Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1133/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1133/
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile de apel nr.187/A/2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr- și a sentinței civile nr. 13847 din 5.11.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Local al municipiului T, Municipiul T - prin Primar - și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B - reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți și, avocata, pentru pârâții intimați Consiliul Local al municipiului T, Municipiul T - prin Primar - se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâtul intimat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B - reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în suma de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți, avocata solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat, consilier juridic solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, potrivit motivelor întâmpinării de la dosar, fără cheltuieli de judecată.
A,
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin actiunea civila inregistrata la Judecătoria Timișoara sub nr. 3674/325/04.03.2008 reclamantii si au solicitat in contradictoriu cu paratii Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar si Statul R prin Ministerul Finanatelor Publice ca, prin hotarare judecatoreasca, sa se constate ca au dobandit, prin efectul legii, dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 566 mp aferent constructiei inscrise in Cartea funciara nr. 15686 T, nr. top. 1250/3, 1251/4/4 compus din loc de casa cu casa, aferent imobilului situat in T,-,. 1, cu intabularea dreptului de proprietate al reclamantilor in evidentele de publicitate imobiliara, cu cheltuieli de judecata.
In motivare reclamantii au aratat ca la 08.10.1996, in baza contractului nr. 9602 incheiat cu Municipiul T prin T, au dobandit in baza Legii nr. 112/1995 dreptul de proprietate asupra casei situate la adresa de mai sus, Statul R ramanand proprietar asupra terenului.
Reclamantii au facut trimitere la art. 6 din contractul de vanzare-cumparare, la art. 33 din nr.HG 11/1997 si la art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995.
Din analiza acestor texte de lege rezulta, in opinia reclamantilor, ca terenul ce reprezinta suprafata aferenta constructiilor se dobandeste de proprietarii acestora, notiunea de teren aferent fiind definitita de dispozitiile Legii nr. 18/1991.
In cazul de fata intregul teren de 466 mp a fost destinat folosirii constructiei, el formand in fapt o singura parcela, cu toate ca in cartea funciara este evidentiat cu doua numere topografice diferite.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 111.proc.civ. art. 33 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, art. 26 din Legea nr. 112/1995, art. 25 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954.
In sustinerea actiunii reclamantii au depus la dosar contractul de vanzare-cumparare nr. 9602/08.10.1996, cartile lor de identitate si Cartea funciara nr. 15686 T in extenso.
Paratul Ministerul Economiei si Finantelor in reprezentanrea Statului R, prin T, a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, exceptie admisa de instanta la termenul de judecata din 25.06.2008.
Consiliul Local al Municipiului si Municipiul, legal citati, s-au prezentat la dezbateri prin reprezentant si au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala.
Au aratat ca rin p. contractul de vanzare-cumparare nr. 9602/08.10.2006 incheiat cu URBIS T reclamantii au dobandit doar constructia situata in T,-,.1, inscrisa in Cartea funciara nr. 15686 T, nr. top. 1250/3, 1251/4/4. erenul aferent acesteia a ramas in proprietatea Statului Român, obiectul contractului de vanzare-cumparare referindu-se exclusiv la cladire. In momentul vanzarii imobilului au fost respectate toate conditiile ce se refera la vanzarea locuintelor catre chiriasi. Instrainarea a privit doar imobilul-constructie, tinand cont ca art. 9 din Legea nr. 112/1995 face referire doar la cumpararea apartamentelor.
Au mai precizat ca legea nr. 112/1995 este o lege speciala si priveste doar imobilele cu destinatie de locuinte, art. 9 referindu-se doar la imobilele apartamente, neputandu-se extinde intelesul acestui text si la terenuri.
Notiunea de teren aferent nu a fost determinata, iar pentru determinarea acesteia nu sunt aplicabile, prin analogie, dispozitiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicata, intrucat aceste prevederi vizeaza terenurile si cladirile aferente, la data intrarii in vigoare a actului normativ in discutie, nicidecum pe acelea a caror situatie juridica a fost reglementata ulterior, cum este cazul terenurilor la care face referire Legea nr. 112/1995.
Textul interpretativ circumscris art. 37 apartenent Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 prevede faptul ca in situatiile de vanzare catre chiriasi a apartamentelor si, cand este cazul, a anexelor gospodaresti si a garajelor aferente, dreptul de propietate se dobandeste si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozitiilor art. 26 alin. ultim din lege.
Paratii au mai facut referire si la prevederile art. 21 si art. 26 alin. 3 din acelasi act normativ.
Au aratat ca interpretarea sistematica a dispozitiilor in materia situatiei juridice a imobilelor cu destinatia de locuinte trecute in proprietatea statului ingaduie identificarea modalitatilor de dobandire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent edificatului, aceea de vanzare cu plata integrala sau in rate a pretului.
Actele normative recunosc doar vocatia dobanditorilor de constructii de a deveni proprietari ai terenurilor aferente, insa este necesar ca prin operatiuni de natura administrativa sa fie constituit in favoarea acestora dreptul respectiv.
Prin sentința civilă nr.13847/05.11.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost admisă actiunea civila formulata de reclamantii si, impotriva paratilor Consiliul Local al Municipiului T si Municipiul T prin Primar.
S-a constatat ca reclamantii au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 566 mp inscris in Cartea funciara nr. 15686 T sub nr. top. 1250/3, 1251/474.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantilor in cartea funciara.
A fost respinsă actiunea civila formulata de reclamantii si impotriva paratului Statul R prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat de
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt și în drept că la data de 08.10.1996, prin contractul de vanzare-cumparare nr. 9602 incheiat cu Urbis T reclamantii si au cumparat in temeiul Legii nr. 112/1995 imobilul - apartamentul nr. 1 situat in loc. T,-, jud. T, compus din 2 camere de locuit, bucatarie, baie, camara alimente, hol (antreu), bucatarie de vara, oficiu si beci.
Potrivit dispozitiilor art. 33 din nr.HG 11/1997, care modifica si completeaza Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, aprobate prin nr.HG 20/1996,"in situatiile de vanzare catre chiriasi a apartamentelor si, cand este cazul, a anexelor gospodaresti si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozitiilor art. 26 alin. ultim din lege", respectiv Legea nr. 112/1995.
In art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 se prevede ca"suprafetele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 in posesia acestora si care depaseste suprafata aferenta constructiilor, raman in proprietatea statului."
Dupa cum rezulta din cele doua dispozitii legale, care se completeaza reciproc, cumparatorii constructiilor devin, in virtutea legii, proprietari si ai terenurilor aferente acestora, diferenta ramanand in proprietatea Statului
HG nr. 20/1996 stipula in art. 33 ca in situatiile de vanzare catre chiriasi a apartamentelor si, cand este cazul, a anexelor gospodaresti si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului situat sub aceste constructii, text de lege care a fost modificat de nr.HG 11/1997, cumparatorul constructiei dobandind dreptul de proprietate, ca efect al cumpararii constructiei, si asupra terenului aferent acesteia, si nu numai asupra terenului de sub ea.
Asadar, nu se poate confunda terenul aferent cu terenul de sub constructii, dar nici cu intreaga suprafata inscrisa in cartea funciara. Terenul aferent unei constructii reprezinta terenul de sub constructie, dar si caile de acces strict necesare unei folosinte normale a constructiei, ramanand instantei de judecata rolul de a stabili, in functie de situatiile date, intinderea suprafetelor de teren aferente.
Cu privire la notiunea deteren aferent, asupra careia s-au purtat mai multe discutii, atat in literatura de specialitate, cat si in jurisprudenta, in mod uzual aceasta inseamna ceea ce tine de respectiva constructie.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea de Apel T prin decizia civila nr. 1006/26.10.2004, publicata.
In vederea determinarii intinderii terenului care poate fi incadrat in categoria deteren aferent constructiei, reclamantilor li s-a incuviintat in sedinta publica din 25.06.2008 proba cu expertiza tehnica judiciara in specialitatea topografie, lucararea fiind efectuat de expert
Potrivit lucrarii intocmite de expert, terenul inscris in Cartea funciara nr. 15686 T este compus din doua parcele topografice, insumand o suprafata tabulara de 566 mp. Constructiile cumparate de reclamanti se extind pe o suprafata de aproximativ 350 mp din totalul celor doua parcele, adica circa 70% din teren.
Avand in vedere aceste considerente si textele de lege invocate, instanta de fond a admis actiunea civila a reclamantilor si si, in consecinta, a constatat ca acestia au dobandit, prin efectul legii, dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 566 mp inscris in Cartea funciara nr. 15686 T sub nr. top. 1250/3 - loc de casa si nr. top. 1251/4/4 - loc de casa cu casa in-.
In baza prevederilor art. 20 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitatii imobiliare, republicata, a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantilor in cartea funciara.
In ceea ce il priveste pe paratul Statul R prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat prin T, judecatoria, admitand exceptia lipsei calitatii sale procesuale, a respins actiunea civila formulata de reclamanti in contradictoriu cu aceasta parte.
Împotriva sentinței civile nr.13847/05.11.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, au formulat apel pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și MUNICIPIUL T prin PRIMAR, înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr-, la data de 08.01.2009, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii in totalitate a acțiunii formulate de și.
Apelanții critică hotărârea instanței de fond constatând că în mod greșit aceasta a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale în materie în speța de față, neținând cont de probatoriul administrat si ca a interpretat în mod eronat noțiunea de teren aferent reglementată de legislația în materie, respectiv Legea nr. 112/1995 cât și Legea nr. 18/1991.
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 9602/08.10.1996 încheiat cu fosta URBIS T, reclamanții au dobândit doar imobilul construcție, respectiv imobilul situat în T, nr. top. 1250/3, 1250/4/4.
Terenul aferent imobilului a rămas în proprietatea Statului Român, obiectul contractului de vânzare-cumpărare referindu-se exclusiv la clădire. În momentul vânzării imobilului au fost respectate toate condițiile ce se referă la vânzarea locuințelor către chiriași. Vânzarea a privit doar imobilul construcție, pentru ca art. 9 din Legea 112/1995 face referire doar la cumpărarea apartamentelor.
Legea nr. 112/1995 este o lege specială și privește doar imobilele cu destinație de locuințe înțelesul art. 9 din această lege privește doar imobilele apartamente și nu se poate extinde înțelesul acestui text și la terenuri.
De asemenea, învederează faptul că, dispozițiile art. 26, alin. 3 din legea 112/1995 și ale art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995 recunosc numai vocația dobânditorilor locuințelor de a deveni titularii unui drept de proprietate asupra terenului aferent, astfel că nu s-ar putea constata că aceste texte legale conferă cumpărătorilor locuințelor un drept de proprietate "ex lege", asupra acestor terenuri.
Prin decizia civilă nr. 187/A/2.03.2009, pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timiș - secția civilă - admite apelul declarat de apelanții pârâși CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 13847/5.11.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- DGFP
Schimbă în tot sentința civilă nr. 13847/05.11.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara și, în consecință:
Respinge ca nefondată acțiunea formulata de reclamantii si, in contradictoriu cu paratii Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar si Statul R prin Ministerul Finanatelor Publice.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în fapt și drept că prima instanță a interpretat in mod gresit dispozitiile legale aplicabile in speta, concluzionand astfel ca reclamantii au dobandit ope legis si dreptul de proprietate asupra terenului aferent constructiei, odata ce prin contractul de vanzare cumparare au dobandit dreptul de proprietate asupra casei.
Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, chiriașii sunt îndreptățiți să dobândească dreptul de proprietate doar asupra apartamentelor ocupate în baza contractelor de închiriere, sensul noțiunii fiind definit prin art. 3 alin 1 din același act normativ, ca fiind "locuința compusă din una sau mai multe camere, cu dependințele, garajele și anexele gospodărești aferente". Ca atare, nu s-ar putea reține că, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți, aceștia ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției achiziționate.
Este adevărat că art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 atestă că rămân în proprietatea statului doar acele terenuri care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, iar art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii, aprobate prin HG nr. 20/1996 și republicate în temeiul HG nr. 11/1997, recunoaște vocația dobânditorilor locuințelor de a deveni titularii unui drept de proprietate asupra terenului aferent, cu respectarea art. 26 alin. ultim din lege.
Cu toate acestea, contrar susținerilor reclamanților, nu s-ar putea constata că aceste texte legale conferă cumpărătorilor locuințelor un drept de proprietate ex lege asupra acestor terenuri.
Actele normative mai sus amintite recunosc doar vocația dobânditorilor de construcții de a deveni proprietari ai terenurilor aferente, însă este necesar ca, prin operațiuni de natură administrativă, să fie constituit în favoarea acestora dreptul la care facem referire.
Actuala reglementare, în art. 9, art. 21 și art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 și art. 37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, prevede în ce condiții se dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor ce fac obiect al vânzării, astfel că nu ne aflăm în prezența unei lacune a legii.
Trecând peste faptul că finalitatea normelor metodologice de aplicare a unei legi este aceea de a explicita modul de punere în aplicare a acesteia, fără a adăuga la lege, art. 37 din nr.HG 20/1996 folosește în mod expres termenul vânzare, supunând implicit dreptul de proprietate asupra terenului aceluiași mod de dobândire, prin vânzare, ca și dreptul de proprietate asupra apartamentului.
Din interpretarea logică sistematică a acestor texte de lege reiese că dreptul de proprietate ce poartă asupra terenurilor aferente apartamentelor care nu se restituie foștilor proprietari în natură, se dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere în urma vânzării, ca și construcția, cu plata integrală sau în rate a prețului, adică în aceleași condiții în care se dobândește și dreptul de proprietate asupra locuinței, titularul dreptului de folosință asupra terenului având opțiunea cumpărării acestuia, fără ca proprietarul terenului să poată refuza încheierea contractului din considerente de oportunitate sau din alte motive.
Împotriva acestei decizi civile de apel au declarat recurs, în termen legal, reclamanții și solicitând modificarea ei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.1387/5.11.2008,pronunțată de Judecătoria Timișoara, prin care a fost admisă acțiunea acestora, în temeiul art.111 Cod procedură civilă și art.37 din HG nr.20/1996, constatându-se, dobândirea de drept, prin efectul legii, a dreptului de proprietate asupra terenului aferent imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr.147/18.11.1996, cu înscrierea acestui drept în cartea funciară, în principal iar în subsidiar casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță întrucât, în mod nelegal, instanțele de judecată nu au cercetat fondul cauzei, invocând în drept art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă și art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 și art.26 din Legea nr.112/1995.
În motivarea recursului, reclamanții susțin, în esență, că în mod greșit instanța de apel a apreciat că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției se dobândește doar de cei cărora li se restituie în natură imobilele preluate abuziv de stat, textul legal nefiind aplicabile în cazul cumpărării apartamentului de către chiriași, în baza Legii nr.112/1995, încălcând prevederile art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, noțiunea de teren aferent, folosită în cuprinsul Legii nr. 112/1995 ffinddefinită de art.23al.2 din Legea nr.18/1991.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații pârâți Direcția Generală Finanțelor Publice a Județului T, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor B (10-13) și Municipiul T reprezentat prin Primarul municipiului și Consiliul Local al municipiului T (22-24) au solicitat respingerea recursului promovat de reclamanți.
Verificând decizia recurată, prin prisma dispozițiilor art.299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de probele administrate în cauză, Curtea urmează să dispună, admiterea prezentului recurs al reclamanților, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.3 Cod procedură civilă și să caseze ambele hotărâri judecătorești anterioare, pronunțate în cauză, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, în fond la prima instanță, respectiv, Judecătoria Timișoara în vederea administrării de probe noi, și pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție legal, ca și pentru asigurarea unei judecăți unitare.
Într-adevăr examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar Curtea constată că prima instanță a pronunțat sentința civilă indicată mai sus, în baza unui probator insuficient administrat în cauză și nu a stăruit prin toate mijloacele legale de probă, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii unei corecte stări de fapt și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, nemanifestându-și rolul activ, impus de art. 129 alin.5 și 6 și art. 130 Cod procedură civilă, care o îndreptățea să ordone administrarea de probe pe care le-ar fi considerat necesare, chiar dacă părțile s-ar fi împotrivit.
Astfel, în vederea determinări cu exactitate a adevăratelor raporturi juridice dintre părțile litigante, în dosar este absolut necesar să se dispună de către prima instanță - căreia i se va transpune întregul dosar spre rejudecare, pe fondul pricinii - refacerea (completarea) raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar, în sensul de a se preciza care este suprafața de teren, de absolută și strictă necesitate vizând folosința utilă a terenului aferent construcției cumpărată în baza Legii nr.112/1995, precum și orice alte probe pe care le va considera legale, concludente și pertinente pricinii de față.
Această soluție se impune în cauză deoarece, potrivit contractului de vânzare -cumpărare nr.9602/8.10.1996 (6-7 dosar fond) reclamanții au cumpărat doar 2 camere de locuit, cu o suprafață totală utilă de 74,48. precum și bucătărie, de alimente, baie, hol, oficiu și beci.
Cu toate acestea, în raportul de expertiză efectuat în dosar se menționează că terenul în litigiu este compus din două parcele topografice distincte și că pe acest teren s-a constatat existența unei case de locuit și următoarelor construcții anexe neintabulate însă în cartea funciară și care n-au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare garaj situat în continuarea casei, alipit de această anexă gospodărească, fosă septică, platformă betonată și solar în suprafață de 25.; construcțiile se extind pe o suprafață de 350. și ocupând 70% din terenul aferent, iar terenul neconstruit reprezintă 30% din suprafața totală aferentă imobilului și este folosit cu destinație de grădină.(46 dosar fond).
Același expert mai precizează că imobilul - casă, cumpărat de reclamanți, în baza Legii nr.112/1995 este edificat pe 2 parcele topografice diferite, ceea ce nu este permis din punct de vedere tehnic, impunându-se unificarea acestora, ceea ce reclamanții n-au solicitat, însă expertul concluzionează că "aferența terenului la construcțiile cumpărate de reclamanți se circumscrie întregii suprafețe, totalizând 566." și aceasta în pofida conținutului extrasului de carte funciară, desfășurat, de la dosar (10-14),unde sub B 5 se prevede că Statul Român este proprietar în cotă de 1/1 parte pe teren, iar sub B6 (- partea II proprietatea 12-) se prevede că reclamanții au cumpărat, ca bun comun, doar construcții, conform Legii nr.112/1995, sub nr.26590/1996, însă fără teren.
Prin urmare, în dosar este necesar să se determine cu exactitate, prin completarea, refacerea raportului de expertiză, în condițiile art. 211 Cod procedură civilă, care este terenul aferent, care asigură numai o normală utilizare construcției, iar nu și alte construcții și anexe voluptorii ( de genul solarului, platformei betonate, garaj, etc.), care nu au legătură strictă cu o reală folosință a construcției cumpărate, căci este constant statuat în jurisprudență că noțiunea de teren aferent reprezintă doar terenul de sub construcții, căile de acces strict necesare unei folosințe normale a construcțiilor și terenul necesar utilizării imobilului potrivit destinației sale, suprafața de teren aferent fiind determinată, de la caz la caz, în raport de situația faptică a construcției amplasată pe teren.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile de apel nr.187/A/2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr- și a sentinței civile nr. 13847 din 5.11.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Local al municipiului T, Municipiul T - prin Primar - și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B - reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T și în consecință:
Casează ambele hotărâri judecătorești de mai sus și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, în fond în prima instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/7.12.2009
Dact. NF/8.12.2009
Ex.
Tribunalul Timiș Președinte C,
Judecător.
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
