Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6344/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6344
Ședința publică de la 13 2009
Completul constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și reclamanta împotriva sentinței civile nr. 757/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți - -, a, G, -, -, a, a, -, G, -, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Mehedinți și Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat urmare a Hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor din 31 august 2009, iar în cauză se solicită judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 757 din 28 aprilie 2009 admis în parte acțiunea formulată de reclamanții - -, a, G, -, -, a, împotriva pârâților Ministerul Justiției Tribunalul Mehedinți și Curtea de APEL CRAIOVA
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților - -, a, a, G, -, -, Și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar pe perioada 15.07.2001 - 01.04.2004, reclamanților, și același spor pe perioada 1.11.2003 - 1.04.2004, iar reclamantei același spor pentru perioada 15.07.2002-01.04.2004, sume reactualizate la data punerii în executare a hotărârii.
admis cererile de intervenție formulate de intervenienții în nume propriu G, - și, în parte.
Au fost obligați pârâții să plătească intervenienților sporul de suprasolicitare neuropsihică și risc în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 15.07.2001 - 01.04.2004, sume ce vor fi reactualizate la data punerii în executare a hotărârii.
A respins acțiunea față de reclamanții, - Și și cererea de intervenție formulată de intervenienta în nume propriu
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că reclamanții, magistrați în activitate, magistrați pensionari și asistenți judiciari la Tribunalul Mehedinți au solicitat să fie obligați pârâții să le acorde sporul de 50% din salariul de bază brut, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, pe perioada 15.07.2001 - 01.04.2004, 01.02.2007 la zi și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a prevăzut pentru magistrați și personalul auxiliar un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul sau indemnizația de bază brută lunar, acest drept salarial fiind abrogat prin art.42 al OG 83/2000.
Abrogarea prin art.42 al OG nr.83/2000 a acestui text de lege, nu poate produce efecte juridice, fiind un act normativ inferior legii, existând o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Procedându-se la abrogarea expresă prin art.1 pct.42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, a art.47 din Legea nr.50/1996, au fost încălcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 pentru abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
In legătură cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, prin decizia nr. XXI (21) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite din 10 martie 2008, în dosar nr. 5/2008, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.444 din 13 iunie 2008, fost admis recursul în interesul legii, iar potrivit acestei decizii, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, dezlegarea dată asupra problemelor de drept fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art.329 al.3 civ.
Cod PenalCu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța a constatat că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Observând decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat că, procedura recursului în interesul legii a fost declanșată în raport cu jurisprudență neunitară în legătură cu interpretarea și aplicarea art.47 din Legea nr.50/1996 cu referire la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.83/2000, consacrată ca urmare a soluționării de către instanțele judecătorești a unor acțiuni în justiție formulate în cursul anului 2007, de către personalul care se încadrează în ipoteza normelor valorificate de către instanța supremă.
In aceste condiții nu se poate ridica problema prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, în condițiile dreptului comun, din următoarele considerente:
Pe terenul dreptului comun, respectiv al Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul de prescripție extinctivă este echivalent intervalului de timp stabilit de lege, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune, în sens procesual.
La rândul său, dreptul la acțiune este reglementat în măsura în care se tinde la valorificarea unor drepturi subiective recunoscute în dreptul pozitiv, adică de dreptul în vigoare, ceea ce presupune că dreptul subiectiv trebuie să existe la momentul exercitării dreptului la acțiune.
Așadar, exercitarea dreptului la acțiune în sensul procesual presupune preexistența unor drepturi subiective recunoscute de dreptul pozitiv.
In cazul din speță, dreptul subiectiv, consacrat în favoarea reclamanților, prin art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
In asemenea condiții, titularul dreptului subiectiv se află într-o imposibilitate juridică de a-și exercita dreptul la acțiune pentru valorificarea dreptului subiectiv abrogat.
Acest tip de indisponibilitate înlătură incidența dispozițiilor legale privind cursul prescripției extinctive, iar în situația în care nu ar înlătura- ar fi asimilabil cazurilor prevăzute în art.13 din Decretul nr.167/1958, care reglementează suspendarea prescripției extinctive.
Așadar, instituția prescripției extinctive nu este incidentă în ipoteza în care titularul unui drept subiectiv este privat de acest drept ca efect al abrogării normei care a recunoscut dreptul subiectiv respectiv.
De altfel, ar fi o cerință excesivă și nefirească a statului ca, prin intermediul legilor, să impună termene de prescripție a dreptului la acțiune, în ipotezele în care dreptul subiectiv care ar legitima un proces ar fi abrogate, prin acte normative.
Acest aspect reprezintă un alt motiv pentru care instituția prescripției extinctive nu este incidentă în cazul valorificării unor drepturi subiective, necunoscute de dreptul pozitiv, adică de dreptul în vigoare.
Pe de altă parte, declararea neconstituționalității unei norme prin care a fost paralizat un drept subiectiv face ca respectivul drept să poată fi valorificat în termenul general de prescripție prevăzut de art.3 din Decretul nr. 167/1958, termen care curge din momentul declarării neconstituționalității normei după caz, în funcție de instanța care a soluționat excepția de neconstituționalitate, în măsura în care dreptul subiectiv este supus prescripției.
In cazul de speță, termenul în discuție curge din momentul pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile legii.
Nu se poate susține că titularul unui drept subiectiv a pierdut dreptul la acțiune, întrucât a expirat termenul de 3 ani, anterior introducerii acțiunii în justiție, respectiv anterior declarării neconstituționalității normei prin care a fost abrogat dreptul subiectiv, pentru simplu motiv că excepția de neconstituționalitate poate fi invocată oricând, instituția prescripției extinctive nefiind incidentă în acest domeniu.
O concluzie în sens contrar ar fi de natură, deopotrivă, de a pune în discuție interesul pronunțării deciziei de recurs în interesul legii în luna martie 2008, ipoteza instanței vizând hotărâri judecătorești contrare, pronunțate în soluționarea unor acțiuni formulate în cursul anului 2007, căci ar lipsi orice interes practic și chiar juridic, scopul acestei decizii fiind acela de a unifica jurisprudența pentru viitor, potrivit art.329 (3) civ.
Cod PenalIn măsura în care dreptul subiectiv este prescriptibil în condițiile legii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care s-a constatat neconstituționalitatea normei, în condițiile legii.
Termenul scurs între momentul suprimării dreptului subiectiv, printr-o normă de abrogare a normei care l-a consacrat inițial și data constatării neconstituționalității normei abrogate, nu are nici o relevanță juridică, în raport de împrejurarea că invocarea neconstituționalității unei norme juridice se poate face oricând, în condițiile legii.
Pe de altă parte dreptul salarial consacrat printr-o normă juridică organică face parte din categoria drepturilor câștigate și se subscrie noțiunii de bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Suprimarea acestui drept subiectiv civil printr-o normă juridică declarată ulterior neconstituțională în condițiile legii reprezintă o deposedare abuzivă cu privire la un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, iar acțiunii în justiție pentru valorificarea unui astfel de drept nu poate fi opusă prescripția extinctivă, în dreptul comun cu referire la Decretul nr.167/1958 neexistând reglementat un termen de prescripție pentru astfel de situații, fiind respinsă excepția prescripției, a fost admisă acțiunea reclamanților.
Pentru perioada 15.07.2001 - 1.04.2004, instanța a respins cererea de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% formulată de reclamanții, - și, întrucât așa cum reiese din conținutul adresei nr.128/27.03.2009 emisă de pârâtul Tribunalul Mehedinți, în această perioadă aceștia nu se aflau în raporturi de serviciu cu pârâții.
Referitor la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% aferent perioadei 01.02.2007 la zi și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, instanța respins cererea, instanța constatând că în cauză operează autoritatea de lucru judecat.
S-a mai reținut că, reclamanta și intervenienții G, nu au solicitat acordarea acestui drept pe perioada 1.02.2007 la zi și în continuare, întrucât nu se mai aflau în raporturi de muncă cu pârâții.
Instanța a respins și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta a, întrucât aceasta are calitatea de reclamant în cauza de față, o persoană neputând avea în același timp atât calitatea de reclamant, cât și de intervenient pentru același obiect dedus judecății, mai mult, primând calitatea de reclamant față de cea de intervenient.
Împotriva sentinței nr. 757/2009 a Tribunalului Mehedinți au formulat recurs reclamant și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților criticând sentința pentru nelegalitate și solicitând modificarea acesteia.
Reclamant critică sentința pentru admiterea greșită acțiunii și în numele său, deoarece ea nu înțeles să formuleze prezenta acțiune și nu a semnat cererea, solicitând să fie anulată cererea de chemare în judecată în ceea ce o privește.
Ministerul Justiției și Libertăților critică sentința în temeiul art. 304 pct.9 cod procedură,civilă, pentru aplicarea greșită a legii în sensul că a admis acțiunea cu încălcarea prevederilor art. 1, 3, 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 Codul Muncii, deoarece drepturile solicitate pentru perioada 15.07.2001 - 01.04.2004 s-au prescris, instanța considerând greșit că data de la care curge termenul de prescripție este data pronunțării deciziei nr. 21/2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, în realitate data de la care începe să curgă prescripția este data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 prin care au fost abrogate prevederile ce reglementau acordarea sporului de 50%.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că este nelegală și va fi modificată.
Sunt întemeiate criticile formulate de reclamantul, prin care precizează că nu a înțeles să formuleze această acțiune și nu semnat cererea introductivă, întrucât din verificarea tabelului anexă la acțiunea introductivă se constată că este înscris numele său dar nu apare și semnătura olografă, ceea ce demonstrează că nu și-a însușit acțiunea formulată de ceilalți recurenți, motiv pentru care Curtea, în aplicarea prevederilor art. 133 cod procedură civilă, va anula cererea de chemare în judecată privind pe recurentă ca neregulat introdusă.
Sunt întemeiate și criticile formulate de Ministerul Justiției și Libertăților privind încălcarea prevederilor art. 1 și 3(1) din Decretul nr. 167/1958, care stabilesc că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție și termenul prescripției este de 3 ani, iar potrivit art. 7 din acest decret, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul.
Același termen este stabilit și de art. 283 Codul Muncii, pentru plata unor drepturi salariale neacordate, însă instanța de fond a ignorat aceste prevederi.
Este nefondată motivarea instanței de fond că, dacă dreptul subiectiv al reclamanților recunoscut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin OG nr. 83/2000, titularii acestui drept au fost în imposibilitatea juridică de a-și exercita dreptul la acțiune și înlătura aplicabilitatea prevederilor privind cursul prescripției întrucât în cauză nu au intervenit condiții de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, prevederile Decretului nr. 167/1958 fiind aplicabile în cauză, coroborate cu art. 283 alin.1 lit."c" din Codul Muncii.
Așadar, Curtea apreciind întemeiate criticile formulate de ambii recurenți, va admite recursurile, va fi modificată sentința în sensul anulării cererii de chemare în judecată a reclamantei ca neregulant introdusă, și va fi respinsă acțiunea celorlalți reclamanți și cererile de intervenție în interesa propriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și reclamanta împotriva sentinței civile nr. 757/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți - -, a, G, -, -, a, a, -, G, -, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Mehedinți și Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că anulează cererea de chemare în judecată privind pe ca neregulat introdusă și respinge cererea formulată de ceilalți reclamanți și cererile de intervenție în nume propriu.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu - --- | JUDECĂTOR 3: Corneliu - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/IE/17.12.2009
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Corneliu
