Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 6342/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6342
Ședința publică de la 13 2009
Completul constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței civile nr. 3/28.08.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat urmare a Hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor din 31 august 2009, iar în cauză se solicită judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 3 din 28 august 2008, Curtea de APEL CRAIOVA, a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
Au fost obligați pârâții către reclamantă la plata sumei de 19313,19 lei reprezentând spor de suprasolicitare neuropsihică de 50% în perioada 01.08.2005 - 30.03.2007.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În art.47 din Legea nr. 50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut acordarea unui spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților precum și personalul auxiliar în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din Ordonanța Guvernului nr. nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Acest spor, însă a fost prevăzut și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, care prevedea în art. 81 că magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de sporuri pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Așa cum rezultă din preambulul Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, Guvernul a fost abilitat, conform Legii nr. 125/2000, să adopte, să modifice sau să completeze acte normative, activitatea de legiferare intrând în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Art.4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție". De asemenea, în această lege sunt definite atât instituția modificării, completării cât și abrogării unui act normativ, ale căror efecte juridice sunt diferite.
Instanța a constatat că prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de Legea nr.24/2000 și cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 ( art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Ca urmare, neregularitatea modului în care au fost adoptate face inaplicabile normele de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 iar, în lipsa unei abrogări exprese, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice. Astfel, drepturile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin în continuare categoriilor profesionale la care se referă acest act normativ.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 al. 3 cod procedură civilă.
Instanța a constatat că cererea reclamantei privind acordarea drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% este întemeiată.
Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța reținut că expertul a calculat diferențele de drepturi bănești între indemnizațiile acordate reclamantei și cele cuvenite prin aplicarea sporului de 50%, pentru perioada 1 august 2005 -30 martie 2007, în sume nete, corespunzător activității acesteia, actualizând totodată sumele, având în vedere indicele de devalorizare a monedei naționale.
Instanța a constatat că reclamanta nu au putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp, în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, astfel că aceștia au suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a sporului de 50% în baza prezentei hotărâri.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamanta are dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului până la data calculării sumelor de către expert.
Conform art. 161 alin.4 CM, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, ce constau în dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov criticând-o pentru netemeinicie și nelegală.
În motivarea recursului pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație a susținut că raportul de expertiză contabilă nu i-a fost comunicat fiind astfel încălcate dispozițiile art.208 Cod procedură civilă,solicitând anularea acestuia pentru nerespectarea formelor de procedură cerute de lege.
A mai criticat sentința pentru faptul că în raport de dispozițiile Deciziei nr.21/10 03 2008,în mod greșit s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor deși obligația de garanție între instituția pârâtă și chematul în garanție există în temeiul art.131 pct.1 din Legea nr.304 /2004.
A mai susținut că instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești solicitate,actualizate cu rate inflației,în situația în care Ministerul Public nu poate înscrie în buget nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
În drept a invocat dispozițiile art.299 Cod procedură civilă,art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașova susținut că hotărârea este lipsită de temei legal deoarece art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat.
A mai arătat că instanța de fond a dispus nelegal plata drepturilor bănești solicitate cu rata inflației în situația în care nu poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Ultimul motiv de recurs se referă la faptul că prin acțiunea introductivă intimata reclamantă a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă,instanța omițând să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata,deși legal citată,nu a depus întâmpinare în cauză.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație este nefondat.
Primul motiv de recurs este nefondat deoarece art.208 Cod procedură civilă prevede citarea părților la efectuarea unei lucrări la fața locului necesară pentru expertiză, prin carte poștală recomandată, cu dovadă de primire și nu prevede că raportul de expertiză trebuie comunicat uneia din părți. Raportul de expertiză se depune la dosarul cauzei urmând ca părțile să se prezinte și să ia cunoștință despre concluziile acestuia.
Al doilea motiv de recurs privind greșita respingere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este nefondat deoarece conform art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Astfel pentru a fi întemeiată o cerere de chemare în garanție trebuie să existe în sarcina garantului o obligație de garanție legală sau convențională.
Această condiție nu este îndeplinită în cauza de față deoarece pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu datorează garanție pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ambii fiind ordonatori principali de credite.
Art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Public, iar chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat și în rectificarea acestuia dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 500/2002, care prevede că, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Într-adevăr, art. 19 alin. 1, lit. A din Legea 500/2002 prevede că, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție dar în lipsa unei propuneri de introducere în buget din partea ordonatorului principal de credite, nu se poate prezuma culpa viitoare a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la virarea acestor sume.
Ultimul motiv de recurs este nefondat deoarece art.161 alin.4 Codul muncii dă dreptul angajatului să solicite reactualizarea creanței pentru ca prejudiciul suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale să fie acoperit integral.
Recursul formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov este nefondat.
Primul motiv de recurs privind faptul că în mod greșit a fost obligat la plata sporului de 50 % prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 este nefondat deoarece prin decizia nr.21/10 martie 2008,ÎCCJ a admis recursul în interesul legii și a statuat,în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legeanr.50/1996,că judecătorii,procurorii,magistrații -asistenți,precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % și după intrarea în vigoare a OG.nr.83/2000.
Astfel că instanța de fond,în mod corect,a admis cererea reclamantului și a acordat acest spor pe perioada 01 08 2005-30 03 2007.
De asemenea,și al doilea motiv de recurs privind greșita actualizare a creanțelor este nefondat deoarece art.161 alin.4 Codul muncii dă dreptul angajatului să solicite reactualizarea creanței pentru ca prejudiciul suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale să fie acoperit integral.
În raport de aceste aspecte,Curtea urmează să respingă recursurile formulate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței civile nr. 3/28.08.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu - --- | JUDECĂTOR 3: Corneliu - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/14 12 2009
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Corneliu
