Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1192/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1192
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.684 din 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G și, ambii cu domiciliul ales la cabinet avocatură - - P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din baroul Prahova, în substituire avocat titular din același barou, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. În ceea ce privește cheltuielile de judecată arată că urmează a le solicita pe cale separată.
CURTEA:
Deliberand asupra recursului civil de față,în baza lucrărilor
dosarului, reține următoarele:
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Prahova sub nr- reclamantii și au chemat in judecata pe pârâta SC SA B, solicitand obligarea acesteia la plata sumei brute de 1974 lei ce reprezintă contravaloarea suplimentărilor salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de 2005 și Paște 2006, suma urmând fi actualizată cu indicele inflației, de la data scadentei fiecărei sume până la data plății efective, cu cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantii au arătat că au fost salariații societății pârâte, la Sucursala pana in anul 2006, calitate în care erau îndreptățiți să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordatede societatea pârâtă.
La data de 12.03.2009 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că începând din anul 2002 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Pârâta invocat excepția prescriptiei dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, exceptie pusa in discutia partilor si unita cu fondul cauzei.
n cauza s-a administrat proba cu înscrisuri.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr.684 din 16 martie 2009 a respins în parte excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă constatând că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 lit.c Codul Muncii, fiind vorba de drepturi salariale al căror termen de prescripție este de 3 ani și nu art. 283 alin.1 lit.e din același cod, cum se pretinde de pârâtă, mai puțin pentru prima de C 2005 pentru care dreptul la acțiune al reclamanților este prescris, admițând în parte excepția invocată de societatea pârâtă pentru acest drept.
Totodată, prima instanță a admis în fond în parte acțiunea, obligând pârâta să plătească celor 2 reclamanți drepturile salariale reprezentând prima de Paști 2006 în sumă brută de câte 1074 lei ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței, la plata efectivă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanții au fost angajați în cadrul societății pârâte și că în perioada 2004-2007 conform art. 168 din aceștia aveau dreptul cu ocazia sărbătorilor de Paști și de la câte o primă echivalentă cu un salariu de bază mediu pe unitate, cuantumul acestor drepturi salariale pentru prima de Paști 2006, pentru care acțiunea nu este prescrisă, fiind de câte 1047 lei.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs (filele 4-6) criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că pe de o parte, în mod greșit instanța de fond a respins în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă, iar pe de alta pentru că primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților, care au încasat deja aceste drepturi, sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond a respins în mod corect în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul Muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
Aplicând aceste dispoziții legale în cauză, tribunalul a stabilit legal și temeinic că, în raport de data introducerii acțiunii-5 ian.2009-cererea este parțial prescrisă pentru dreptul reprezentând prima de C 2005.
Sub aspectul fondului dreptului dedus judecății Curtea constată că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004, aceste drepturi nu au mai fost achitate, în condițiile în care clauzele contractului colectiv de muncă, încheiate anual, nu mai prevăd includerea primelor de sărbători în salariile angajaților pentru perioada 2004-2007 (filele 42-52 dosar fond).
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul Muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece astfel cum rezultă din adresa nr.830/5.02.2008 depusă de pârâtă la instanța de fond la fila 63, pentru prima de Paști 2006, contravaloarea unui salariu de bază mediu pe unitate este de 1047 lei brut, astfel cum a stabilit în mod corect prima instanță.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința civilă nr.684 din 16 martie 2009, care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.684 din 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G și, ambii cu domiciliul ales la cabinet avocatură - - P,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi 2 iunie 2009, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Fiind în CO semnează
Grefier-șef secție
Tehnored.
2 ex./6.07.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
