Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 59/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale cod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 59
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Carmina
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 1150 pronunțată la 17 septembrie 2008 de către Tribunalul Alba în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru pârâta recurentă cj., lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că la 14 ianuarie 2010 prin serviciul registratură al instanței reclamanții intimați au depus la dosar cerere de judecare a cauzei și în lipsa reprezentantului lor la dezbateri.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată pentru perioada neprescrisă.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C S la 30 mai 2008 sub nr. 2700/107, reclamanții, a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României solicitând instanței ca, pin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizația de 75% aplicată la nivelul retribuției de bază la valoarea indexată semestrial cu coeficientul de inflație, de la data de 9 martie 2005 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, plata acestor drepturi și pe viitor, pe toată durata existenței raportului de muncă, până la încetarea discriminării.
In motivarea acțiunii se arată că responsabilitățile profesionale se axează pe calitatea de controlor financiar sau auditor public extern, funcție publică asimilată cu cea de judecător sau procuror al Curții de Apel, acestea fiind incompatibile cu orice altă funcție publică sau privată. Au mai susținut reclamanții că folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pe considerentul că domeniile în care activează aceste categorii de personal ar reclama o anumită pregătire profesională și un risc deosebit, nu se poate justifica, atâta timp cât scopul, obiectivul și atribuțiile date prin Legea de organizare și funcționare a Curții de Conturi, presupun responsabilități chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate, în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial categoriilor de personal din instituțiile menționate.
Prin sentința civilă nr. 1150 pronunțată la 17 septembrie 2008, instanța a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 9 martie 2005 - 29 mai 2005, ridicată din oficiu de către instanța, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamanților corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu indemnizație de 75% aplicată la nivelul retribuției de bază, pentru perioada 30 mai 2005 - 17 septembrie 2008 și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective, a respins ca prescrise pretențiile aferente perioadei 9 martie 2005 - 29 mai 2005, obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea profesională de controlori financiari, fiind supuși interdicțiilor și incompatibilităților prevăzute de art. 11 din Legea nr. 508/2004, codul etic al profesiei și; că excluderea reclamanților de la plata drepturilor pretinse nu are justificare obiectivă și rezonabilă; că nu poate exista nici o diferențiere salarială între structurile profesionale ale pârâtei, care are aceleași atribuții de control și audit.
A mai reținut că prin neacordarea indemnizației, controlorii financiari sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest drept salarial și pentru restul personalului; că luarea în considerare doar a naturii unor obiective pe care o parte din controlorii financiari erau desemnați să le verifice pe un anumit parcurs al carierei lor, ceea ce nu are justificare atâta timp cât specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți controlorii financiari în întregul lor necesită aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, recurs înregistrat la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr-.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii.
Până la soluționarea irevocabilă a cauzei a solicitat suspendarea executării hotărârii în temeiul art. 300 alin. 2 cod procedură civilă.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă.
Arata ca instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 6 alin. 2 din OUG nr. 160/2000, art. 3 din HG nr. 170/2005, art. 27 din OUG nr. 137/2000.
Mai arată că Autoritatea de audit a fost constituită pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană prin programele și SAPARD și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare, organism fără personalitate juridică, independent din punct de vedere operațional față de Curtea de Conturi, cu atribuții și proceduri de lucru proprii; că date fiind atribuțiile și scopul pentru care a fost constituit acest organism, legiuitorul a stabilit ca salarizarea personalului din cadrul Autorității de Audit să se facă în conformitate cu legislația privind salarizarea personalului din cadrul Curții de Conturi și cu prevederile Legii nr. 490/2004.
Acordarea sporului numai personalului din cadrul Autorității de Audit nu este discriminatorie, Curtea de Conturi nefăcând altceva decât aplicarea dispozițiilor legale în materie ce au fost adoptate cu respectarea principiilor constituționale.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arata ca instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale, deoarece acordarea unor drepturi salariale, ținându-se seama de apartenența acestora la o categorie de personal, ori supunerea acestora la unele incompatibilități sau interdicții sau doar includerea lor în anumite structuri ale instituțiilor Ministerului Finanțelor Publice ori Agenției de Plăți este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind discriminatorie în sensul art. 2 din pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice.
Prin încheierea din 3 septembrie 2009, urmare a strămutării cauzei prin încheierea nr. 7452 din 10 iulie 2009 ICCJ, cauza a fost transmisă Curții de Apel Timișoara spre soluționare, unde a fost înregistrată sub nr-.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, urmând a-l admite cu următoarea motivare:
Instanța de fond a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor legale incidente speței.
Reclamanții, controlori financiari în cadrul Curții de Conturi, au solicitat acordarea sporului de 75% aplicat la nivelul retribu iei de bază de care beneficiază controlorii financiari din cadrul Autorității de Audit în temeiul HG nr. 170/2005 și Legea nr. 490/2004.
Salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi se efectuează în baza OUG nr. 160/2000, act normativ care nu prevede posibilitatea acordării acestei categorii de personal a unui spor de 75% aplicat la nivelul retribuției de bază, spor de care beneficiază personalul Autorității de Audit în baza art. 2 din Legea nr. 490/2004, spor prevăzut însă numai pentru această categorie de personal.
Prin art.2 al.1 G nr.137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform art. 2 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 77/2003, aprobată prin Legea nr. 27/2004, "sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare".
În speță însă nu se poate vorbi despre o discriminare, întrucât modul de salarizare al controlorilor financiari din cadrul Autorității de Audit nu reprezintă o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare sau categorie defavorizată, astfel cum este definită discriminarea în legea privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Tot astfel, nu sunt încălcate nici prevederile art. 154 alin. 3 din Codul muncii, în conformitate cu care "la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală".
Mai mult, prin decizia nr. 1325/4 decembrie 2008, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și ale art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Instanța apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile discriminării și că instanța nu poate recunoaște în favoarea reclamanților un spor prevăzut de lege numai pentru o actegorie de personal, aceasta ținând de politicile statului în materie de salarizare și în nici un caz nu poate fi imputată angajatorului ca o practică discriminatorie.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei, va modifica în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamanților de acordare a sporului de 75% aferent perioadei 30 mai 2005 - 17 septembrie 2008 și în continuare ca neîntemeiată.
Va menține dispozițiile sentinței recurate în ce privește respingerea ca prescrise a pretențiilor aferente perioadei 9 martie 2005 - 29 mai 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declaart de către pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 1150 pronunțată la 17 septembrie 2008 de către Tribunalul Alba în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții ,.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea reclamanților pentru plata sporului de 75% aferent perioadei 30 mai 2005 - 17 septembrie 2008 și în continuare.
Menține dispozițiile sentinței recurate în ce privește respingerea ca prescrise a pretențiilor aferente perioadei 9 martie 2005 - 29 mai 2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 15 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
8.04.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul Alba
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Carmina
