Pretenţii. Sentința nr. 713/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 713/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 713/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ZALAU
JUDETUL S.
Dosar nr._
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 713
Ședința publică din data de 13 martie 2015
Completul compus din:
Președinte: S. V. N., judecător
Grefier: G. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamantul B. A. cu domiciliul în Beiuș, ., județul Bihor în contradictoriu cu pârâta E. V., cu domiciliul procesual ales în Beiuș, la Judecătoria Beiuș, ., județul Bihor având ca obiect pretenții, daune morale.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond sunt consemnate în încheierea de ședință din 6 martie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.12.2014 pe rolul Judecătoriei Z. sub nr. de dosar_ reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâta E. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 30.000 lei daune morale.
În motivare reclamantul în esență a criticat activitatea pârâtei care este Judecător la Judecătoria Beiuș, apreciind că este abuzivă, precizând că la data de 24.10.2014 a primit în plic deschis sentința civilă nr. 1133/26.09.2014 deși legislația prevede obligativitatea comunicării acestei în plic închis.
A mai arătat reclamantul că a studiat legislația europeană, și are cunoștință de prevederile art. 8 ale Convenției EDO., iar acest mod de comunicare i-a afectat grav demnitatea și onoarea.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 116, 148,149 cpc.
La cerere s-a anexat sentința civilă nr. 1133/26.09.2014.
La data de 19.01.2015 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, motivat de faptul că sentința a fost legal comunicată, aplicându-i se dispozițiile vechiului cod de procedură, iar pe de altă parte asemenea acțiuni sunt caracteristice reclamantului, care are multe litigii pe rolul instanțelor judecătorești, pârâți fiind magistrați sau alți funcționari.
La cerere s-a anexat extras din Ecris cu acțiunile promovate de reclamant.
Reclamatul a formulat pe parcursul judecății mai multe cereri și precizări, în care reiterează cele afirmate în cuprinsul cererii, majorând totodată obiectul cererii la suma de_ lei.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Instanța are în vedere că reclamantul a sesizat instanța cu o cerere privind obligarea pârâtei magistrat la Judecătoria Beiuș, la plata sumei de_ lei daune aduse onoarei demnității prin comunicare unei sentințe cu încălcare dispozițiilor Noului cod de procedură civilă.
Totodată instanța reține că sentința civilă nr. 1133/26.09.2014, a fost pronunțată în dosar_, disjuns din dosar_, în cadrul căruia acțiunea fost formulată la data de 15.05.2007, sens în care potrivit art. 20 din C. se aplică dispozițiile C. -1864.
Totodată instanța mai are în vedere că răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie a unei persoane este reglementată în art. 1349 alin. 1-2 și art. 1357-1371C.civ, fiind incidente și dispozițiile art. 1381-1395 C.Civ, care stabilesc regulile aplicabile reparării prejudiciului cauzat în condițiile răspunderii civile delictuale în toate cazurile și ipotezele sale.
Potrivit art. 1349 alin. 1C.civ Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Din analiza textelor legale amintite se ajunge la constatarea că angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, mai mult, a întregii răspunderi delictuale presupune existența cumulată a patru condiții sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
În speță, fără putință de tăgada aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel în materia răspunderii civile delictuale, fapta ilicita este definita ca fiind orice fapta prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane Deși dispozițiile art. 1349 cod civil se refera la „orice fapta care cauzează altuia prejudiciu”, in realitate, pentru a fi atrasa răspunderea civila delictuala, fapta trebuie sa fie ilicita. In cauză nu există faptă ilicită din moment ce potrivit art. 20 din NCPC se aplică dispozițiile C. -1864, care nu prevăd obligativitatea comunicării hotărârii în plic închis.
Totodată în ceea ce privește presupusul prejudiciu instanța reține că în esență, prejudiciile nepatrimoniale sunt acele consecințe dăunătoare, fără valoare economică, reprezentând durerea psihică cauzată prin atingerea adusă drepturilor aferente personalității unui cetățean sau unei persoane juridice. Acoperirea acestor prejudicii se asigură prin compensarea lor cu plata unor sume de bani pentru trauma suferită, iar nu prin reparare, acestea neavând o valoare materială. Victima, titularul exclusiv al dreptului la despăgubire, este acea persoană care a suferit o traumă sufletească produsă prin săvârșirea unei fapte ilicite.
În concret, reclamantul a invocat cauzarea unui prejudiciu de imagine, în relațiile cu ”poporul”, care a putut lua cunoștință de toate informațiile redate în sentință. Trecând peste faptul că nu există obligativitatea comunicării sentinței în plic închis așa cum eronat afirmă reclamatul, fiind aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, nu există nici prejudiciu.
Prejudiciul de imagine invocat prin lezarea demnității și onoarei în relația cu diferite persoane, trebuie corelată cu anumite fapte, ori reclamantul nu a făcut dovada încetării relațiilor cu niciuna dintre persoane.
Astfel se constată că în cauză nu există nici faptă ilicită în sensul avut de art. 1349 C.civ și nici prejudiciu, acțiunea reclamantului fiind vădit neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul B. A., cu domiciliul în Municipiul Beiuș ., jud Bihor, în contradictoriu cu pârâta E. V. cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Beiuș, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la judecătoria Z..
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 13.03.2015.
Președinte, Grefier,
S. V. N. G. S.
Red. S.V.N./30.03.2015
Dact. S.J.G./30.03.2015
Ex. 4/2 .>
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 693/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2332/2015.... → |
|---|
