Plângere contravenţională. Sentința nr. 2332/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2332/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 2332/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ZALAU
JUDETUL S.
Dosar nr._ Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2332
Ședința publică din data de 19 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-D. L.
GREFIER: A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind soluționarea plângerii contravenționale înaintată de petentul PĂUȘIAN C. F. cu domiciliul în localitatea Crișeni, nr. 6, județul S. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 07.06.2015, întocmit de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S. cu sediul în Z., .. 14, județul S., având ca obiect plângere contravențională OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 8 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin.1 din Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 15 octombrie 2015 iar ulterior, din motive medicale a amânat pronunțarea pentru data de 19 octombrie 2015.
JUDECĂTORIA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr.2708 din data de 19.06.2015, petentul PĂUȘIAN C. F. a solicitat înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile aplicata prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 07.06.2015.
În motivare, în esență, petentul a arătat că în fapt, la data menționată în procesul-verbal, în timp ce se deplasa cu autoturismul în localitatea Sutor a fost oprit de către un echipaj de poliție care i-a adus la cunoștință că a circulat prin localitate cu viteza de 103 km/h, însă acest fapt a fost determinat de graba de a ajunge in Cluj-N. pentru a-si preda lucrarea de licență pentru a fi verificata antiplagiat, in plus, fiind oprit la mai puțin de 100 m distanta de ieșirea din localitate. Petentul a invocat de asemenea incidența marjei de eroare prevăzută de norma metrologică și a solicitat administrarea probelor cu înregistrarea video, certificatul de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul de operator radar a agentului constatator, ordinul acestuia de serviciu, arătând totodată faptul că este la prima abatere de acest gen iar sanctiunea suspendarii dreptului de a conduce este de natura a-i primejdui finalizarea si continuarea studiilor masterale, intentionand sa se angajeze iar bunicul sau are nevoie de medicamente livrate exclusiv de catre petent.
În drept, plângerea a fost motivată pe dispozițiile OG nr.2/2001, NML 021-05.
În probațiune, petentul a depus la dosar: copia procesului-verbal contestat și a cărții de identitate, carnet de student si a precizat ca agentul constatator nu s-a prezentat, nu purta cascheta si a refuzat sa dea curs solicitarii sale de a-i prezenta poza cu viteza indicata de aparatul radar, aspect ce poate fi dovedit cu martorul aflat in autoturismul sau, numitul B. A. D..
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata, Inspectoratul de Poliție Județean S. a depus întâmpinare prin care a solicita respingerea plângerii contravenționale și a arătat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit, agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. 2/2001. Aceasta a mai arătat că, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că face întotdeauna dovada până la proba contrară, iar petentul din prezenta cauză nu poate face dovada contrară stării de fapt reținute.
În drept, au fost invocate prevederile: O.G. 2/2001 și prevederile O.U.G. 195/2002, Regulamentului de aplicare a O.U.G. 195/2002.
În probațiune, intimata a depus la dosar, suportul material al înregistrării video, planșe foto, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul de operator radar al agentului constatator.
Prin raspunsul la intampinare formulat la data de 05.08.2015, petentul si-a modificat cererea initiala, solicitand anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 07.06.2015 si restituirea amenzii achitate, plata cheltuielilor de jduecata in cuantum de 200 lei reprezentand taxa judiciara de timbru, cheltuieli de transport.
In motivare, petentul a aratat ca din inregistrarea video se observa faptul ca viteza de 103 km/h a fost inregistrata in timp ce aparatul radar se afla in stare de autotestare, dupa cum indicat litera „T” din stanga imaginii, astfel ca masuratorile nu pot reprezenta probe cat timp aparatul radar nu si-a finalizat autotestarea, ulterior fiind idicata viteza de 93 km/h aratata si in intampinare de intimat. Contradictia dintre viteza reala inregistrata si recunoscuta de intimat si viteza mentionata in procesul verbal contestat indica exercitarea meseriei cu rea-ccredinta, intrunirea elementelor infractiunii de fals intelectual si abuz in serviciu prevazute de art.321 si art.297 Cod Penal.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse de către părți la dosarul cauzei, înregistrarea video și planșele foto.
Analizând actele dosarului și materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 07.06.2015, petentul PAUSIAN C. F. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 975 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 07.06.2015, ora 18.42, a condus auto Ford cu nr. de înmatriculare_ pe DE 81 în localitatea Sutor, fiind înregistrat cu aparatul radar mijlocul tehnic certificat ROM 422 rulând cu viteza de 103 Km/h in localitate.
Petentul a semnat procesul verbal consemnându-se că nu recunoaste fapta.
În urma administrării probei cu înregistrarea video și planșele foto instanța reține faptul că petentul a condus autoturismul cu nr._ pe DE 81 în localitatea Sutor fiind înregistrat cu aparatul radar rulând cu viteza de 103 Km/h pe sector de drum cu limitare la 50 km/h.
Aparatul radar, mijlocul tehnic cu care a fost efectuată înregistrarea . 422, montat pe auto MAI-_, este verificat metrologic la data de 23.04.2015 potrivit buletinului de verificare metrologică depus la dosar (f.20), cu valabilitate de 1 an, iar agentul constatator U. V. deține atestat de operator radar (f.19).
Potrivit art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „ Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută de clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conducere pentru 90 de zile: lit.e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legi, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 07.06.2015, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, strict prevăzute de art. 17 din acelasi act normativ.
În cauză, intimatul a depus dovada omologării și verificării metrologice a cinemometrului utilizat pentru măsurarea vitezei cu care rula autovehiculul condus de petent, precizându-se în mod expres în cuprinsul buletinului de verificare că masurarea vitezei s-a efectuat cu aparatul radar verificat . 422, montat pe autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare MAI-_, adică exact cinemometrul menționat în cuprinsul procesului verbal atacat. De asemenea, intimatul IPJ S. a depus și atestatul operator „autovision” al agentului de politie care a efectuat înregistrarea, astfel că măsurarea vitezei și constatarea contraventiei săvârșite de petent a fost efectuată de o persoana atestată conform normelor legale.
În buletinul de verificare metrologică a aparatului radar este menționat expres faptul că acesta măsoară viteza în regim staționar și în regim de deplasare, fiind astfel lipsit de relevanță în ceea ce privește valabilitatea măsurătorii faptul că autoturismul pe care se afla montat cinemometrul se afla în deplasare.
Cu privire la contestarea de către petent a datelor menționate pe imaginile foto, instanța arată faptul că, potrivit manualului de utilizare a aparatului radar folosit la înregistrarea vitezei autoturismului în cauză, litera „T” care apare în fotografia radar marchează viteza de deplasare a autoturismului vizat de cinemometru, autoturismul țintă (target), și nu faptul că aparatul radar se află în procesul de autotestare, așa cum susține petentul.
Autotestarea aparatului radar este o operațiune care se realizează automat de către aparatul respectiv la pornirea acestuia, așa cum rezultă din art.3.2.6 alin.2 din Ordinul 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor, care prevede și faptul că „în cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată.”. Or, în cauză, din analiza imaginilor radar se constată că nu există nici o astfel de semnalare. Prin urmare, instanța apreciază că nu există vicii care să afecteze valabilitatea înregistrării vitezei de deplasare a autoturismului condus de către petent, astfel că probele aduse de către intimat sunt valabile și servesc la dovedirea săvârșirii contravenției.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, în urma probatoriului administrat în cauză, instanța apreciază că, starea de fapt descrisă în procesul verbal corespunde realității, petentul nefăcând dovada unei stări de fapt contrare în situația în care probele administrate sunt în măsură să convingă instanța cu privire la vinovăția contravenientului dincolo de orice îndoială rezonabilă, motiv pentru care, reține faptul că procesul-verbal . nr._ din data de 07.06.2015 a fost temeinic întocmit iar fapta săvârșită de către contravenient întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și a fost constatată potrivit legi, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
In acest context, instanta mai arata faptul ca este lipsita de relevanta eroarea de redactare din cuprinsul intampinarii depusa de intimat cu privire la viteza de rulare a autovehiculului petentului, stabilirea vitezei cu care circula autovehiculul condus de petent si vinovatia acestuia realizandu-se exclusiv prin procesul-verbal de contraventie pe baza inregistrarii video intre care exista deplina concordanta, si nu pe baza „recunoasterii” intimatului cum a precizat petentul, aceste probe fiind supuse controlului de legalitate si temeinicie al instantei. De asemenea, nu prezinta importanta din acest punct de vedere nici „atitudinea ostila” a agentului constatator invocata de petent in cuprinsul plangerii initiale pentru care a propus audierea unui martor, aceste aspecte putand avea relavanta, eventual, . procesual si nu in cadrul solutionarii plangerii contraventionale a unei fapte la regimul circulatiei rutiere care, prin natura sa, nu poate fi influentata de lipsa caschetei agentului de politie sau refuzul, intemeiat de altfel, de a-i prezenta petentului plansa foto ce indica viteza inregistrata de aparatul radar.
Cu privire la aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, instanța reține faptul că această sancțiune a fost corect aplicată conform dispozițiilor art.102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, înlăturând astfel apărarea petentului potrivit căreia, în speță, este incidentă marja de eroare de 4/% prevăzută de norma metrologică.
Cu privire la aplicarea marjei de eroare reglementată de art.3.1.1 lit.c din Ordinul 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor, instanța arată faptul că nu se impune aplicarea acestor marje atâta timp cât există un buletin de verificare metrologică valabil și care confirmă faptul că măsurătorile se încadrează în marjele de toleranță care pot fi, atât pozitive cât și negative.
Norma de metrologie legală NML 021-05 Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) este emisă de către directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală în vederea reglementării activității de evaluare a mijloacelor de măsurare în scopul acordării aprobărilor prevăzute de lege și este aplicabilă astfel în procedura verificării metrologice a aparatului radar și nu are incidență asupra activității de constatare a faptelor contravenționale privind depășirea limitelor legale de viteză, atâta timp cât mijlocul tehnic folosit pentru constatarea lor este valabil verificat metrologic și se prezumă astfel că îndeplinește toate condițiile cuprinse în NML 021-05.
Prin urmare, dacă în urma testărilor cinemometrul îndeplineste aceasta cerinta metrologica se considera că acesta este apt sa efectueze înregistrarea corecta a vitezei. Aceste tolerante se au în vedere doar la testarea cinemometrului în vederea obtinerii buletinului de verificare metrologica, neavând relevanță ulterior, în ceea ce privește exactitatea vitezei măsurate. Abaterea valorii măsurate de la valoarea adevărată reprezintă eroarea de măsurare, eroare care nu poate fi nici mai mare, dar nici mai mica decât cea prevăzuta în norma de metrologie legala pentru ca aparatul de măsurare sa poată fi avizat metrologic, aceste erori fiind specifice oricărui aparat de măsură.
De obicei, valoarea adevărată a unei măsuri nu poate fi determinata experimental, ea înlocuindu-se cu o valoare convențional adevarată care se obține cu ajutorul unor mijloace de măsurare deosebit de precise. Practic, se consideră că diferența dintre valoarea adevarată și cea conventional adevarată este neglijabilă si deci, cele doua noțiuni sunt echivalente.Odată avizat, se considera ca aparatul respectiv efectuează o măsurare a cărei valoare este conventional adevarată, buletinul de verificare metrologica a aparatului R. atestând că îndeplinește toate cerintele pentru a putea efectua măsurători legale ale vitezei.
Instanța arată faptul că în cauza dedusă judecății, fiind vorba despre o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice își găsesc deplină aplicabilitate dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a statuat recent Curtea în cauza I. P. împotriva României ( decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011) și astfel, în acest context, se are în vedere cu prioritate prezumția de nevinovăție instituită de textul Convenției în domeniul „acuzațiilor în materie penal”, prezumție ce implică pe lângă răsturnarea sarcinii probei și principiul potrivit căruia orice dubiu profită acuzatului.
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție și presupune faptul că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția în săvârșirea faptei imputate, instanța nu-și poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției celui acuzat.
Or, în cazul probelor obținute cu un aparat destinat măsurării vitezei și care este omologat și verificat metrologic în mod valabil, probe care, de altfel, sunt impuse de legislația rutieră aplicabilă în cauză, fiind obligatorie administrarea acestor probe pentru a se putea verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal prin care au fost constatate faptele contravenționale privind încălcarea normelor rutiere, nu se poate reține în mod rezonabil că aceste probe ar fi îndoielnice și lipsite de certitudine, administrarea lor fiind impusă de către legiuitor tocmai în considerarea garanțiilor de obiectivitate și precizie pe care le oferă aparatele prin intermediul cărora se obțin aceste probe.
Dubiul, pentru a fi avut în vedere și a fi apreciat ca o probă pozitivă de nevinovăție, trebuie să fie unul rezonabil. A aprecia, că un aparat expres destinat a efectua anumite măsurători nu generează o probă certă, avându-se în vedere tocmai normele instituite pentru a garanta o cât mai bună precizie a aparatului, în limitele permise de tehnica actuală, este în contradicție cu scopul urmărit de legiuitor prin instituirea acestei probe și este lipsită de rezonabilitate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii principale aplicate, respectiv amenda contravențională în cuantum de 975 lei, cu posibilitatea achitării sumei de 438,75 lei în termen de două zile lucrătoare, reprezentând jumătate din minimul legal, având în vedere dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 care stipulează faptul că: ” Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.” instanța reține faptul că această sancțiune este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și nu se impune reindividualizarea acesteia de către instanță. Prin fapta sa, depășind viteza legală de deplasare cu 53 km/h în localitate, petentul a creat o stare de pericol pentru siguranța circulatiei pe drumurile publice, astfel încât instanța nu va putea reține că, în concret, fapta este lipsită de pericol social.
În ceea ce privește aplicarea sancțiunii complementare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, instanța arată că potrivit art.5 alin.6 din O.G. 2/2001: „ Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei.”, iar potrivit art.96 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „ Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege …”
Art.102 alin.3 din OUG 195/2002 prevede faptul că: „ Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte”, după cum se arată în cuprinsul acestui text. Astfel, prin modalitatea în care este redactat acest text se impune aplicarea automată de către agentul constatator a sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, însă acest aspect nu poate duce la concluzia că instanța de judecată învestită cu soluționarea plângerii contravenționale nu este în măsură să se pronunțe asupra legalității și oportunității aplicării sancțiunii conform prevederilor art.34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care nu face nici o distincție între sancțiunile principale și cele complementare sub acest aspect. O interpretare contrară ar fi de natură să aducă atingere liberului acces la justiție al contravenientului, deoarece acest acces ar fi doar unul „teoretic și iluzoriu” atâta timp cât nu s-ar putea finaliza cu o înlăturare a măsurii dispuse.
Cu toate acestea, în cauza dedusă judecății, petentul nu a făcut dovada că fapta contravențională a fost săvârșită în anumite împrejurări care să-i conferă un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii, iar instanța apreciază având în vedere toate criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile este proporțională cu gravitatea faptei concrete săvârșite de către petent.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul Păușian C. F., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de către intimat la data de 07.06.2015 și, pe cale de consecință, va menține procesul-verbal atacat, acesta fiind legal și temeinic întocmit, respingând, pe cale de consecință, restul petitelor formulate de petent referitoare la restituirea amenzii achitate si la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul PĂUȘIAN C. F., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de către intimat la data de 07.06.2015.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de către intimat la data de 07.06.2015 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M.-D. L. A. B.
Red. M.D.L./19.10.2015
Dact. A.B./22.10.2015/
Ex. 4, .
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001
| ← Pretenţii. Sentința nr. 713/2015. Judecătoria ZALĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2336/2015.... → |
|---|
