Pretenţii. Sentința nr. 308/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 308/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 308/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ZALAU
JUDETUL S.
Dosar nr._
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 308
Ședința publică din 4 februarie 2015
Completul compus din:
Președinte:S. V. N., judecător
Grefier:G. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanții D. S. D. și D. B. cu domiciliul în Z., ., județul S., în contradictoriu cu pârâții S.C. A. R. Asirom Vienna Insurance Group, cu sediul ales în Cluj N., ., ., L. A., cu domiciliul în comuna Gîrbou, ./A, județul S., intervenient S. Județean de Urgență S. cu sediul în Z., .. 67, județul S. având ca obiect pretenții, despăgubiri.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond sunt consemnate în încheierea de ședință din 23 ianuarie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul din data de 30 ianuarie 2015 și pentru termenul de azi.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Z. la data de 24.10.2014 sub nr._, reclamanții D. S. D. și D. B. au chemat în judecată pe pârâții S.C. ASIROM S.A. și L. A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea la plata sumei de 5000 euro, reprezentând despăgubiri rezultate din accidentul rutier produs în data de 22.05.2009, la ieșirea din localitatea Chechiș spre localitatea B., soldat cu avarierea totală a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ proprietatea reclamantului D. B. cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că autoturismul_, condus de către reclamantul D. S. D., la data de 22.05.2009 a fost acroșat de autovehicul, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea lui R. I., condus de L. A.. În urma impactului autoturismul condus de reclamant s-a răsturnat în șanț, fiind avariat total, iar toate persoanele aflate în autoturism au fost rănite necesitând îngrijiri medicale.
În continuare s-au mai arătat că în cauză s-au efectuat cercetări penale, din care a reieșit culpa comună a ambilor conducători, finalizate cu o soluție de netrimitere în judecată. În opinia reclamanților sigurul vinovat de producerea accidentului este șoferul autoturismului cu nr. înmatriculare_, L. A., care a efectuat o manevră de depășire în condiții inadecvate și avea o viteză mare.
Au mai învederat reclamanții că deși au depus toate actele necesare, pârâta S.C. ASIROM S.A asiguratorul nu a achitat despăgubirea.
În probațiunea s-a solicitat acvirarea dosar_, depunerea de către pârâtă a dosarelor de daună, acvirararea dosar 712/P/2009.
În drept au fost invocate dispoziții art. 1357 C. civ și Legea 136/1995.
La cerea s-a anexat sentințele pronunțate în dosarele mai sus indicate.
La data de 05.02.2013 reclamanții au precizat cererea în sensul că au solicitat acordarea daunelor morale astfel reclamantului D. B. 5000 lei, iar D. S. D. 15.000 lei.
La termenul din data de 05.03.2013, reclamantul D. B. a formulat în fața instanței cerere de renunțare la daunele morale pretinse, în sumă de 5000 lei.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
La termenul din data de 09.04.2013, instanța din oficiu a pus în discuția părților prescripția dreptului la acțiune, având în vedere că accidentul a avut loc în data de 28.05.2009, iar acțiunea a fost introdusă în data de 24.10.2012.
La termenul din data de 10.09.2013, S. Județean de Urgență Z. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând pârâtei S.C. asigurare R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. plata sumei de 2975,32 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată victimelor accidentului de circulație produs în data de 28.05.2009, respectiv V. I. și Mnere C. A..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 61-67 C.civ, art. 194, art. 453 C., Legea 95/2006.
La cerere au fost atașate un set de înscrisuri, notificare, foaie de observație,
În cauză s-a încuviințat proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați pentru reclamanți, Mnere I. A. (f.105), Mnere C. (f.106) L. P., P. A..
La data de 08.11.2013 reclamanții au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, și admiterea cererii.
Pârâta a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și respingerea cererii de intervenție, .
Prin sentința civilă nr. 3125/19.11.2013 a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, și respinsă cererea ca tardiv formulată, a fost admisă cererea de intervenție și obligată pârâta la plata către S. Județean de Urgență Z. a sumei de 2975,32 lei. Prin decizia nr. 140/20.05.2014 a fost admis recursul formulat de reclamanți, a fost casată sentința, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, statuându-se că în cauză nu a operat prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune.
În urma casării cu trimitere cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
În rejudecare s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, fiind desemnat dl expert G. T., al cărui raport a fost depus la data de 24.10.2014, completat ulterior.
În cauză s-a dispus atașarea dosar_, dosar 712/P/2009.
Pe parcursul judecații cauzei au fost respinse obiectivele solicitate de pârâtă privind stabilirea dinamicii și a vinovăției ca neutile, iar obiecțiunile din data de 11.12.2014 ca tardiv formulate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 22.05.2009, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantului D. B. și condus de către reclamantul D. S. D., a intrat in coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea lui R. I., condus de L. A..
Instanța mai reține că la data producerii accidentului de circulație, pentru ambele autovehicule implicate era încheiată asigurarea obligatorie de răspundere RCA la societatea pârâtă, S.C. A. ROMANEASCĂ ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A.
Circumstanțele producerii acestui eveniment rutier soldat cu vătămare corporală a făcut obiectul dosarului penal 712/P/2009 finalizat prin ordonanța din data de 13.09.2010 prin care s-a dispus în baza art. 18 ind. 1 cpp, scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților D. S. D. și L. A. pentru lipsa de pericol social a faptei săvârșite.
Așa cum reiese din analiza dosar_ în conformitate cu art. 49 din Legea nr. 136/1995, reclamanții a solicitat despăgubiri de la pârâtă prin cererea înregistrată la data de 26.05.2009 sub nr.185, întemeindu-se pe raportul de asigurare RCA dintre pârâtă și persoana responsabilă de producerea accidentului, respectiv intervenientul L. A..
Pârâta nu a contestat dreptul reclamanților de a solicita despăgubiri pentru prejudiciul creat ca urmare a avarierii autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ și a întocmit dosarul de daună nr._/24.10.2011, dar acesta nu a fost soluționat neexistând la dosar dovada refuzului la plată.
În drept potrivit, art. 49 din Legea 136/1995 Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, astfel pentru angajarea răspunderii civile a asiguratorului trebuie dovedite îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a persoanei asigurate
Se vor avea în vedere dispozițiile Codului civil din 1864, în vigoare la data producerii evenimentului, astfel potrivit art. 998 C.civ Orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe aceia din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara, iar conform art. 999 C. Civ Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Din aceste texte legale rezultă că pentru angajarea răspunderii delictuale se cer întrunite următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu produs și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul sub forma intenției, neglijenței sau imprudenței, or aceste condiții în cauză sunt îndeplinite.
Din probele administrate în prezenta cauză, instanța reține că sunt îndeplinite aceste condiții.
În ceea ce privește fapta ilicită a asiguratului pârâtei, instanța are în vedere că în materia răspunderii civile delictuale, fapta ilicita este definita ca fiind orice fapta prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane Deși dispozițiile art. 998 cod civil se refera la „orice fapta care cauzează altuia prejudiciu”, in realitate, pentru a fi atrasa răspunderea civila delictuala, fapta trebuie sa fie ilicita.
Or în cauză în cadrul raportului de expertiză efectuat în cadrul urmăririi penale de către expert Ș. V. s-a constata că porțiunea de drum pe care a avut loc evenimentul este într-o ușoară curbă la stânga, iar marcajul rutier este cu linie continuă. Expertul a concluzionat că principala cauză a producerii accidentului îi revine intervenientului forțat L. A. care a efectuat manevra de depășire într-o zonă interzisă încălcând dispozițiile art. 120 alin 1 lit. i din HG 1391/2006, și viteaza mare cu care a rulat acest autoturism de circa 102 km/h, urmată de acționare bruscă a sistemului de frânare fapt ce a dus la pierderea controlului asupra direcției de mers, coroborată cu lipsa de experiență a șoferului L. A., care avea permisul obținut la data de 11.11.2008.
Expertul a mai reținut că este posibil și ca reclamantul să se fi aflat pe contrasens dat fiind faptul că drumul era în curbă, dar viteza acestuia era de circa 75 km/h.
Prin urmare, fapta ilicită a intervenientului forțat L. A. constă în efectuarea depășirii pe o porțiune de drum în curbă, în zona marcajului rutier cu linie continuă, cu o viteză de 102 km/h, de o persoană care o obținut permisul de aproximativ 5 luni.
Instanța mai reține și vinovăția intervenientului în forma neglijenței, aceasta reiese din concluziile raportului de expertiză și din declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, care se coroborează și conchid că intervenientul a efectuat ilegal manevra de depășirea a autoturismului condus de către reclamant.
Totodată cum prin ordonanța din data de 13.09.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou s-a stabilit că autoturismul condus de către reclamantul D. S. D., în momentul impactului partea stânga spate se afla pe contrasens, fapt ce contravine dispozițiilor art. 48 din OUG 195/2002, iar în fața instanței nu s-a făcut dovada unei alte stări de fapt reiese că vinovat de producerea accidentului este și reclamantul D. S. D., dar față de condițiile producerii accidentului instanța apreciază că cupla acestuia este foarte redusă, de 10%, vina majoră și cauza esențială a producerii accidentului fiind fapta intervenientului.
Totodată instanța constată și existența raportului de cauzalitate, astfel coliziunea și evident prejudiciul s-au datorat faptei ilicite a intervenientului, la care a concurat în procent de 10% și fapta victimei.
Raportat la prejudiciu, instanța reține că acesta reprezintă consecința negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană, și pentru a fi susceptibil de reparare se cer a fi întrunite două condiții, și anume: prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat încă
Cu privire la întinderea prejudiciului material, solicitat de reclamantul D. B., se reține că urmare a faptei intervenientului forțat, autoturismul proprietatea reclamantului a suferit daună totală.
Prin apărarea sa, pârâta nu contestă că autoturismul a suferit daună totală ci solicită doar aplicarea art. 49 lit a și b din ordinul CSA 20/2008 care reglementează exclusiv stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale în privința veniturilor materiale , în cazul daunelor materiale dimpotrivă art. 23 din același ordin care arată Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă, iar în cazul daunelor morale chir potrivit art. 49 lit. f se arată că se stabilesc în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul G. T. se constată că toate daunele redate în nota de Constatare a Daunelor întocmit de asigurător au fost cauzate în urma coliziunii din data de 22.05.2009.Totodată expertul a precizat că dat fiind faptul că în cauză nu s-a efectuat un calcul al reparației a apelat la un service autorizat care a precizat că costul reparației în sistem Audatex este de_,53 lei cu TVA, iar valoarea de reparație luând în considerarea posibilitatea utilizării la reparare a unor repere provenind de la producători diferiți luând în calcul și uzura și vechimea autoturismului este de_,28 lei cu TVA drept urmare soluția corectă tehnic este cea de daună totală.
Expertul a precizat de asemenea că valoarea a autoturismului la data producerii accidentului conform normelor RCA era de 2646 euro, iar valoarea de circulație la data evenimentului era de 3951 euro, anexând în acest sens anunțuri de pe sit-urile de specialitate. Totodată expertul a apreciat că prețul ce poate fi recuperat prin valorificarea anumitor piese este de 5 %, în timp ce pârâta a apreciat că pot fi valorificate piese în proporție de 25% (limita maximă), fără a produce nici o probă în acest sens, iar obiecțiunile formulându-le tardiv. Mai mult contrar susținerilor sale concluzia expertului este corect, din planșele foto se observă că autoturismul este grav avariat, fiind evident că nu pot fi valorificate piese în proporție de 25 %, iar art. 50 din Ordinul CSA 20/2008 precizează că Prin valoare rămasă se înțelege valoarea acelor părți din vehicul rămase neavariate, demontabile și valorificabile, cuprinsă între 0,1% și cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului, fără a impune prezentare unor documente fiscale cum eronat susține pârâta.
Totodată instanța nu poate avea în vedere solicitarea reclamanților de a se lua în considerarea valoarea de circulație a autoturismului, în opinia sa aceasta fiind prejudiciul real, din moment ce în articolul 58 din ordinul CSA 20/2008 se precizează că pentru stabilirea valorii vehiculelor la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică. Prin uzură valorică se înțelege acea parte din valoarea vehiculului ce se pierde prin vechime, întrebuințare sau stare de întreținere. Iar în aliniatele următoare se arată modul de calcul al uzurii respectiv: Uzura valorică se calculează prin aplicarea unui coeficient de uzură asupra valorii de nou a vehiculului la data producerii evenimentului asigurat. Coeficientul de uzură se stabilește în funcție de gradul de întrebuințare, kilometrii parcurși cu vehiculul, precum și de vechimea în exploatare, exprimată în unități de timp: ani, diferențiată pe categorii de vehicule, potrivit tabelelor coeficienților de uzură nr. 1 și 2 cuprinse în anexa nr. 3. Pentru stabilirea coeficientului de uzură al unui vehicul sunt necesare: a) data introducerii în exploatare de nou a vehiculului respectiv, menționată în documentele de identificare a acestuia: carte de identitate, certificat de înmatriculare etc. sau, în lipsă, anul de fabricație de pe placa de origine a vehiculului; b) parcursul în kilometri realizat de vehiculul respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou și până la data producerii evenimentului asigurat.
D. urmare instanța nu poate avea în vedere valoare de piață a autoturismului așa cum solicită reclamanții ci doar valoarea acestuia stabilită prin normele RCA, de la care nu se poate deroga, drept urmarea prejudiciul material la repararea căruia este îndreptățit reclamantul este de 10.497 lei,( 2646 euro, așa cum a stabilit expertul), iar față de faptul că s-a reținut cupa intervenientului doar în proporție de 90%, suma la care va fi obligată pârâta în calitatea de asigurator este de 9477,3 lei.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de reclamantul D. S. D., din cuprinsul art. 49 pct. 1 lit. f) al Ordinului CSA 20/2008 reiese că la stabilirea acestora, trebuie avută în vedere legislația și jurisprudența din România. Cu toate că norma legală nu stabilește limite și criterii în sfera despăgubirilor morale, repararea integrală a prejudiciului în domeniul daunelor morale trebuie să urmărească realizarea unei compensări materiale cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate în beneficiul victimelor accidentului.
Efectul negativ care trebuie reparat, privește afectarea acelor atribute ale persoanei care influențează relațiile sale sociale și cele care se situează în domeniul afectiv al vieții persoanei. Cu alte cuvinte, dauna morală constă în atingerea adusă acelor valori care definesc personalitatea umană și se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Din această perspectivă, reclamantul D. S. D., căruia i sa reținut o culpă redusă la producerea accidentului, a avut calitatea de inculpat într-un dosar penal, finalizat cu scoatere pe baza lipsei pericolului social al faptei, în condițiile în care în autoturismul condus de acesta au fost vătămate corporal trei persoane prietenii lui, suferințele psihice provocate, pot și trebuie să fie reparate prin acordarea unor despăgubiri.
Astfel, reclamantul a fost expus zilnic unui stres sporit, pornind de la căutarea soluțiilor pentru soluționare dosarului penal, recâștigarea încrederii prietenilor și redobândirea încrederii în calitățile de șofer, și nu în ultimul rând repararea prejudiciului material cauzat tatălui său prin avarierea autoturismului, așa încât cuantificarea nu este și nu poate fi rezultatul unui cumul aritmetic ca în cazul prejudiciului material.
Pe de altă parte instanța are în vedere că prin raportarea la vârsta pe care a avut-o reclamantul la momentul producerii accidentului-20 de ani, efectele accidentului sunt mai amplificate, astfel s-a deteriorat inevitabil relația cu prietenii victime ale accidentului, cu tatăl sau căruia autoturismul i-a fost distrus integral, în condițiile în care vina preponderentă și inclusiv cauza producerii accidentului îi revine fără îndoială celuilalt șofer, în persoana reclamantului există consecințele negative, certe, însă nepalpabile, asupra vieții de familie, onoarei, demnității pentru tot restul vieții.
Atingerea acestor drepturi cauzează titularului lor un prejudiciu moral a cărui dezdăunare se realizează prin acordarea, cu titlu de compensație a suferințelor încercate, a unor daune morale, în măsură să ofere persoanei prejudiciate, în mod justificat o satisfacție pecuniară, astfel încât încălcarea dreptului titularului, pe de o parte, și prejudiciul moral cauzat de făptuitor, pe de altă parte, să nu rămână în afara protecției juridice a drepturilor lezate, respectiv, a obligației generate de acoperire a prejudiciului unor astfel de drepturi.
Prin urmare, instanța va stabili cuantumul daunelor morale, în baza acestor considerente la suma de_ lei, reținând că daunele morale trebuie apreciate rezonabil, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.
În ceea ce privește cererea de intervenție voluntară în interes propriu formulată de S. de Urgență Z., încuviințată în principiu de instanță are în vedere că În baza Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății unei persoane au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, pentru asistența medicală acordată, iar potrivit art. 49 din ordinul CSA 20/2008 eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare se cuprind în despăgubire acordate de asigurator.
În cauză intervenientul în interes propriu a efectuat așa cum reiese din înscrisurile atașate cheltuieli de spitalizare în valoare de 2975,32 cu victimele acestui eveniment rutier, astfel încât instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata acestei sume către intervenientul în interes propriu, la care se adaugă dobânda legală de la data scadenței și până la plata efectivă.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a pârâtei, instanța va obliga pârâta și la plata cheltuielilor de judecata efectuate de către reclamantul D. B. respective suma de 3660 de lei formată din taxa judiciară de timbru în sumă de 1465 lei onorariu avocat în sumă de 2000 lei și 248 lei onorariu parțială expert,.
În baza art. 18 din OUG 51/_ dat fiind faptul că reclamantul D. S. D. I s-a admis doar in parte cererea și a beneficiat de ajutor public judiciar, pârâta va fi obligată la restituirea către stat a ajutorului public acorda în procentul admiterii cererii respectiv suma de 711 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanții D. S. D. și D. B. domiciliați în Z., ., județul S. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. ROMANEASCĂ ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. cu sediul în sector 2, .. 31-33, București și intervenientul forțat L. A. cu domiciliul în Popteleac, nr. 179/A, ..
Obligă pârâta S.C. A. ROMANEASCĂ ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A la plata către reclamantul D. B. a sumei de lei 9477,3 lei cu titlu de daune materiale
Obligă pârâta S.C. A. ROMANEASCĂ ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A la plata către reclamantul D. S. D. a sumei de_ lei cu titlu de daune morale.
Admite cererea de intervenție voluntară formulată de S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ Z. cu sediul în Z., .. 67, județul S. în contradictoriu cu . VIENNA INSURANCE GROUP SA.
Obligă pârâta . VIENNA INSURANCE GROUP SA la plata către intervenientul voluntar a sumei de 2975,32 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de asistența medicală și la plata dobânzii legale penalizatoare de la data scadenței până la plata integrală a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantul D. B. a sumei de 3660 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâta . VIENNA INSURANCE GROUP SA ca la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri să achite statului suma de 711 lei, reprezentând ajutorul public judiciar parțial de care a beneficiat reclamantul D. S. D. în prezenta cauză.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2014.
Președinte, Grefier,
S. V. N. G. S.
Red. S.V.N./18.02.2015
Dact. S.J.G./18.02.2015
Ex. 7/5 .>Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 273/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 756/2015. Judecătoria ZALĂU → |
|---|
