Pretenţii. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 27/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ZALAU
JUDETUL S.
Dosar nr._
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ NR. 27/2014
Ședința publica din data de 07 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. P.
Grefier: C. G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamant C. D. I., cu domiciliul procesual ales la C., C. ,Tărău&B.-Societate Civilă De Avocați, cu sediul în Z., ., Clădirea Manager, etaj 1, J. S. în contradictoriu cu pârâții . Viață SA, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 15, . 1, .>. Generale SA, cu sediul în București, Turn B., Bulevardul I. M., nr. 1-7, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind legal îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 17 decembrie 2014 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18 august 2014 sub nr. de mai sus, reclamantul C. D.-I., prin reprezentant convențional S.C.A. „C., C., Tărău și B.”, a solicitat instanței obligarea pârâtei S.C. B.R.D. A. de Viață S.A. la plata către pârâta S.C. B.R.D. G. Societe Generale S.A. a sumei de 4573 lei, reprezentând soldul creditului rămas la data decesului împrumutatului C. I., tatăl reclamantului, cu obligarea pârâtei de rând I la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că la data de 03.05.2010 tatăl său C. I. a încheiat un contract de credit pentru nevoi personale cu B.R.D. G. Societe Generale. C. I. a decedat la data de 07.04.2014, iar reclamantul are calitatea de moștenitor legal al acestuia, deci și calitatea de a introduce prezenta acțiune. Reclamantul a susținut că deși în contractul de credit figurează ca și co-împrumutați C. F. și C. D.-I., aceștia sunt în realitate fideiusori și nu au beneficiat în niciun fel de împrumut, singurul beneficiar fiind defunctul.
S-a mai arătat că odată cu încheierea contractului de credit, între defunct și B.R.D. A. de viață s-a încheiat un contract de asigurare de viață, în care s-a prevăzut, printre altele, că în situația intervenirii riscului asigurat al decesului, asigurătorul plătește beneficiarului B.R.D. G. Societe Generale suma asigurată egală cu soldul creditului la data decesului asiguratului. Ratele au fost achitate conform graficului de plăți, care cuprindea și prima de asigurare, plătită lunar.
La data decesului asiguratului – 07.04.2014, soldul creditului era în cuantum de 4573,39 lei. Reclamantul a arătat că, în calitate de moștenitor legal, a notificat asigurătorul de ivirea riscului asigurat și a solicitat plata beneficiului de asigurare către banca creditoare. La data de 06.05.2014, pârâta a comunicat răspunsul prin care a refuzat executarea obligațiilor contractuale și acordarea despăgubirilor cuvenite, cu motivarea că asiguratul suferea de o boală dinainte de încheierea asigurării, pe care nu a declarat-o cu ocazia încheierii contractului, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 14.1. din Condițiile generale ale contractului de asigurare de viață de grup pentru garantarea creditelor.
Reclamantul a precizat că este nejustificat refuzul pârâtei, nefiind îndeplinite condițiile de excludere prevăzute în contract deoarece starea de sănătate a asiguratului a fost acceptată la încheierea contractului, iar după producerea riscului asigurat, aceeași stare de sănătate nu mai e corespunzătoare pentru executarea contractului. A susținut că printre actele depuse de defunct cu ocazia contractării creditului se afla și cuponul de pensii, din care rezultă că acesta era încadrat în gradul I de invaliditate la vârsta de 51 de ani.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 102 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Codului civil raportat la art. 969 cod civil 1864.
În probațiune, la dosar au fost anexate copii ale următoarelor înscrisuri: contractul de credit cu anexe (f. 9-14), adresa de refuz a asigurătorului (f. 8), cerere adresată de reclamant (f. 22), Condițiile generale ale contractului de asigurare de viață (f. 15-22), cartea de identitate și certificatul de naștere ale reclamantului (f. 5-6), certificatul de deces al defunctului (f. 7), cupon de pensie (f. 23), convocare de participare la ședința de informare privind avantajele și medierii și dovada comunicării (f. 24-25), facturi pentru onorariu avocațial (f. 26-27).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 325,11 lei (chitanța la f. 30), conform art. 3 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 6 octombrie 2014, pârâta B. A. de Viață S.A. a formulat întâmpinare (f. 39-43), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivarea excepției, s-a arătat că deși contractul de asigurare a fost încheiat între C. I. și B. A. de Viață S.A., conform art. 5.1. din Condițiile generale, beneficiarul asigurării este banca creditoare B. G. Societe Generale, desemnată astfel de asigurat .
În concluzie, pârâta susține că moștenitorii asiguratului nu au niciun drept asupra indemnizației de asigurare, numai banca, în calitate de beneficiar, fiind în drept a contesta decizia asigurătorului de a nu plăti despăgubirea.
Pe fond, pârâta a arătat că cererea de asigurare completată și semnată de C. I. cuprindea o declarație de sănătate pe baza căreia s-a făcut evaluarea riscului asigurabil, iar defunctul a bifat că nu a fost în ultimii 5 ani diagnosticat sau tratat pentru, printre alte boli, hipertensiune arterială și boli cardiovasculare. Pe baza declarațiilor pe proprie răspundere, C. I. a fost preluat în Asigurarea de Viață de G., cererea de asigurare dobândind statului de P. de asigurare.
Pârâta a arătat că după producerea riscului asigurat (decesul la data de 15.04.2014), în urma evaluării tuturor documentelor puse la dispoziția sa după acest eveniment, a luat decizia de a nu plăti suma asigurată, având în vedere că din documentele medicale a reieșit că C. I. a fost diagnosticat lunar, din ianuarie 2009 până la data semnării cererii de asigurare în aprilie 2010, cu afecțiuni pe care nu le-a declarat: diabet zaharat tip 2, hipertensiune arterială (HTA), cardiopatie ischemică cronică (CIC), infarct miocardic sechelar (IM) și a suferit o intervenție chirurgicală pentru infarct miocardic (PTCA+stent). De asemenea, a primit tratament lunar pentru aceste boli în aceeași perioadă.
S-a precizat că C. I. avea obligația, conform art. 8.1. din Condițiile generale, să declare în mod complet și corect toate informațiile cu privire la faptele ce pot genera riscuri semnificative de care are cunoștință. Totodată, potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, persoana care urmează să încheie asigurarea are obligația să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător cu privire la împrejurările esențiale referitoare la risc, pe care le cunoaște. Pârâta a arătat că, deși contractul de asigurare este un contract aleatoriu, societatea de asigurări încheie un asemenea contract și își asumă un risc după cum apreciază și doar în cunoștință de cauză. De asemenea, consimțământul său a fost viciat, fiind în necunoștință de cauză la momentul încheierii contractului și fiind indus în eroare de către asigurat prin prezentarea ca adevărate a unor elemente esențiale care au fost false.
S-a mai arătat că au fost încălcate și dispozițiile art. 14.1. din Condițiile generale, potrivit cărora se exclud de la plata oricăror beneficii toate evenimentele care se produc direct sau indirect din cauza oricărei afecțiuni patologice diagnosticate înainte de subscrierea asigurării individuale, efectele și consecințele acesteia, exceptând cazurile declarate la momentul semnării cererii de asigurare și acceptate de asigurător. Conform certificatului medical constatator al decesului, cauza determinantă o constituie insuficiența cardiacă de gradul IV, urmare a cardiopatiei ischemice și a infarctului miocardic sechelar, afecțiuni nedeclarate în cererea de asigurare.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 136/1995 și ale Codului civil 1864.
În probațiune, la întâmpinare au fost anexate copii ale următoarelor înscrisuri: cererea credit și cererea de asigurare inclusă în contractul de credit (f. 44-50), cererea de despăgubire (f. 51) însoțită de documentele medicale – carnet de sănătate (f. 53-71), certificatul medical constatator al decesului (f. 52).
La data de 7 noiembrie 2014, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (f. 78-79), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului având în vedere calitatea acestuia de moștenitor sezinar, datorită căreia poate exercita drepturile și acțiunile dobândite de la defunct fără ca în prealabil să fie necesară atestarea calității sale de moștenitor pe cale notarială sau judecătorească. Calitatea sa procesuală este întărită și de dispozițiile art. 18.1. din Condițiile generale.
Cu privire la fondul cauzei, reclamantul a arătat că asigurătorul cunoștea starea de sănătate a defunctului deoarece printre actele depuse de acesta cu ocazia încheierii contractului se afla și cuponul de pensii din care rezultă că C. I. avea la acel moment 51 de ani și era încadrat în gradul I de invaliditate. Iar conform art. 7.3. asigurătorul are dreptul de a solicita documente și informații medicale suplimentare dacă consideră necesar în vederea evaluării corecte a riscului asigurabil, această prevedere având tocmai rolul de a clarifica situația persoanei asigurabile, înainte de a primi decizia favorabilă din partea asigurătorului. Prin urmare, asigurătorul a acceptat tacit starea de sănătate a asiguratului, caracterul aleatoriu al contractului nefiind afectat, deoarece de la data încheierii sale și până la data producerii riscului au trecut aproximativ 4 ani în care defunctul și-a îndeplinit obligația contractuală de a plăti primele de asigurare, astfel că nu există niciun motiv pentru care pârâta să refuze executarea obligației sale corelative de a plăti indemnizația de asigurare.
Reclamantul a mai arătat că, cu toate că decesul s-a produs din cauza unui stop cardio-respirator care a avut la bază o insuficiență cardiacă de gradul IV, afecțiunile pe care defunctul le prezenta la data încheierii contractului nu prezentau un risc semnificativ, pentru a fi îndeplinite condițiile art. 8.1., nefiind susceptibile să producă decesul imediat. În plus, omisiunea lui C. I. de a bifat rubrica destinată diagnosticului său exact s-a datorat necunoașterii terminologiei medicale de specialitate.
Prin urmare, reclamantul apreciază că pârâta refuză în mod nejustificat plata despăgubirii în sumă de 4573 lei, starea de sănătate a defunctului fiindu-i cunoscută la momentul încheierii contractului și, în plus, nu poate susține că consimțământul său a fost viciat, nefiind întrunite condițiile dolului prin reticență.
La data de 15 decembrie 2014, B.R.D.- G. Societe Generale a formulat o poziție procesuală (f. 87), prin care a arătat că lasă la aprcierea instanței soluția în cauză, cu mențiunea că în cazul respingerii cererii formulate de reclamant, acesta va fi în continuare obligat la plata creditului și accesoriilor datorate, în calitatea sa de co-împrumutat.
La termenul din data de 17.12.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, moștenitor sezinar al defunctului, având în vedere dispozițiile art. 1125 Cod civil, conform cărora sezina conferă dreptul de a exercita acțiunile defunctului. Acesta la rândul său a avut dreptul, ca și parte contractantă, să ceară executarea obligațiilor contractuale, respectiv plata despăgubirii în cazul producerii riscului asigurat, către beneficiarul desemnat prin contract.
La același termen de judecată, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 30.12.2014, respectiv 07.01.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, numitul C. I., decedat la data de 07.04.2014 (f. 7), este tatăl reclamantului C. D. I., conform actelor de stare civilă depuse la dosar (f. 5-6).
La data de 30.04.2010, C. I. a depus o cerere de credit (f. 44-50), înregistrată cu nr._ la B.R.D. G. Societe Generale – Sucursala Z.. În această cerere este încorporată și o cerere de asigurare (f. 46-47), prin care aceeași persoană a solicitat acceptarea în calitate de membru asigurat în Asigurarea de viață de grup, încheiată între B.R.D. G. Societe Generale și B.R.D. A. de viață S.A. În vederea încheierii acestei asigurări, C. I. a completat o declarație de sănătate pe proprie răspundere (f. 47), în care a bifat că nu a fost în ultimii 5 ani diagnosticat sau tratat pentru, printre alte boli, hipertensiune arterială și boli cardiovasculare. De asemenea, a atestat prin semnătură faptul că, la data respectivă, starea sa de sănătate era suficient de bună pentru a nu necesita tratament sau supraveghere medicală și nu prezenta niciun handicap sau invaliditate.
La finele acestei declarații este aplicată semnătura defunctului și declarația sa olografă conform căreia a fost informat de către consilierul de clientelă asupra consecințelor nedeclarării aspectelor legate de starea de sănătate. De asemenea, prin aplicarea semnăturii, C. I. a consimțit să desemneze Banca drept beneficiar al drepturilor de despăgubire ce rezultă din asigurare și a atestat faptul că a luat cunoștință și este de acord cu conținutul Condițiilor generale ale Asigurării de viață (f. 15-21).
Cererea de credit, care cuprinde și cererea de asigurare, precum și declarația de sănătate, a fost semnată la final atât de către împrumutatul C. I., cât și de C. F. și reclamantul C. D.-I., în calitate de co-împrumutați (f. 50).
În aceeași cerere de credit este înscris faptul că C. I. este pensionar și încasează lunar un venit net de 1564 lei, ceea ce denotă că a prezentat la momentul respectiv ca și dovadă a veniturilor sale cuponul de pensii (f. 23), conform căruia era încadrat în gradul I de invaliditate.
În data de 03.05.2010 a fost încheiat Contractul de credit nr._ (f. 9 – Condiții particulare și f. 10-13 Condiții generale), între B.R.D. G. Societe Generale S.A., în calitate de împrumutător și C. I., în calitate de împrumutat, respectiv C. F. și C. D.-I., în calitate de co-împrumutați. La art. 9 din Condițiile particulare se prevede că s-a încheiat și asigurarea de viață, împrumutatul dobândind calitatea de asigurat, în baza cererii de asigurare, primele de asigurare urmând să fie plătite lunar, la aceeași dată cu ratele de credit, până la rambursarea integrală a creditului.
La data de 07.04.2014 a survenit decesul asiguratului C. I., cauza decesului fiind un stop cardio-respirator, declanșat de o stare patologică preexistentă – insuficiența cardiacă de gradul IV, astfel cum reiese din certificatul medical constatator al decesului (f. 52).
Din carnetul de sănătate al defunctului (f. 53-71) reiese că cel mai târziu din data de 24.04.2009 și inclusiv la data semnării cererii de asigurare în 30.04.2010, acesta a fost diagnosticat și tratat pentru hipertensiune arterială (HTA), cardiopatie ischemică cronică (CIC), infarct miocardic (IMA) sechelar, suferind și o intervenție chirurgicală – angioplastie coronariană percutanată transluminală (PTCA), cu implantare de stent.
Având în vedere producerea riscului asigurat, reclamantul C. D.-I. a notificat societatea de asigurare pârâtă la data de 15.04.2014 (f. 51), pentru plata despăgubirii. La cererea de despăgubire au fost atașate documentele medicale ale defunctului.
La data de 06.05.2014, B.R.D. A. de Viață S.A. a refuzat plata indemnizației de asigurare (f. 8), invocând mai multe dispoziții din convenția părților.
În drept, conform art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „Contractul este supus dispozițiilor în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. Având în vedere data încheierii contractului de credit și asigurare – 03.05.2010, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil 1864, în vigoare la acea dată.
Conform art. 969 alin. 1 Cod civil „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.”
Potrivit art. 8.1 din Condițiile generale ale Contractului de asigurare de viață de grup pentru garantarea creditelor (Condițiile generale), „Înainte de începerea acoperirii asigurării individuale, persoana asigurată este obligată să declare în mod complet și corect toate informațiile cu privire la faptele ce pot genera riscuri semnificative de care are cunoștință.” Iar potrivit art. 8.4 „Dacă asigurătorul află despre informații false, incomplete în momentul evaluării unei cereri de despăgubire, el poate refuza plata beneficiului.”
Conform art. 14.1 din Condițiile generale, „Se exclud de la plata oricăror beneficii toate evenimentele care se produc direct sau indirect din cauza următoarelor: orice afecțiune patologică diagnosticată înainte de subscrierea asigurării individuale, efectele și consecințele acesteia, inclusiv recidiva unei stări medicale preexistente, excepând cazurile declarate la momentul semnării cererii de asigurare și acceptate de către Asigurător.” Conform art. 22.2 „Asigurătorul nu este răspunzător pentru riscurile excluse din asigurare”, iar conform art. 22.3 „Asigurătorul nu este răspunzător în cadrul Contractului dacă o faptă semnificativă pentru risc a fost declarată fals sau ascunsă de către Persoana asigurată, iar acest fapt are o influență asupra riscului acoperit produs.”
De asemenea, potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, în forma în vigoare la data încheierii contractului, „Persoana care urmează să încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător, cu privire la împrejurările esențiale referitoare la risc, pe care le cunoaște”.
În speță, între C. I., tatăl reclamantului și pârâta B.R.D. A. de Viață S.A. s-a încheiat la data de 03.05.2010 un contract de asigurare de viață pentru garantarea creditului prin care asiguratul a desemnat ca și beneficiar al asigurării banca împrumutătoare - B.R.D. G. Societe Generale.
Contractul de asigurare este un contract sinalagmatic, oneros, cu executare succesivă și aleatoriu, cel din urmă caracter făcând de neconceput ca acesta să fie încheiat cu încălcarea principiului bunei-credințe.
Fiind un contract sinalagmatic și cu executare succesivă, obligațiile părților sunt reciproce și interdependente pe tot timpul derulării contractului. Asiguratul are obligația, atât legală, cât și convențională în prezenta cauză, de a formula declarații exacte la încheierea contractului și la survenirea riscului, precum și de a achita primele de asigurare la termenele prevăzute în contract. Obligația corelativă a asigurătorului este de a plăti indemnizația în situația survenirii riscului asigurat, dacă asiguratul și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile. Fiind vorba de un contract aleatoriu, șansa de câștig sau riscul de pierdere a părților depind de un eveniment incert – producerea riscului asigurat.
Potrivit naturii contractului de asigurare, ca parte a principiului bune-credințe care trebuie să guverneze încheierea și executarea contractului, obligația precontractuală de informare este esențială atât pentru asigurat, cât și pentru asigurător. La încheierea contractului de asigurare, asigurătorul trebuie să cunoască toate împrejurările necesare pentru evaluarea riscului asigurabil, pentru a decide dacă acceptă încheierea contractului și în ce condiții o face, fiind obligația persoanei asigurabile de a răspunde complet, exact și cu bună-credință întrebărilor formulate de asigurător în acest sens. Această obligație este prevăzută de lege (art. 13 din Legea nr. 136/1995), precum și de convenția părților (art. 8.1 din Condițiile generale). Prin convenția părților s-a prevăzut în mod expres că în situația neîndeplinirii acestei obligații, asigurătorul este îndreptățit să refuze plata despăgubirii (art. 8.4), fiind vorba despre o clauză de reziliere unilaterală a contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor asiguratului.
De asemenea, instanța reține că prin contractul încheiat, părțile au convenit asupra întinderii garanției asigurătorului, fiind excluse de la garanție unele evenimente produse în anumite circumstanțe (de interes pentru prezenta cauză – art. 14 din Condițiile generale), aceasta reprezentând o clauză valabilă de limitare de răspundere contractuală.
Pentru evaluarea riscului asigurabil de către asigurător, C. I. a completat un formular inclus în cererea de asigurare, informațiile astfel dobândite fiind utilizate de pârâtă pentru a hotărî că este de acord cu încheierea contractului de asigurare. Deși defunctul a depus un cupon de pensii la contractarea creditului, instanța nu poate reține susținerea reclamantului conform căreia pârâta avea cunoștință despre risc, având în vedere că în cuponul de pensii figurează faptul că persoana asigurată era încadrată în gradul I de invaliditate la vârsta de 51 de ani, ceea ce denotă o stare de sănătate precară. Cuponul de pensii a fost depus pentru dovedirea veniturilor, pentru evaluarea stării de sănătate existând chestionarul din cererea de asigurare. În cauză nu s-a dovedit faptul că asigurătorului i-au parvenit documente medicale ale asiguratului înainte de încheierea contractului de asigurare.
În ceea ce privește obligația de informare a asigurătorului, instanța reține că, deși contractul de asigurare este un contract de adeziune, asiguratul a fost informat cu privire la clauzele contractuale care exlcud răspunderea asigurătorului în situația omisiunii declarării tuturor circumstanțelor legate de starea de sănătate, având în vedere declarația sa olografă în acest sens.
Deși reclamantul invocă în susținerea culpei asigurătorului prevederile art. 7.3 din Condițiile generale, care prevăd faptul că asigurătorul are dreptul de a solicita informații și documente medicale suplimentare, dacă consideră necesar în vederea evaluării corecte a riscului asigurabil, ceea ce pârâta nu a făcut, instanța apreciază că această dispoziție trebuie interpretată în coroborare cu prevederile art. 7.1 „Orice client/împrumutat al Contractantului Asigurării poate fi acceptat în asigurare dacă: (...) îndeplinește condițiile de asigurare ale Asigurătorului pentru acoperirea aplicabilă Persoanelor asigurate pentru împrumutul în cauză. Documentele medicale solicitate depind de starea de sănătate a Persoanelor asigurate, luând în considerare valoarea creditului pentru care s-a depus cererea de asigurare.” Astfel, dispoziția din art. 7.3 este menită a permite asigurătorului să solicite documente medicale suplimentare, în urma analizării declarației de sănătate de unde reiese starea de sănătate a persoanei asigurabile. Nu există nicio obligație legală sau convențională pentru asigurător de a investiga starea de sănătate a fiecărei persoanei asigurabile care depune o cerere de asigurare, declarația de sănătate pe care persoana trebuie să o completeze fiind menită tocmai să evite o asemenea sarcină împovărătoare pentru asigurător. Documente medicale suplimentare sunt în mod evident solicitate numai în situația în care persoana declară că suferă de anumite boli, iar asigurătorul apreciază necesară o informare suplimentară cu privire la starea de sănătate a persoanei, pentru evaluarea riscului asigurabil în deplină cunoștință de cauză.
Instanța nu poate reține susținerea reclamantului conform căreia afecțiunile de care suferea defunctul nu prezentau un factor de risc semnificativ, susceptibil să producă decesul imediat. Având în vedere că în chestionarul privind starea de sănătate au fost incluse, printre altele, și bolile de care suferea C. I., instanța apreciază că, din perspectiva asigurătorului, acestea sunt apte a cauza riscuri semnificative, motiv pentru care în situația confirmării existenței acestor boli, își rezervă dreptul de a investiga starea de sănătate a persoanei asigurabile. Mai mult, astfel cum reiese din certificatul constatator al decesului, cauza directă a decesului lui C. I. au fost chiar bolile cardiovasculare de care suferea și la momentul încheierii contractului de asigurare, fiind neîntemeiată susținerea reclamantului că acestea nu erau apte să producă decesul imediat, astfel că nu era vorba de un risc semnificativ.
Totodată, instanța consideră că este neverosimilă susținerea reclamantului potrivit căreia C. I. nu a bifat că a fost diagnosticat cu hipertensiune arterială și boli cardiovasculare pentru că nu cunoștea terminologia medicală de specialitate. Astfel cum reiese din carnetul său de sănătate, defunctul frecventa periodic cabinetul medical, urma tratament medical permanent pentru afecțiunile sale și, mai mult, a suferit o intervenție chirurgicală de implantare de stent, astfel că această terminologie cu siguranță a fost utilizată suficient de frecvent în preajma lui încât să fi cunoscut faptul că suferă de boli cardiovasculare, termen de altfel utilizat și în limbajul curent.
Instanța nu va reține reaua-credință în reticența defunctului, care nu a fost dovedită, buna-credință fiind prezumată, însă apreciază că informațiile pe care a omis să le ofere înainte de încheierea contractului de asigurare erau esențiale pentru evaluarea riscului de către asigurător.
Având în vedere natura contractului de asigurare – contract de adeziune, încheiat între un profesionist și un consumator, se impune a se analiza dacă clauzele menționate nu au un caracter abuziv. Pentru ca o clauză să fie considerată a avea caracter abuziv, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, trebuie să nu fi fost negociată direct cu consumatorul și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe. Fiind un contract standard, preformulat, funcționează prezumția potrivit căreia clauzele inserate în acesta nu au fost negociate direct cu consumatorul, conform art. 4 alin. 2 din legea menționată. Instanța apreciază însă că aceste clauze sunt clare, neechivoce și nu sunt de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului. Totodată, având în vedere că cererea de credit și asigurare a fost formulată la data de 30.04.2010, iar contractele au fost încheiate la data de 03.05.2010, instanța apreciază că asiguratul a avut suficient timp pentru a studia clauzele contractuale.
Excluderile de garanție nu golesc contractul de conținut, fiind legitim a se exclude răspunderea asigurătorului cu privire la evenimente survenite ca urmare directă a unor împrejurări de risc nedeclarate la solicitarea asigurătorului, înainte de încheierea contractului. Răspunderea nu este exclusă pentru orice informații nedeclarate, ci pentru cele nedeclarate la momentul completării chestionarului privind starea de sănătate.
Față de cele reținute, instanța apreciază că este justificat refuzul pârâtei de a-și îndeplini obligația contractuală de a plăti prima de asigurare, în speță suma de 4.573 lei, fiind activată clauza de reziliere unilaterală prevăzută de art. 8.4 din Condițiile generale, pentru neîndeplinirea obligației persoanei asigurate de a declaraîn mod complet și corect informațiile cu privire la faptele ce pot genera riscuri semnificative de care avea cunoștință, cu ocazia completării chestionarului cu privire la starea sa de sănătate. În subsidiar, este activată și clauza de limitare a răspunderii contractuale prevăzută de art. 14.1 din Condițiile generale, pentru motivul că evenimentul asigurat s-a produs ca o consecință directă a stării patologice a asiguratului, preexistentă datei încheierii contractului de asigurare, cunoscută de către asigurat și nedeclarată la solicitarea expresă a asigurătorului.
Prin urmare, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului C. D.-I. de obligare a pârâtei B.R.D. A. de Viață la plata către pârâta B.R.D. G. Societe Generale, în calitate de beneficiar al asigurării, a indemnizației de asigurare în sumă de 4.573 lei, reprezentând soldul creditului rămas la data decesului persoanei asigurate.
Având în vedere că reclamantul este cel care cade în pretenții, iar pârâta, care obține câștig de cauză, nu a solicitat cheltuieli de judecată, instanța nu va acorda nicio sumă cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de către pârâta B.R.D. A. de Viață S.A. prin întâmpinare.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. D.-I. CNP_, cu domiciliul în Z., .. 20, ., ., jud. S. și domiciliul procesual ales la S.C.A. „C. & Tărău” în Z., ., clădirea Manager, ., în contradictoriu cu pârâtele B.R.D. A. de Viață S.A., J40/_/2008, C.U.I._, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 15, ., . și B.R.D. G. Societe Generale S.A., J_, C.U.I._, cu sediul în București, .. 1-7, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Z..
Pronunțată în ședință publică azi, 07.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. P. C. G.
Red./ dact. L.P./ 21 ianuarie 2015
Ex. 5/ .>
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1728/2015. Judecătoria... → |
|---|
