Contestaţie la executare. Sentința nr. 492/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 492/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 492/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 492/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. M. M.
GREFIER: M. H.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe contestator S.C. A. E. S.R.L. cu sediul în mun. Z., B-ul M. Viteazul nr. 33, ., etj.2, . și pe intimat A.N.A.F.-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., având ca obiect contestație la executare -anulare decizie instituire măsuri asiguratorii.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 9 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, la cererea reprezentantei petentei pentru a depune concluzii scrise, în temeiul art. 396 alin.1 din Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 16 februarie 2015 și apoi, având nevoie de timp pentru deliberare, pentru data de 20 februarie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 17.11.2014 sub nr._, contestatoarea . în contradictoriu cu intimata A.- Direcția Regională Antifraudă Fiscală Oradea și Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. a formulat contestație la executare solicitând anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/29.10.2014 și a procesului verbal de sechestru asigurator nr._/03.11.2014 cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii în esență se arata ca în perioada 30.09._14 inspectorii antifraudă din cadrul A.- Direcția Generală Antifraudă au realizat un control la societatea contestatoarei. In urma acestui control a fost încheiat procesul verbal de control în care s-a reținut că, contestatoarea a încălcat prevederile legale în materie fiscală datorând către bugetul de stat suma de 1.290.070 lei cu titlu de TVA, 529.049 lei cu titlu de impozit pe profit, 187.726 lei cu titlu de impozit pe dividente și s-a dispus sancționarea contribuabilului cu suma de 20.000 lei. Prin decizia nr._/29.10.2014 s-a instituit măsura asiguratorie până la concurența sumei de 202.6961 lei. Contestatoarea apreciază că aceasta decizie este nelegală. Se arată că potrivit art. 129 alin. 2 C.pr civ. măsurile asiguratorii asupra bunurilor mobile /si/sau imobile proprietatea debitorului și asupra veniturilor acestuia se dispun când exista pericolul ca acesta să se sustragă să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Pentru luarea măsurilor asiguratorii, decizia se impunea a fi motivată în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 4 din C.pr fisc. Se mai arată că nu există nici un motiv obiectiv de natura să justifice sustragerea de la urmărire, ascunderea sau risipirea patrimoniului de către contestatoare. Prin instituirea acestor măsuri activitatea curentă a societății este afectată, acesta nu își poate onora obligațiile contractuale asumate față de partenerii săi. Astfel datorită popririi asiguratorii a conturilor societății sumele colectate de la studenți cu titlu de taxe de participare la programul Work& Travel nu vor mai putea fi virate către partenerul din SUA.
In drept au fost invocate prevederile art. 6, art. 12, art. 46, art.129, art.172 C.pr fisc. Si art. 175, art. 453 si art. 711 si urm. C.pr civ.
In probațiune s-au depus înscrisuri.
La data de 17.12.2014 intimata DGRFP- Administrația Județeana a Finanțelor Publice S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației și menținerea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii ca temeinice si legale.
In motivare se arata ca prin decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr._ din 29.10.2014 s-au estimat obligații de plata în sumă de 2.026.961 lei reprezentând impozit pe profit, impozit dividente și TVA și s-a dispus măsuri asiguratorii întrucât s-a constatat existenta pericolului că debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și risipească patrimoniul raportat la cuantumul ridicat al sumei de plata către bugetul de stat. Se mai arată că emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii și a procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nu este o acțiune în realizare ci sunt măsuri asiguratorii pentru prevenirea vinderii imobilului, adică o măsura temporară. Se mai arată că dacă contestatoarea dorește ridicarea sechestrului asigurator în conformitate cu dispozițiile art. 130 C.pr fisc. trebuie sa constituie o garanție la nivelul creanței. Intimata arată că, contestatoarea nu a dovedit în ce constă prejudiciul suferit ca urmare a luării măsurilor asiguratorii.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 130, art. 129 C.pr fisc. Ordinul A. 2605/2010,.
Prin răspunsul la întâmpinarea contestatoarea arată că actele administrative contestate sunt neîntemeiate. Nu este îndeplinită condiția existenței pericolului de sustragere de la urmărire, ascundere sau risipire a patrimoniului. Aprecierea pericolului iminent se poate face exclusiv pe baza unor elemente concrete și obiective. Se face trimitere la practica Tribunalului Cluj. Se mai arată că argumentele folosite de intimată în justificarea măsurilor întreprinse sunt derizorii și dovedesc caracterul neîntemeiat și arbitrar al aprecierilor acesteia în condițiile în care contestatoarea nu deține în proprietate nici un bun imobil.
Sunt reiterate aspectele menționate anterior în ceea ce privește prejudiciul produs contestatoarei prin instituirea masurilor asiguratorii.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei deduse judecății instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal nr. 3876 încheiat la data de 29.10.2014 de către Direcția Generala Atifraudă Fiscală, în urma controlului efectuat la ., s-a stabilit ca societatea s-a sustras de la plata TVA in valoare de 1.185.586 lei, prin neînregistrarea în totalitate a veniturilor realizate din prestări de servicii societatea diminuând profitul impozabil și implicit impozitul pe profit aferent cu suma de 406.200 lei, prin retragerile în numerar efectuate de asociații firmei din conturile în valuta și în lei ale societății și care nu au avut o destinație precisă a fost considerată de organul de control ca o distribuire de dividente context în care societatea ar fi trebui să calculeze, să rețină și să vireze impozitul pe dividente în sumă de 187.726 lei, prin înregistrarea pe cheltuieli deductibile în perioada 2013 și ianuarie –august 2014 a unor cheltuieli care nu au fost efectuate în folosul societății, societatea a diminuat profitul impozabil si impozitul pe profit aferent cu suma de_ lei iar prin deducerea TVA aferenta operațiunilor efectuate și care s-a stabilit ca nu sunt în folosul societății, societatea a diminuat TVA cu suma de 104.484 lei. Prin același proces verbal societatea a fost sancționata cu suma de 20.000 lei și s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 6 lit.e) din OUG 74/2013 si art. 129 C.pr fisc. luarea măsurilor asiguratorii.
Prin decizia nr._ din data de 29.10.2014 s-a instituit măsuri asiguratorii motivat de exista unor indici/elemente care indică existența pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea respectiv recuperare prejudiciului. Prin procesul verbal nr._/03.11.2014 s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor contestatorului indicate în anexa 1 si 2 care face parte integranta din procesul verbal.
Potrivit art. 129 C.pr fisc. măsurile asigurătorii se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
Potrivit art. 6 din același act normativ organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.
Exercitarea dreptului de apreciere este conditionat de realizarea unei analize complete a tuturor aspectelor care descriu situația de fapt. In doctrina dreptul de apreciere se considera ca nu este discretionar ci se bazeaza pe principiul rezonabilității și proportionalității. Pe cale de consecință aprecierile organului fiscal ar trebui să fie probate evitand abordarile parțiale ale situației de fapt. Totodată potrivit art.2.1 din Ordinul nr.2065/2010 emis de A. privind Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, punctul 5.1.1., în situația în care organul de control, în timpul acțiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control, și în urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, constată că există suficiente informații că debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organul de control."
Din cuprinsul textelor de lege anterior enunțate rezultă, deci ca pentru a se justifica instituirea acestei masuri, organul de control, respectiv intimata, trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul.
Pentru ca aceste măsuri să poată fi dispuse în mod legal este necesar ca ipotezele avute în vedere de legiuitor să se verifice la data luării măsurilor, să existe date certe, susținute de probe, care să determine concluzia că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul. Din analizarea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii organul fiscal nu a indicat datele concrete care probează că la data instituirii măsurilor asiguratorii ipoteza avută în vedere de legiuitor prin art. 129 alin 2 se verifică. Tocmai pentru ca măsurile dispuse de organul de control să nu fie arbitrare, cu atât mai mult cu cât acestea au fost dispuse înaintea emiterii actului de creanță, se impune ca soluția adoptată să se întemeieze pe fapte pertinente din care să rezulte date concrete care să probeze că contestatoarea patrimoniul în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Este adevărat ca, in scopul înlesnirii executării silite și pentru a elimina eventualele posibilități de sustragere de la executare, legea, prin reglementarea prevăzută în Codul de procedură fiscală în art. 129 și urm., permite luarea unor astfel de măsuri menite să asigure eficacitatea până la capăt a acțiunii judiciare. Instituțiile juridice prin care se realizează aceste măsuri sunt sechestrul asiguratoriu și poprirea asiguratorie, una din aceste măsuri fiind de altfel dispuse în cazul contestatoarei din dosarul de față. Insă pentru instituirea acestei măsuri trebuie verificata condiția, și anume existența pericolului ca debitorul, față de bugetul general consolidat al statului să se sustragă, să-și ascundă sau să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea veniturilor. Cuantumul ridicat al sumei de plată către bugetul de stat apreciem că nu este suficient în aprecierea pericolului de sustragere/ ascundere/ ori risipire a patrimoniul, în lipsa nici unei alte probe care să ateste o astfel de conduită.
Apoi instanța reține și faptul că prin instituirea măsurilor asiguratorii, cu referire la poprirea conturilor, a fost paralizată întreaga activitate a contestatoarei aceasta fiind în imposibilitate de ași onora obligațiile față de partenerii contractuali. Toate acestea vor influența și modul în care societatea este percepută de partenerii de afaceri, de clienți, și vor avea urmări negative asupra activității ulterioare a firmei.
Organul fiscal nu a motivat în niciun mod luarea măsurilor, neinvocând și nedovedind nicio situație concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiția prevăzută de textul legal, respectiv aceea a existenței pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei, cu consecința periclitării sau îngreunării colectării.
Intrucât nici la data luării măsurilor asiguratorii și nici în cursul judecății intimata a probat motivele pentru care inspectorii fiscali au apreciat că se impune luarea măsurilor asiguratorii instanța apreciază că decizia emisă apare ca fiind nelegală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în mun. Zalau, B-ul M. Viteazul nr. 33, ., etj.2, . în contradictoriu cu intimata A.- DGA- Direcția Regională Antifraudă Fiscală și Administrația Județeana a Finanțelor Publice S., cu sediul în mun. Z. P-ta I. M. nr.15, jud. S..
Anulează Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 29.10.2014 si procesul verbal de sechestru asigurator nr._/03.11.2014.
Dispune restituirea taxelor judiciare de timbru achitate de contestatoare in cuantum de 100 lei.
Respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. M. M. H.
Red. AMM/16.03.2015
Dact.HM/18.03.2015
Ex. 4,.>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 511/2015. Judecătoria ZALĂU → |
|---|
