptei săvârșite. Cu privire la sancțiunea aplicată pentru defecțiunea la sistemul de iluminare, instanța apreciază de asemenea că nu se justifică aplicarea unei sancțiuni mai indulgente, având în vedere că petentul a fost depistat în trafic noaptea, când o defecțiune la sistemul de iluminare poate produce consecințe mai grave decât în timpul zilei, fiind de natură a-i deruta pe ceilalți participanți la trafic.
În consecințǎ, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior reliefate, în baza art. 34 alin. 1 din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi respinsǎ ca neîntemeiatǎ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. I.-A. CNP_, cu domiciliul în Z., .. 34, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., cu sediul în Z., .. 14, jud. S..
Cu drept de apel, în te rmen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Z..
Pronunțată în ședință publică azi, 07.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. P. C. G.
Red./ dact. L.P./ 29 ianuarie 2015
Ex. 4/ .>
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 23/2015.... → |
|---|
