Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 879/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.879/2009-
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile formulate de reclamanții, -ambii cu procesual ales la Judecătoria Oradea, Parcul, nr.10, județul B, cu.procesual ales la Judecătoria Aleșd, nr.5, județul B și pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B O, strada -, nr.3. județul B în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR -, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL BIHORO, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul împotriva sentinței civile nr. 89/P din 8 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de la plata taxelor de timbru, iar intimatul pârât de rând 6, prin registratura instanței, la data de 13.03.2009 a depus întâmpinare, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
INSTANȚA constată că partea intimată Ministerul Justiției și Libertăților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa pentru perioada 1.2006-1.08.2008, când recurenții reclamanți au avut calitatea de auditori de justiție și implicit instanța din oficiu invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Oradea și a Tribunalului Bihor, pentru aceiași perioadă, rămânând în pronunțare asupra recursului formulat de Ministerul Finanțelor Publice B și asupra excepțiilor invocate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.89/P din 8 decembrie 2008, Curtea de Apel Oradeaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis în parte acțiunea reclamanților --, și -, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea și Ministerul Economiei și Finanțelor
A obligat pârâții 1-3 să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu 01 august 2008 până la pronunțarea hotărârii și pentru viitor, actualizate cu indicii de inflație la data plății.
A obligat Tribunalul Bihor să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plății sumelor stabilite în sarcina pârâților de rândul 1-3.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de judecători stagiari la Judecătoria Oradea, respectiv Judecătoria Aleșd, fiind numiți în funcție în baza Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 658/05.07.2008, începând cu data de 01 august 2008.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, s-a reținut că C că, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001", astfel, potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
Așa fiind, în temeiul art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, raportat la art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă și art. 1084 Cod civil, instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu luna 01 august 2008 până la pronunțarea hotărârii și pentru viitor, actualizată cu indicii de inflație la data plății.
A fost obligat totodată Tribunalul Bihor să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, iar MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare efectuării plății sumelor stabilite în sarcina pârâților.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor,s-a apreciat de prima instanță că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit art. 15 din nr.HG 83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe de altă parte, Curtea a mai reținut că drepturile salariale solicitate de către reclamanți, nu pot fi plătite decât în măsura în care pârâtul va aloca sumele necesare plății acestora.
Așadar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților, nu în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și reclamanți, ci, avându-se în vedere că acest pârât, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții, Ministerul Justiției dispune de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
S-a mai de prima instanță că acțiunea reclamanților este nefondată pentru perioada în care aceștia au avut calitatea de auditori de justiție în cadrul Institutului Național al Magistraturii, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție mai sus evocată vizând exclusiv categoria magistraților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs reclamanții, A, -, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării intimaților la plata sporului și pe perioada 1 octombrie 2006-1 august 2008, și Ministerul Finanțelor Publice prin B solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin motivele de recurs, recurenții reclamanți au invocat că, în perioada 1.10.2006-31.07.2008 au avut calitatea de auditori de justiție la Institutul Național al Magistraturii, calitate asimilată celei de magistrat conform art.17 alin.5 din Legea nr.303/2004, conform căruia, constituie vechime în funcția de procuror, judecător dacă și-au promovat examenul de absolvire. Ori, ei l-au absolvit și prin hotărârea CSM nr.658/3.07.2008 au fost numiți judecători stagiari.
Art.17 alin.1 din Legea nr.303/2007 prevede că auditorii de justiție, beneficiază de o bursă cu caracterul unei indemnizații lunare corespunzătoare funcției de judecător, procuror stagiar, în raport de vechimea ca auditor.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.17 din Legea nr.303/2004, art.8 din nr.OG27/2006, art.47 din Legea nr.50/1996.
Prin motivele de recurs, Ministerul Finanțelor Publice a invocat că în speță sunt raporturi de muncă doar între reclamanți și Ministerul Justiției care are ca atribuții angajarea, salarizarea propriilor angajați, fără implicarea sa, ambele ministere sunt ordonatori principali de credite, credite ce nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Guvernul răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite, sume de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite prin legea bugetului, el neputând fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite angajaților altor instituții și nici să includă în bugetul pe anul următor sumele necesare plății, obligație ce-i revine Ministerului Justiției.
Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea recursului arătând că decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, se referă doar la judecători, procurori și personal auxiliar de specialitate, magistrați asistenți, dezlegarea dată fiind conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă, obligatorie pentru instanțe.
Institutul Național al Magistraturii, conform Legii nr.304/2004 are personalitate juridică, finanțat de la bugetul de stat prin Consiliul Superior al Magistraturii, directorul institutului fiind ordonator secundar de credite, astfel că, pentru perioada în care se solicită acordarea dreptului, nefiind în subordinea sa, nu are calitate procesuală pasivă Ministerul Justiției și Libertăților.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Referitor la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prin B, art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2008 prevede faptul că, acest Minister, are printre alte atribuții, ce-a de elaborare a proiectului bugetului de stat, a legii bugetului de stat și raportul asupra rectificării acestuia. Potrivit art.25 din Legea nr.379/2005, cheltuielile privind despăgubirile, alte daune stabilite ca fiind datorate de Ministerul Finanțelor Publice, pe baza hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de acest Minister din sumele prevăzute cu această destinație, în bugetul de stat pentru anul viitor.
Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate și în aplicarea Legii nr.500/2002, se reține faptul că sumele solicitate de reclamanți sunt suportate din bugetul de stat din sumele prevăzute cu această destinație, în baza hotărârilor judecătorești definitive ale instanțelor de judecată, astfel încât în mod corect prima instanță a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plății sumelor stabilite.
Chiar dacă, nu este plătitorul direct al drepturilor stabilite, acest Minister are atribuții conform art.19 lit.h din Legea nr.500/2002 de-a dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii financiare a statului, precum și cheltuirea cu eficiență a resurselor financiare. Drepturile stabilite, fără implicarea acestui Minister, ar rămâne fără eficiență, ori executarea hotărârilor face parte din procesul civil, statul având obligația de-a lua măsurile necesare în acest sens, altfel, dreptul la un proces echitabil în temeiul art.6 al CEDO ar rămâne doar unul iluzoriu, ceea ce este inadmisibil și ar contraveni nu doar dispozițiilor legale interne ci și celor internaționale -Convenției Europene a Drepturilor Omului, criticile aduse în acest sens fiind nefondate, recursul declarat de B în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice urmând a fi respins ca atare, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Referitor la recursul declarat de către reclamanți, se reține faptul că, potrivit adeverințelor nr.10987 din 27 ianuarie 2008, filele 4-9 dosar fond, emise de Institutul Național al Magistraturii, aceștia în perioada 1.10.2006-30.06.2008 au avut calitatea de auditori de justiție, ori, conform art.103 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judecătorească, Institutul Național al Magistraturii este o instituție publică cu personalitate juridică, aflată în coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii, instituție care, conform art.106 este finanțată de la bugetul de stat prin bugetul Consiliului Superior al Magistraturii, nefiind subordonată Ministerului Justiției și Libertăților.
Ca urmare, se impunea ca pentru perioada în care s-a solicitat acordarea sporului de 50% -când reclamanții aveau calitatea de auditori de justiție, iar plata indemnizației se făcea conform art.17 alin.3 din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, instanța de fond să soluționeze excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților și implicit din oficiu a Curții de Apel Oradea și Tribunalului Bihor. Ori, nu s-a pronunțat în acest sens procedând greșit la soluționarea fondului cauzei, fără ca părțile intimate să fi avut calitate procesuală pasivă, conform considerentelor expuse, încălcarea implicită a art.137 alin.1 Cod procedură civilă fiind evidentă.
Față de cele expuse, întrucât s-a soluționat fondul dreptului pretins pentru perioada 1.10.2006-1.08.2008, fiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.137 alin.1 coroborate cu art.312 alin.1, 3 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite ca fondat recursul reclamanților, A, -, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea pentru perioada 1.10.2006-1.08.2008 pentru lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților B, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea, menținând celelalte dispoziții ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B O, strada -, nr.3. județul B, împotriva sentinței civile nr.89/P din 8 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de reclamanții, -ambii cu procesual ales la Judecătoria Oradea, Parcul, nr.10, județul B, cu.procesual ales la Judecătoria Aleșd, nr.5, județul B în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B O, strada -, nr.3. județul B, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR -, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL BIHORO, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul împotriva sentinței civile nr. 89/P din 8 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o modifică în parte în sensul că:
RESPINGE acțiunea formulată de reclamanții, -ambii cu procesual ales la Judecătoria Oradea, Parcul, nr.10, județul B, cu.procesual ales la Judecătoria Aleșd, nr.5, județul B, pentru perioada 1.10.2006-1.08.2008, împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților B, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.
Menține celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:11.05.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:18.05.2009
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
