Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 899/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 899/R/2009

Ședința publică din data de 3 aprilie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de Apel Cluj

JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Valentin Mitea Lucia Ștețca președintele Curții de Apel Cluj - - - președintele secției civile

Grefier:

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții recurenți, I și și de pârâtul recurent CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- împotriva deciziei civile nr. 550/A/29.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind reclamanții intimați și -, pârâtul intimat și pe pârâta intimată, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâții recurenți și I, asistați de avocat G cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta reclamanților intimați și, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâtul recurent, reprezentantul pârâtului recurent Consiliul Local al Mun. C-N și pârâții intimați și.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Reprezentantul pârâților recurenți, susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, cu completările aduse prin concluziile scrise pe care le depune la dosar ( fila 65 din dosar ), cu cheltuieli de judecată.

Cu privire la recursul formulat de Consiliul Local al mun. C-N, solicită admiterea lui.

Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea ambelor recursuri formulate în prezenta cauză, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Asupra recursurilor declarate, reține:

Prin sentința civilă nr. 550/A/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de reclamantul, decedat în cursul procesului, apel continuat de succesorii acestuia, și -, în contradictoriu cu intimații, I, și și Consiliul Local al municipiului C-N și în contra sentinței civile nr. 56/1.03.2002 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 1138/2001.

A fost schimbată în întregime sentința civilă nr. 56/1.03.2002 și, în consecință, s-a constatat că imobilele situate în C-N,- înscrise în CF nr. 17168 C nr. top. 1414/2, compus din curte în suprafață de 222 mp. CF col. - C, nr. top. 1414/1 - casă cu 4 apartamente și teren în suprafață de 142 mp. CF ind. - C, CF ind. -, -, -, - C, respectiv apartamentele nr. 1-4 au fost preluate abuziv și fără titlu de către Statul Român; s-a constatat nulitatea absolută contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâtul Consiliul Local C-N în calitate de vânzător, prin mandatar SC SA și pârâții persoane fizice, în calitate de cumpărători, după cum urmează: contract nr. 34343/15.04.1997 privind. nr. 1 încheiat cu pârâta I; contract nr. 34356/15.04.1997 privind. nr. 2 încheiat cu pârâtul; contract nr. 34346/15.04.1997 privind. nr. 3 încheiat cu defuncta, antecesoarea pârâtei I; contract nr. 34344/15.04.1997 privind. nr. 4 încheiat cu pârâții și; s-a dispus rectificarea CF nr. 17168 C, CF col. - C, CF ind. - C, CF ind. -, -, -, - C, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și al pârâților, I, precum și al defunctei asupra imobilelor mai sus descrise; s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al vechiului proprietar; a fost respinsă cererea reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată, tribunalul a reținut că în dosar nr. 5759/2001 al Tribunalului Cluj, același reclamant a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local C-N, și SC SA, prin lichidator, pentru a se constata preluarea abuzivă a imobilului, situat în C-N, str. -, nr. 59, nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare, rectificarea de CF, acțiunea fiind întemeiată pe prevederile Decretului nr. 92/1950, art. 948 și 480.civ. Decretul nr. 115/1938.

Obiectul acțiunii, părțile și temeiul de drept au fost menținute în întreg ciclul procesual.

În raport de obiectul acțiunii și părțile din prezenta cauză, tribunalul a reținut că nu există condițiile prevăzute la art. 1201.civ. adică nu suntem în prezența autorității lucrului judecat, excepția fiind respinsă și în considerarea prevederilor art. 137.pr.civ.

Asupra fondului acțiunii, tribunalul a reținut că acțiunea din dosar nr. 4575/1999 a fost înregistrată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și abia în apelul declarat în primul ciclu procesual se face referire la art. 46 din Legea nr. 10/2001, sub aspectul nelegalității contractelor de vânzare-cumpărare.

Actul preluării imobilului trebuie interpretat prin prisma dispozițiilor constituționale de la acea vreme, a tratatelor internaționale la care România era parte și a dispozițiilor legale în vigoare la data naționalizării, în sensul art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213 /1993.

Din interpretarea actelor depuse rezultă că preluarea imobilului este o preluare abuzivă și fără titlu valabil, deoarece la data naționalizării este fără dubiu că proprietarul era contabil, adică intelectual, deci se încadra în situația de excepție prevăzută la art. II din Decretul nr. 92/1950.

Prin Decizia nr. 33/21.02.2002 Curții de Apel Cluj - prin care s-a soluționat apelul declarat de contra sentinței civile nr. 360/2001 a Tribunalului Cluj cu privire la imobilul situat în-, naționalizat de la același proprietar - s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că proprietarul tabular a dobândit imobilele din veniturile realizate prin exercitarea profesiei de contabil și librar, profesii care, în fapt, asigurau existența familiei.

Probele depuse în acest sens îl exclud pe din categoria exploatatorilor de locuințe, ceea ce înseamnă că erau operante dispozițiile de excepție ale art. II din Decretul nr. 92/1950.

Încadrarea unui proprietar în textul art. II conduce automat la calificarea preluării ca fiind abuzivă și fără titlu, iar, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în aceste condiții se restituie în natură foștilor proprietari.

Decizia nr. 33/2002 a fost atacată cu recurs - dosar nr-, iar prin Decizia nr. 3537/5.04.2006, ca urmare a modificărilor de competență a instanțelor, aduse prin Legea nr. 219/2005, recursurile au fost trimise spre soluționare la Curtea de Apel Cluj, instanță care a admis în parte aceste recursuri, cu consecința retrimiterii cauzei la Tribunalul Cluj pentru rejudecarea cererilor privind nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare și rectificarea de CF.

Critica apelantului privind caracterul abuziv și lipsa titlului de preluare este întemeiată, deoarece, defunctul se încadrează în ipoteza prevăzută la art. 11 alin.1 lit. h din Legea nr. 10/2001.

unui număr de 4 apartamente din imobil nu determină implicit încadrarea autorului reclamantului în categoria exploatatorilor de locuințe supuși naționalizării. În lipsa unor dovezi certe pentru teza contrară, numărul de apartamente naționalizate ori faptul că familia locuia în A, nu reprezintă o premisă pentru a concluziona că acestea erau folosite în scop de exploatare.

Legea nr. 10/2001 califică drept abuzive preluările efectuate în temeiul Decretului nr. 92/1950.

Așadar, tribunalul a reținut că imobilul ce reprezintă proprietatea lui a fost preluat abuziv și fără de titlu.

Cu privire la contractele de vânzare-cumpărare încheiate, reclamantul a depus la Consiliul Local Coc erere pentru restituirea în natură și a imobilului din C-N, str. -, înscris în CF nr. 17168 C nr. top. 1414, cererea fiind înregistrată la data de 17.07.1996, cerere care nu s-a dovedit a fi fost soluționată.

Potrivit actelor depuse în dosar nr. 4575/1999, pârâta Iad eținut. nr. 1, în baza contractului de închiriere nr. -/21.05.1985, iar în baza cererii cu nr. 963/15.08.1996 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 34343/15.04.1997. Dreptul de proprietate al acesteia a fost înscris în CF ind. - C nr. top. 1414/

. 2 fost închiriat pârâtului prin contractul de locațiune nr. -/11.12.1984 și înstrăinat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 34356/15.04.1997, în temeiul cererii cu nr. 961/15.08.1996. Dreptul astfel dobândit a fost întabulat în CF ind. - C nr. top. 1414/II.

Asupra apartamentului nr. 3 existat contractul de închiriere nr. 7073/29.11.1973 pe seama pârâtei, iar în baza cererii nr. 2499/24.09.1997 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 34346/15.04.1997, dreptul de proprietate fiind înscris în CF ind. - C nr. top. 1414/III, întabularea fiind efectuată la 3.07.1997.

Asupra. 4 chiriașul a deținut contractul de închiriere nr. 7074/29.11.1973, cererea de cumpărare fiind înregistrată sub nr. 962/15.08.1996. În temeiul acesteia a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 34344/15.04.1997 cu înscrierea dreptului dobândit în CF ind. - C nr. top. 1414 /IV.

Pârâta Iad ecedat la data de 23.01.2000, iar conform certificatului de moștenitor nr. 17/24.02.2000, succesoarea acesteia este pârâta

Potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995, chiriașii titulari ai contractelor pentru apartamentele ce nu se restituie în natură foștilor proprietari, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pot opta pentru cumpărare.

Termenul prevăzut la art. 14 este de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, Legea nr. 112/1995 a fost publicată în nr. 279/29.11.1995 și a intrat în vigoare la 60 de zile de la publicare, adică termenul de 6 luni se împlinește la 29.07.1996. Cererile de cumpărare ale pârâților sunt formulate cu respectarea termenului mai sus arătat.

Pentru cumpărarea apartamentelor, pârâții aveau obligația să depună diligențele necesare pentru a se convinge că vânzătorul este un verus dominus. În lipsa unor minime diligențe, pârâții și-au asumat riscul anulării actelor încheiate, deoarece omisiunea lor reprezintă o gravă neglijență, adică o rea-credință.

Cererea reclamantului pentru restituirea imobilului a fost depusă anterior depunerii cererilor pârâților pentru cumpărarea locuințelor, adică la o dată la care pârâții aveau doar calitatea de chiriași.

Aceștia din urmă, cu o minimă diligență puteau lua la cunoștință despre cererea reclamantului chiar și prin simpla consultare a listei imobilelor revendicate, afișată la sediul Primăriei.

În lipsa unei asemenea dovezi, buna-credință invocată de intimații proprietari nu operează în favoarea lor.

Față de condițiile în care imobilul a fost preluat, acesta era exceptat de la aplicarea art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995.

Prin prisma celor menționate sunt aplicabile dispozițiile art. 45 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobilele preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.

Printr-un minim efort, intimații puteau și trebuiau să se asigure că imobilul nu a fost solicitat la restituire tocmai pentru a evita riscul anulării actului.

Reclamantul și-a manifestat voința de redobândire a imobilului anterior încheierii contractelor de vânzare-cumpărare și chiar anterior depunerii cererilor de cumpărare, prin însăși cererea înregistrată la 17.07.1996.

Chiar și în ipoteza în care imobilul ar fi fost preluat cu titlu - deci supus dispozițiilor Legii nr. 112/1995 - contractele încheiate ar fi fost lovite de nulitate absolută, deoarece, prin încheierea lor, au fost încălcate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, adică însăși temeiul încheierii contractelor, deoarece textul permite vânzarea doar a apartamentelor ce nu se restituie foștilor proprietari ca urmare a nedepunerii cererii de restituire în perioada prevăzută de art. 14.

În temeiul art. 296. proc. civ. a fost admis apelul contra sentinței civile nr. 56/1.03.2002, fiind schimbată sentința în întregime, în sensul admiterii acțiunii. Drept urmare, s-a constatat că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv și fără titlu.

Pentru încălcarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 112/1995, s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate pentru cele 4 apartamente, iar ca urmare a admiterii acestui petit, s-a admis și cererea privind rectificarea de CF, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român, dar și al celorlalți pârâți, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate pe seama vechiului proprietar.

Apelanții au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în întreg ciclul procesual, cererea fiind respinsă ca nedovedită, deoarece în dosarul nr. 5419/2000 al Curții de Apel Cluj și, în rejudecare, în dosarul nr. 1138/R/2001, au fost depuse delegațiile apărătorului ales, delegații pe care erau menționate sumele reprezentând onorariu de avocat, fără a fi depuse și chitanțele doveditoare.

Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții Consiliul Local al municipiului C-N, precum și pârâții, I și.

În recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului C- se aduc deciziei critici întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9. proc. civ.

Cu privire la petitul de constatare a preluării fără titlu a imobilului în litigiu, instanța a reținut greșit că fostul proprietar al imobilului a fost persoană exceptată de la măsura naționalizării, întrucât dispozițiile acestui act normativ s-au aplicat atâtin rem, cât și in personam. Potrivit art. 1 pct. 2 din Decretul nr. 92/1950 s-au naționalizat imobilele deținute de exploatatorii de locuințe. reclamanților dețineau în proprietate în municipiului C-N 7 apartamente, deci se încadrau în categoria exploatatorilor de locuințe. Imobilul în litigiu fiind preluat cu respectarea Decretului nr. 92/1950, acest act normativ constituie titlu și în înțelesul Legii nr. 112/1995. imobilului având la bază un titlu întemeiat pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, imobilul putea fi vândut chiriașilor.

Chiar dacă s-ar aprecia incidența vreunui motiv de nulitate absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâți, contractele ar fi trebuit menținute întemeiat pe dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001, întrucât reclamanții nu au dovedit că pârâții ar fi fost cumpărători de rea-credință.

Recursul declarat de pârâții, I și.

În motivele de recurs, decizia este criticată pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:

Greșit s-a apreciat că imobilul a fost preluat fără titlu, întrucât antecesorul reclamanților se încadrează în dispozițiile art. 1 pct. 2 din Decretul nr. 92/1950, fiind exploatator de locuințe.

În opinia pârâților, excepția autorității de lucru judecat nu a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor art. 1201.civ. și a art. 137. proc. civ. În dispozitivul deciziei nu se face nici o referire la admiterea sau respingerea excepției. Instanța de apel nu a analizat problematica excepției autorității de lucru judecat, care era incidentă în cauză.

Cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare s-a ignorat faptul că buna-credință constituie o prezumție legală în favoarea pârâților cumpărători, prezumție ce nu a fost răsturnată de reclamanți.

Reținerea încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu rea-credință nu a fost dedusă din probe, întrucât reclamantul nu a notificat pe cumpărător pentru a le comunica intenția de revendicare a imobilului și nu a notat vreo acțiune în cartea funciară.

Recursurile sunt nefondate.

Întrucât în ambele recursuri se aduc deciziei aceleași critici întemeiate pe nelegalitate, urmează a li se răspunde prin argumente comune.

Singurul aspect de nelegalitate invocat în plus în recursul pârâților, I și privește soluția dată excepției autorității lucrului judecat.

Excepția autorității de lucru judecat privitoare la soluția dată petitului având ca obiect constatarea că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu a fost invocată de reclamantul prin motivele de apel în dosar nr. 2927/2002 al Tribunalul Cluj (nr. unic de dosar -), prin raportare la dispozițiile deciziei nr. 33/21.02.2002 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. 7054/2001.

Excepția autorității de lucru judecat, excepție de fond absolută poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes, precum și de instanță, din oficiu. Instanța de apel a respins excepția prevăzută de art. 1201.civ. constatând că în prezenta cauză nu este identitate de părți și nici de obiect cu dosarul nr. 7054/2001, în care s-a pronunțat decizia nr. 33/2002 a Curții de Apel Cluj. instanței de apel că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201.civ. pentru a opera excepția autorității de lucru judecat este corectă. Faptul că în dispozitivul deciziei atacate nu se menționează expres respingerea excepției, nu atrage nelegalitatea hotărârii, câtă vreme în considerente s-au expus motivele care au determinat soluția.

Pârâții recurenți nu au interes să invoce respingerea excepției autorității lucrului judecat, deoarece, prin decizia nr. 33/2002 a Curții de Apel Cluj, s-a statuat irevocabil că un alt imobil preluat din proprietatea antecesorilor reclamanților a fost preluat fără titlu. Pe de altă parte, lipsa interesului derivă și din aceea că petitul, având ca obiect preluarea fără titlu, a fost analizat pe fond, iar dacă excepția ar fi fost admisă, pârâților din prezentul dosar li s-ar fi impus decizia nr. 33/2002 a Curții de Apel Cluj, conform căreia imobilul a fost preluat fără titlu.

Preluarea imobilului fără titlu s-a reținut întemeiat pe probele care au dovedit că fostul proprietar se încadra în dispozițiile de excepție ale art. 2 din Decretul nr. 92/1950.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din Decretul nr. 92/1950 nu intră în prevederile decretului și nu se naționalizează imobilele proprietatea muncitorilor, funcționarilor, micilor meseriași, intelectualilor profesioniști și pensionarilor.

Recurenții invocă incidența în cauză a dispozițiilor art. 1 pct. 2, care stipulează că se naționalizează imobilele clădite care sunt deținute de exploatatorii de locuințe. Chiar admițând că fostul proprietar al imobilului în litigiu s-ar fi încadrat în categoria exploatatorilor de locuințe, concluzia preluării imobilului fără titlu se menține. Aceasta întrucât dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 92/1950 stipulau că imobilele naționalizate trec în proprietatea statului fără nici o despăgubire.

La data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, 15.04.1997, erau în vigoare dispozițiile HG nr. 11/1997, care la art. II alin. 2 prevedea că sunt apreciate ca trecute în proprietatea statului cu titlu imobilele care au fost preluate cu respectarea legilor și decretelor în vigoare la data respectivă.

Dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 92/1950, care prevedeau naționalizarea fără nici un fel de despăgubire, sunt contrare art. 8 din Constituția din 1948, care garanta proprietatea particulară și dreptul la moștenire, precum și articolului 10 care stipula că exproprierile pot fi făcute pentru cauză de utilitate publică pe baza unei legi și cu dreaptă despăgubire stabilită de justiție.

Referitor la nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, statuările instanței de apel referitoare la buna-credință a pârâților la încheierea contractelor, sunt corecte.

În afara argumentelor reținute prin decizia atacată, Curtea, chiar dacă obiectul acțiunii nu este o revendicare de drept comun, care să impună compararea titlurilor părților, are în vedere atingerile pe care le-ar aduce menținerea contractului de vânzare-cumpărare sau anularea acestuia dreptului la un bun al fiecărei părți prin raportare la art. 1 din Protocolul nr. 1.

Dreptul reclamanților la măsuri reparatorii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, în ipoteza în care nu este posibilă restituirea în natură a imobilelor, prin menținerea valabilității contractelor de vânzare-cumpărare, s-ar circumscrie procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005, respectiv Titlului VII din această lege.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauze recente (cauza Faimblat contra României și Katz contra României din luna ianuarie 2009), în sensul că executarea deciziei administrative sau judiciare definitive făcându-se prin intermediul procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005 și deci prin intermediul Fondului Proprietatea, acest fond nu funcționează într-o manieră susceptibilă de a fi privită ca echivalând cu acordarea efectivă a unei despăgubiri.

Menținerea valabilității contractelor de vânzare-cumpărare ar nesocoti deci prejudiciul suferit de reclamanți prin preluarea gratuită de către stat a imobilului proprietatea lor și ar prelungi despăgubirea efectivă, ceea ce ar aduce atingere dreptului lor la un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

Din perspectiva dreptului pârâților, chiar dacă aceștia și-ar pierde bunul, legiuitorul, prin modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 1/2009, a prevăzut posibilitatea despăgubirii efective ce nu obligă la parcurgerea vreunei proceduri administrative ca în situația foștilor proprietari. Astfel, conform art. 501din Legea nr. 10/2001, proprietarii ale cărui contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.

În concluzie, criticile aduse deciziei în cele două recursuri sunt nefondate, urmând ca, în baza art. 312 alin. 1. proc. civ. recursurile să fie respinse.

Reclamanții intimați au pretins obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, această cerere urmând a fi respinsă ca nedovedită, întrucât la dosar nu au fost depuse chitanțe care să ateste plata cheltuielilor de judecată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, I și, precum și cel declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N împotriva deciziei civile nr. 550/29 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-.

Respinge ca nedovedită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamanții și -.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 03.04.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - -

Red.LȘ/dact.MM

2ex./

Jud.apel: /

Președinte:Denisa Băldean
Judecători:Denisa Băldean, Valentin Mitea Lucia Ștețca

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 899/2009. Curtea de Apel Cluj