Plângere contravenţională. Sentința nr. 1896/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1896/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 1896/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
..
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1896
Ședința publică de la 14 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D.-A. C.
GREFIER: G. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul G. J., cu domiciliul în ., nr.70, jud.M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., cu sediul în Z., .. 14, județul S., având ca obiect plângere contravențională OUG 195/2002 pv CP_/12.04.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Procedând la verificarea competenței din oficiu, potrivit disp. art.131 Cod pr.Civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului la primul termen de judecată.
Instanța în baza art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, planșele foto și înregistrarea faptei contravenționale cu mijloace tehnice, apreciindu-le ca fiind concludente, pertinente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului și în baza art. 392 Cod procedură civilă raportat la art. 394 Cod procedură civilă deschide și închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin plângerea înregistratǎ pe rolul acestei instanțe la data de 17.04.2015 sub nr._, petentul G. J. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., să dispună anularea procesului verbal ., nr._, încheiat la data de 12.04.2015.
În motivarea plângerii, petentul invocat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și a fost introdusă în termen legal.
S-au depus la dosarul cauzei o copie a procesului verbal contestat(f.4), o copie a dovezii . nr._ și o copie a cărții de identitate a petentului(f.5).
Intimatul a formulat la data de 13.05.2015 întâmpinare (f.11-12), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea în întregime a procesului verbal contestat.
În susținerea poziției sale, intimatul a învederat cǎ procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și 17 din O.G.2/2001. De asemenea, s-a mai arătat că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și că se opune administrării probei cu martorii care nu pot fi audiați potrivit dispozițiilor legale invocate, precum și a altor probe cu caracter extrajudiciar.
Totodată s-a mai invocat prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal, în sensul că acesta face dovada până la proba contrarie, iar fiindcă petentul nu a făcut dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată iar procesul verbal este temeinic și legal încheiat.
În drept s-a întemeiat pe dispozițiile art. 205 alin.2 din C.pr. civ., O.U.G. 195/2002, R.A.O.U.G. 195/2002 și O.G. nr.2/2001.
S-au depus la dosarul cauzei de către intimat atestat operator ,,Autovision” nr.5 din 10.01.2013(f.13), înscrisurile depuse de petent(f.14), raportul agentului constatator(f.16), planșe foto(f.17-18), copia procesului verbal contestat(f.19) și înregistrarea faptei pe Cd(f.20).
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
S-a mai depus la dosarul cauzei, la solicitarea instanței cazierul auto al petentului(f.29).
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat atât pentru petent, cât și pentru intimat, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba cu planșele foto și proba cu înregistrarea faptei cu mijloace tehnice.
Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:
Astfel cum rezultǎ din cuprinsul procesului verbal ., nr._, încheiat la data de 12.04.2015 (f.19), petentul G. J. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 877,5 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, pentru sǎvârșirea faptei prevǎzute de art.102 alin. 3 lit e din O. U. G. nr. 195/2002, reținându-se în actul de constatare cǎ, în data de 12.04.2015, ora 07.43, acesta din urmǎ a condus auto cu nr. de înmatriculare MS_, pe DE 81, km 63+300m prin localitatea Poarta Sălajului, cu viteza de 101 km/h, fiind înregistrat de mijlocul tehnic omologat montat pe auto cu nr. MAI_ și cu avertisment și 2 puncte penalizare pentru sǎvârșirea faptei prevǎzute de art.108 alin. 1 lit a din O. U. G. nr. 195/2002, reținându-se în actul de constatare cǎ nu purta centura de siguranță.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
Instanța observă că s-au relevat în cuprinsul procesului verbal elemente concrete suficiente care sǎ poatǎ individualiza contravențiile sǎvârșite și, totodată, s-au indicat de cǎtre agentul constatator textele de lege ce le sancționeazǎ, configurându-se așadar în mod adecvat cadrul în care se desfășoară controlul jurisdicțional ulterior. Pe de altǎ parte, trebuie relevat cǎ actul de constatare face referire la data, ora și locul în care faptele au fost comise, fiind așadar respectate prevederile art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține cǎ fațǎ de proba cu înscrisuri administratǎ în cauzǎ, precum și față de înregistrarea faptei cu mijloace tehnice și cea cu planșele foto, nu existǎ motive rezonabile care sǎ susținǎ ipoteza cǎ situația de fapt, astfel cum a fost consemnatǎ în procesul verbal atacat, ar fi diferitǎ de cea realǎ. Astfel, nu au rezultat elemente concrete care să releve împrejurarea cǎ petentul nu ar fi circulat cu viteza indicată în procesul verbal pe DE 81, km 63+300m prin localitatea Poarta Sălajului, la data și ora menționate în procesul verbal. Așadar procesul-verbal se coroborează cu proba cu înregistrarea faptei cu mijloace tehnice omologate, precum și cu planșele foto. De asemenea, nu au rezultat elemente concrete care să releve împrejurarea cǎ petentul ar fi purtat centura de siguranță la data și ora menționate în procesul verbal.
La dosarul cauzei s-au depus de către intimat, atestat operator ,,Autovision” nr.5 din 10.01.2013(f.13).
Nu există vreun dubiu în ceea ce privește conformitatea cu realitatea a vitezei cu care a fost surprins petentul.
Petentul a semnat procesul verbal asumându-și conținutul acestuia, inclusiv faptul că ,,nu sunt mențiuni”, consemnat în cuprinsul acestuia.
Cu privire la împrejurarea că prima faptă contravențională reținută în procesul verbal contestat este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), instanța observă că în această problemă este necesar a fi avute în vedere criteriile consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ), ce urmează să fie în concret aplicate pentru a decela măsura în care fapta calificată în dreptul intern ca fiind o contravenție reprezintă, în sensul Convenției, o acuzație în materie penală. Din această perspectivă, față de natura și gravitatea faptei reproșate petentului, anume o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, susceptibilă deci a fi reținută în sarcina oricărei persoane ce participă la trafic și ținând seama de împrejurarea cǎ amenda aplicatǎ, însoțitǎ de sancțiunea contravențională complementară, prezintǎ un caracter represiv și punitiv, trebuie concluzionat cǎ toate garanțiile stabilite de art. 6 din CEDO trebuie sǎ primeascǎ aplicare și în cauza de fațǎ, câtǎ vreme instanța este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( în acest sens, cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ).
Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Intimatul a dovedit și prin alte mijloace de probă veridicitatea celor reținute în procesul verbal cu privire la prima faptă. Nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar. Petentul nu a propus nicio probă de natură să dovedească faptul că aspectele reținute în procesul verbal și confirmate de celelalte probe administrate în cauză nu corespund realității.
Prin urmare, se reține că procesul-verbal este legal și temeinic încheiat.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunilor, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Ținând seama de consecințele pe care le poate determina în trafic fapta de a circula cu o viteză mai mare cu 51 km/h față de viteza maximă admisă pe acel sector de drum, faptă care prezintă un grad de pericol extrem de ridicat pentru viața și integritatea persoanelor, de aspectul că petentul prezintă dezinteres față de normele rutiere așa cum rezultă din cazierul său auto(f.29), precum și de faptul că a fost aplicat cuantumul minim al amenzii, trebuie considerat că aplicarea amenzii este justificată, iar cuantumul acesteia este proporțional cu gradul de pericol al faptei săvârșite.
Pentru nepurtarea centurii de siguranță a fost aplicată cea mai blândă sancțiune-avertismentul.
În ceea ce privește sancțiunea complementară aplicată pentru prim faptă, instanța apreciază că nu se impune măsura înlăturării acesteia raportat la următoarele aspecte:
Potrivit art.5 alin.6 din O.G. 2/2001: „ Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei.” Iar potrivit art.96 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „ Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege …”. În cauza dedusă judecății, petentul nu a făcut dovada că fapta contravențională a fost săvârșită în anumite împrejurări care să îi confere un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii, iar instanța apreciază având în vedere toate criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 și rolul acestei sancțiuni, prevăzut de art 96 alin.1 din O.U.G. 195/2002 de preîntâmpinare a săvârșirii altor fapte interzise de lege, că sancțiunea complementară este proporțională cu gravitatea faptei concrete săvârșite de către petent și justificată aplicarea acesteia pentru înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte de aceiași natură.
Aceleași considerente sunt reținute de instanță și în cazul punctelor de penalizare aplicate petentului pentru cea de-a doua faptă. Faptul că petentul a fost sancționat în mai multe rânduri pentru încălcarea normelor rutiere și a comis contravențiile din prezenta cauză dovedește faptul că sancțiunile anterioare nu au fost suficiente pentru îndreptarea sa, astfel că se impune constatarea că sancțiunile aplicate în prezenta cauză sunt proporționale cu gradul de pericol social concret al celor două contravenții comise de petent.
În consecințǎ, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi respinsǎ ca neîntemeiatǎ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiatǎ plângerea formulatǎ de cǎtre petentul G. J., cu domiciliul în ., nr.70, jud.M., CNP_, împotriva procesului verbal ., nr._, încheiat la data de 12.04.2015 de cǎtre intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., cu sediul în Z., ..14, CUI_, jud. S..
Menține în întregime procesul verbal atacat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Z..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 14.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-A. C. GAROFIȚA S.
Red.D.A.C/17.09.2015
Dact.S.G/18.09.2015/4 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1863/2015. Judecătoria ZALĂU | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
