Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6346/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6346
Ședința publică de la 13 2009
Completul constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și împotriva sentinței civile nr. 735/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul O l t, Curtea de Apel Craiova, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, prin serviciul registratură intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare (2 exemplare), iar în cauză se solicită judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 735 din 15 iunie 2009, Tribunalul O l t, a constatat lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B și a Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul O l t, Curtea de Apel Craiova, și obligat pârâții Tribunalul O l t, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % începând cu aprilie 2006 și pe viitor, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, reactualizat la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Olt să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea Ministerului Justiției la emiterea ordinului de salarizare privind sporul de 15% pentru viitor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, s-a admis,având în vedere că nu există raporturi juridice de muncă între aceste părți.
De asemenea, nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, motiv care s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții.
Pe fond s-a reținut că potrivit art.13 din OG57/2000, privind salarizarea salariaților pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul consiliului primește spor de confidențialitate de până la 20 % calculat din salariul de bază brut.
OG137/2000, în art.30 alin.3 prevede că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, personalul primește lunar un spor de confidențialitate de 15 % calculat la salariul de bază brut, iar art. 13 din OG123/2003, stipulează că sporul de confidențialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15 %, precum și personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care prin acte normative specifice se prevede acordarea acestui spor.
În același sens sunt și prevederile art. 13 din OG10/2007.
Față de reglementările legale menționate și de obligația de confidențialitate impusă prin lege și reclamanților de față, în calitate de judecători și de personal auxiliar această obligație legală trebuia să fie însoțită și de dreptul la sporul de confidențialitate.
Potrivit art. 99 lit. d din Legea 303/2004 și art. 4 alin. 1din Legea 302/2004, raportat la art. 15 din Codul d eontologic al magistraților, precum și art. 78 alin. 1 și Legea 567/2004, art. 9 din Codul d eontologic și art. 2 din Legea 677/2001, precum și art. 18 lit. c din Legea 108/1999 reclamanților li se impune obligația profesională imperativă de confidențialitate.
Reclamanții fac parte din categoria personalului bugetar ca toate celelalte categorii socioprofesionale enumerate anterior, cărora li s-a stabilit prin lege obligația de confidențialitate dar și dreptul corelativ constând în acordarea sporului de confidențialitate.
Pentru a nu exista o diferențiere cu caracter discriminator este necesară acordarea sporului de confidențialitate generată de obligația de confidențialitate.
Aceasta se impunea, cu atât mai mult cu cât este interzisă orice discriminare, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 3 Codul muncii, potrivit cărora pentru muncă egală există și dreptul la un salariu egal iar potrivit art. 6 și 16 din Constituția României,se reglementează egalitatea între cetățeni prin excluderea discriminării, principii ce guvernează materia drepturilor omului conform
În același sens există și dispozițiile Directivei Consiliului Europei 2000/78/CE/21.11.2000 pentru crearea unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, interzicând orice fel de discriminare inclusiv în materia salarizării.
Atâta timp cât există obligația de confidențialitate, reclamanții au fost afectați de tratamentul mai puțin favorabil și discriminatoriu în condițiile în care acestora nu li se acordă dreptul ce însoțește obligația principală.
Pârâtul Tribunalul Olta fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Capătul de cerere privind obligarea Ministerului Justiției la emiterea ordinului de salarizare privind sporul de 15% pentru viitor a fost respins întrucât art. 3 și 4 din Hotărârea Guvernului României nr. 83 din 3 februarie 2005 stabilește funcțiile și principalele atribuții ale Ministerului Justiției printre care nu se regăsesc și atribuțiile privind emiterea ordinului de salarizare pentru magistrați.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului se arată că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 4 cod procedură civilă.
Precizează că acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege este inadmisibilă în considerarea principiului separației puterilor în stat. Invocă Decizia din 27 mai 2009 Curții Constituționale, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul și Guvernului României, pe de alta.
De aceea susține recurentul că Decizia nr. 46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate constituit temei pentru admiterea acțiunii.
Acordarea sporului de 15% constituie o adăugare la textul de lege, iar sporul de confidențialitate nu este prevăzut de legislația specifică judecătorilor și personalului auxiliar.
Mai invocă recurentul și Decizia nr. 819/2008 Curții Constituționale, susținând că dispozițiile din Ordonanța nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze, ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
In același sens invocă și Decizia nr. 1325/2008 a Curții Constituționale.
Un al doilea motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din codul d e procedură civilă.
Analizând aplicarea dispozițiilor art. 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Protocolului nr. 12 la Convenție, recurentul susține că dreptul la sporul de confidențialitate nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare.
Mai precizează recurentul că, în cadrul raporturilor de muncă, obligația angajatului este prestarea muncii, iar obligația corelativă angajatorului este plata salariului.
Toate îndatoririle prevăzute de lege pentru magistrați și personalul auxiliar trebuie privite în ansamblu, ca obligație de a presta munca.
este o atribuție de serviciu norma, iar sistemul de salarizare nu este conceput după principiul potrivit căruia, fiecărei atribuții de serviciu îi corespunde un drept salariat distinct.
Nu poate fi reținută ideea potrivit căreia, între judecători, personalul auxiliar și alte categorii de salariați, ar exista o stare de discriminare, întrucât legiuitorul este în drept să instituie sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
Mai precizează recurentul că instanța nu poate aprecia în ce privește menținerea raporturilor de muncă pentru viitor, astfel că nu se poate pronunța cu privire la acordarea sporului în continuare
În ce privește recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților:
Înalta Curte de Casație și Justiție,prin decizia nr. 46 pronunțată la data de 15 dec. 2008, admis recursul în interesul legii, și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art. 99 al. 1 lit. d din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată cu modificările și completările ulterioare,raportat la art. 16 al. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și art. 78 al. 1 din legea 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată raportat la art. 9 din Codul d eontologic, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Dezlegarea dată problemelor de drept de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea deciziilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispoz. art. 329 alin. 3.pr.civilă.
Ori, având în vedere atribuțiile prevăzute în statut, codul d eontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor și parchetelor pentru personalul auxiliar de specialitate ce funcționează în cadrul autorității judecătorești din România rezultă în mod clar și indubitabil ca acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile obligațiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, în contrapondere, sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate dând astfel conținut discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce uzitează date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
Așa cum a arătat și instanța de fond, obligația de confidențialitate a magistraților și personalului auxiliar rezultă din împrejurarea că, prin natura activității desfășurate, aceștia au acces la informații confidențiale, fiind obligați să păstreze secretul profesional, să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitatea pe care o au, să păstreze lucrările cu caracter confidențial în incinta instanței, să nu permită consultarea lor.
Neacordarea sporului de confidențialitate reclamanților ori, eventual, acordarea unui spor mai mic de 15% creează o stare evidentă de discriminare, atâta timp cât și aceștia se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate-personal militar și funcționari publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În sensul acestei interpretări sunt și dispozițiile art.2 pct.2 din Convenția nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei ratificată de România prin Decretul Consiliului de Stat încă din 1974 prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca și reclamantul.
Prin urmare, nu se poate reține că hotărârea atacată este pronunțată cu depășirea limitelor puterii judecătorești și deci, că este afectată de motivul de nelegalitate menționat la art. 304 pct. 4 cod. pr. civ. așa cum se încearcă a se acredita de către recurentul Ministerul Justiției Și Libertăților.
În aceste condiții nu se poate reține, nici că instanța a făcut o interpretare sau aplicare greșită a legii în ceea ce îi privește pe judecători și personalul auxiliar, pentru că aceasta a făcut aplicarea în cauză a deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în interesul legii și care este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Cât privește critica referitoare la acordarea despăgubirilor și pentru viitor, aceasta este nefondată în condițiile în care situația de discriminare a fost înlăturată abia ulterior, respectiv prin intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Ceea ce nu a observat însă instanța de fond a fost faptul că reclamanții, și nu au avut calitatea de judecători sau de personal auxiliar de specialitate, fiind încadrați ca personal conex. Situația acestor reclamanți nu a fost în nici un fel analizată, astfel că, în ceea ce îi privește pe aceștia instanța de fond nu a cercetat fondul pricinii. În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul și să caseze în parte sentința, trimițând spre rejudecare cauza privind pe reclamanții, și, personal conex.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința și trimite spre rejudecare cauza privind pe reclamanții, și. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței cu privire la ceilalți reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și împotriva sentinței civile nr. 735/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul O l t, Curtea de Apel Craiova, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Casează în parte sentința și trimite spre rejudecare cauza privind pe reclamanții, și.
Menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la ceilalți reclamanți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu - --- | JUDECĂTOR 3: Corneliu - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/02.12.2009
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Corneliu
