Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1226/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1226
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 3: Petrina Manuela
Grefier
*****************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.59AC din 05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru recurenta lipsă mandatar și av. și, iar pentru intimații-pârâți și -av., lipsă fiind reprezentantul intimatului Municipiul P
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. având cuvântul în susținerea recursului, precizează că motivele acestuia sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7,9 Cod procedură civilă, iar esențiale în dosar sunt rapoartele de expertiză -3 lucrări depuse la instanța de fond.
Astfel, între terenul proprietatea Primăriei în suprafață de 350 mp și cel al recurenților în suprafață de 400 mp s-au interpus intimații prin ridicarea unui gard.
Recurenta a avut 400mp conform titlului de proprietate și a hotărârii judecătorești din revendicare, iar decizia pronunțată de instanța de apel a fost motivată pe o documentație cadastrală care a fost făcută când deja între părți se instalase situația litigioasă.
Raportul de expertiză este făcut la fel cu un altul, efectuat de expertul într-o altă cauză cu aceleași părți, expertiză care a stabilit că recurenta are 400 mp.
Sub acest aspect soluția dată de instanță este netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită admiterea recursului cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Av. având cuvântul pentru recurentă arată că susținerea intimaților cum că gardul ar fi fost amplasat pe locul unde ar fi fost 4 Ť. nu este reală. Aceștia au fost obligați să ridice două garduri - unul de sârmă care despărțea proprietatea părților șiun al doilea de lemn care înconjura proprietatea. În prezent gardul de sârmă care despărțea proprietățile părților a dispărut și înconjoară acum proprietatea.
Problema este că vecinul recurentei - - nu și-a mutat niciodată gardul, strada care mărginește terenul nu a fost mutată, astfel încât terenul recurentei nu se poate afla decât la intimat.
Expertul a găsit 400 mp și deși până la data întocmirii documentației cadastrale lățimea terenului era de 25, la data amintită aceasta era sub 25m, astfel încât este clar că gardul intimaților a fost mutat spre proprietatea recurentei.
Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței.
AV. pentru intimații și solicită respingerea recursului ca nefondat, precizând totodată că prin acțiunea de față reclamanta solicită obligarea intimaților la ridicarea gardului ce desparte proprietatea deoarece încalcă schița din revendicare.
Instanța trebuie să compare și să verifice dacă gardul respectă sau nu schița din revendicare care a delimitat proprietatea recurentei în suprafață de 400mp, proprietate care în 2002 era de 306 mp faptic, iar la un an după punerea sa în posesie reclamanta a făcut cerere de îndreptare eroare materială prin care a solicitat îndreptarea laturilor terenului pentru a-i ieși suprafața de 400mp.
Intimații au edificat gardul cu respectarea liniei de hotar și a Ť.lor care delimitau proprietatea la acel moment.
Suprafața de 94mp nu a făcut obiectul acțiunii de revendicare.
Solicită așadar respingerea recursului cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, av. arată că în completarea la raportul de expertiză la instanța de fond, expertul nu s-a limitat doar la măsurarea suprafeței de 400mp ai recurentului, ci a măsurat și terenul primăriei de 350mp și cei 400 mp ai intimaților.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2897 pronunțată la data de 25.06.2008 de Judecătoria Piatra Neamț, au fost respinse excepțiile de netimbrare a acțiunii, de autoritate de lucru judecat și a lipsei calității procesuale active a reclamantei. Totodată, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și municipiul P N, prin primar, pentru grănițuire și obligația de a face. A fost grănițuită proprietatea reclamantei, în suprafață de 400 mp, situat în P N, anexa, 20, parcela 16 B/1, de terenul proprietatea pârâtului municipiul P N, stabilindu-se linia de hotar pe aliniamentul 1024-48, identificat în schița anexă la raportul de expertiză efectuat. Au fost obligați pârâții și să ridice gardul identificat pe aliniamentul 1023-43 în același raport de expertiză, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a judecat cu autorul pârâților, pentru revendicarea suprafeței de 400 mp, acțiunea fiind admisă prin sentința civilă nr.200/20.01.2003 a Judecătoriei Piatra Neamț. Ulterior punerii în executare a acestei sentințe, pârâții persoane fizice ar fi edificat un gard pentru a delimita suprafața de teren aparținând municipiului P N, și pe care o stăpâneau abuziv încă din anul 2003, de terenul reclamantei.
Municipiul P N, prin primar, a achiesat la pretențiile reclamantei referitoare la grănițuire.
Pârâții persoane fizice au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la capătul de cerere referitor la grănițuire, pe considerentul că proprietățile lor nu se învecinează; excepția autorității de lucru judecat arătând că prin sentința civilă nr.200/2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, autorul lor a fost obligat să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 400 mp, hotărârea fiind pusă în executare conform expertizei efectuată în cauză, apreciind că cererea de grănițuire reprezintă de fapt o revendicare a diferenței de 94 mp teren neregăsită cu ocazia măsurătorilor cadastrale; excepția netimbrării acțiunii întrucât reclamanta a solicitat grănițuirea a trei suprafețe de teren.
Au mai arătat pârâții că au edificat gardul pe aliniamentul Ť.lor fixați de executorul judecătoresc cu ocazia punerii în posesie.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că excepțiile invocate sunt neîntemeiate întrucât:
- reclamanta a solicitat stabilirea liniei de hotar între suprafața de 400 mp înscrisă în titlul său de proprietate și suprafața de teren aparținând municipiului P N, achitând taxele legale stabilite pentru soluționarea acestui capăt de cerere.
- prin sentința civilă nr.200/2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, autorul pârâților a fost obligat să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 400 mp situată în intravilanul municipiului P N, anexa, ce se învecinează în partea de nord cu suprafața de 350 mp proprietatea municipiului P N, astfel că aceasta este îndreptățită să solicite stabilirea liniei de hotar în contradictoriu cu municipiul, așa cum a și solicitat de altfel.
- față de pârâții persoane fizice, reclamanta a solicitat ridicarea unui gard ce a fost edificat după punerea în executare a sentinței civile nr.200/2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, nefiind întrunite condițiile pentru existența autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut că în privința cererii de stabilire a linei de hotar, având în vedere poziția de achiesare a pârâtului, precum și concluziile raportului de expertiză și aerofotografia depusă la dosar, cele două proprietăți ale părților învecinându-se, cererea este întemeiată și a admis-
Cu privire la cererea de obligație de a face, prima instanță a reținut că deși pârâții au arătat că au edificat gardul pe locul unde executorul judecătoresc a pus Ť.i, nu au putut indica la efectuarea expertizei amplasamentul Ť.lor(140). Coroborând schița anexă la raportul de expertiză efectuat în dosar, cu procesul-verbal nr. 24/27.08.2004 încheiat de executorul judecătoresc, instanța reține că Ť.i au fost bătuți pe aliniamentul 48-1024, rezultând că pârâții au edificat gardul pe terenul proprietatea reclamantei, astfel că și al doilea capăt al cererii a fost admis.
Prin decizia civilă nr. 59 din 5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis apelul pârâților, s-a schimbat în parte sentința primei instanțe în sensul respingerii ca nefondat a capătului de cerere privind obligația de a face, reținându-se în esență următoarele:
Soluția dată primului capăt de cerere al acțiunii promovate de intimata reclamantă, cel de grănițuire a proprietății sale de proprietatea municipiului P N, nu a fost atacată în prezentul apel, astfel că această soluție este intrată în puterea lucrului judecat. Reclamanta nu a solicitat în acțiunea sa grănițuirea proprietății municipiului de proprietatea pârâților, astfel că reiterarea în cuprinsul motivelor de apel a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, pe motivul invocat, nu își are rostul.
Asupra excepției de autoritate de lucru judecat, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a soluționat aceasta prin respingere ca neîntemeiată. În contradictoriu cu pârâții apelanți, reclamanta a formulat doar un capăt de cerere, acela de obligare a acestora la ridicarea unui gard, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 1076 Cod civil, fără a formula nici prin motivele de fapt și nici prin motivarea în drept a acțiunii, și un capăt de cerere referitor la revendicarea celor 94. În acest sens este și precizarea formulată la data de 28.03.2007 de către reclamantă și consemnată într-o declarație scrisă dată în fața instanței de fond (fila 72), precum că acțiunea sa are doar două capete de cerere.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, consacrat de dispozițiile art. 129 al. 6 Cod de procedură civilă, care prevede că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Așa fiind, reclamantul este cel care determină nu numai existența procesului ci și limitele în care va avea loc judecata acestuia, prin stabilirea cadrului procesual atât în privința participanților la proces cât și a obiectului cererii precum și a fundamentului pretenției pe care înțelege s-o deducă judecății.
Recurenții au încercat a acredita ideea că intimata a formulat și o cerere de revendicare. Nu există însă nici un text de lege care să acorde instanței dreptul de a schimba din oficiu fundamentul pretenției supusă analizei. Art. 84 Cod de procedură civilă nu stabilește decât obligația instanței de a dispozițiile art. o calificare corectă a cererii, independent de denumirea la care s-a oprit cel care a formulat-o, însă textul de lege nu îndreptățește instanța să modifice împrejurările de fapt și de drept pe care reclamantul își întemeiază pretenția, cu atât mai mult cu cât acesta și-a precizat explicit și temeiul de drept.
În privința soluționării fondului acțiunii, apelanții au invocat mai întâi o nulitate procedurală legată de modul de convocare a părților la efectuarea expertizei. Tribunalul reține că raportul de expertiză efectuat de expertul specialitatea topografie pentru termenul din 31.01.2007 a fost completat ulterior la termenul din 12.09.2007 precum și la termenul din 16.04.2008. Apelanții invocă o nelegală citare pentru ultima completare efectuată, însă toate convocările pentru toate cele trei lucrări au fost făcute prin telegrame recomandate.
Este adevărat că art. 208 Cod de procedură civilă arată că expertiza nu poate fi efectuată decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire. Nerespectarea acestei prevederi nu atrage însă o nulitate absolută, doar una relativă, care potrivit art. 105 al. 2 Cod de procedură civilă, pentru a determina anularea actului, necesită dovedirea pricinuirii unei vătămări ce nu se poate înlătura altfel. Toate părțile au avut însă cunoștință de datele efectuării celor trei lucrări, deși de fiecare dată au fost înștiințate telegrafic. Chiar și la a treia deplasare în teren, unul din pârâți a fost prezent, ceea ce face a se prezuma că și celălalt pârât, (ambii având același domiciliu), a avut cunoștință de termenul fixat de expert. Mai mult decât atât, tribunalul consideră că determinarea locului unde au fost fixați Ť.i de către executor nici nu trebuia lămurită printr-o completare a expertizei, aceasta rezultând din înscrisurile existente la dosar, așa cum se va detalia în continuare.
Între reclamantă și autorul pârâților a existat în anul 2002 un litigiu în revendicarea a 400. incluși în titlul reclamantei, litigiu finalizat prin sentința civilă nr. 200/2003 definitivă și irevocabilă, prin care autorul pârâților a fost obligat a lăsa reclamantei în deplină proprietate respectiva suprafață de teren, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză întocmit de expertul. Coroborând schița anexă acestei lucrări, aflată la fila 50 dosarului nr. 5224/2002 al Judecătoriei Piatra Neamț ce a fost atașat spre consultare, cu extrasul de plan parcelar anexa (aflat la fila 16 dosar fond), cu extrasul din aerofotografierea din anul 1992 (aflat la fila 36 dosar fond) și cu schițele terenului anexe la rapoartele de expertiză efectuate în prezenta cauză (aflate la filele 59 și 94 dosar de fond), tribunalul constată că toate aceste schițe sunt concordante a converge spre concluzia unică potrivit căreia prin sentința civilă nr. 200/2003 reclamanta a obținut doar scriptic revendicarea celor 400. teren înscriși în titlul său, întrucât faptic, în interiorul conturului delimitat în expertiza ce face parte integrantă din acea sentință, se regăsește o suprafață mai mică. Prin urmare, cei 94. identificați a lipsi din proprietatea reclamantei, nu au făcut practic obiectul judecății din dosarul nr. 5224/2002.
În aceste condiții, este evident că executorul judecătoresc nu a putut, legalmente vorbind, să o pună în posesie pe reclamantă în baza sentinței civile nr. 200/2003, decât asupra terenului delimitat în expertiza efectuată de, care este în fapt cel delimitat în expertiza din prezentul dosar, de aliniamentul 30-31-32-33-34-35-36-37-38-39-40-41-42-43-44-45-46-47-30. Procesul verbal întocmit la data de 27.08.2004 de executorul judecătoresc (fila 101 ds. fond) consemnează că a procedat la delimitarea prin fixarea a doi Ť. de lemn a terenului revendicat, conform schiței de la fila 48-50 dosar. Prin urmare, Ť.i nu aveau cum a fi amplasați altfel decât pe aliniamentul 1023-38-39-40-41-42-43 din expertiza din prezentul dosar.
Această împrejurare face ca apelanții să fie de bună credință, în sensul în care gardul în discuție a fost edificat de ei pe un aliniament pe care instanța i-a obligat să îl respecte, și respectând punerea în posesie efectuată de executor. Este adevărat că gardul a fost edificat, așa cum susține reclamanta intimată, după punerea în executare a sentinței anterioare, însă această lucrare s-a făcut fără a interveni o nerespectare a modului în care sentința a fost pronunțată și pusă în executare. Drept consecință, dispozițiile art. 1076 cod civil invocate de intimată, potrivit cărora reditorul poate cere a se distruge ceea ce s-a făcut, călcându-se obligația de a nu face, nu are aplicabilitate în speță, apelanții neavând în sarcină nici o obligație de a nu face pe care să o fi încălcat.
Împotriva deciziei civile nr.59 din 5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în termen și legal timbrat, a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive:
- hotărârea pronunțată cuprinde motive străine de natura pricinii, respectiv probe ce nu se regăsesc în dosar, astfel că hotărârea este dată cu încălcarea legii ( art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă);
- nu se poate primi motivarea deciziei din apel, pe expertiza făcută în dosarul de revendicare și pe documentația cadastrală întocmită la un an de la punerea în executare silită a hotărârii de revendicare;
- hotărârea recurată este dată fără interpretarea probelor făcute direct.în acest dosar argumentându-se pe probe din alte dosare;
- s-au ignorat concluziile expertizei care stabilește fără urmă de îndoială că reclamanta are un teren de 400 mp, că acest teren se poate determina și că el există în realitate, dar că prin ridicarea gardului de către pârâți s-a luat din proprietatea reclamantei suprafața de 94mp.
Recursul este nefondat.
În motivarea, în fapt, a acțiunii introductive (fila 2 dosar fond) reclamanta invocă nerespectarea de către pârâți a sentinței civile nr.200/20.01.2003 a Judecătoriei Piatra Neamț prin care s-a admis, în contradictoriu cu autorul pârâților, revendicarea suprafeței de 400 mp teren.
În acest dosar (de revendicare) a fost efectuată o expertiză topografică de expert, fiind întocmită schița aferentă terenului respectiv.
Pe baza acestei expertize și a schiței anexă, hotărârea a fost pusă în executare la data de 12.03.2004 și 27.08.2004 de către executorul judecătoresc ( filele 100, 101 dosar fond).
În mod corect instanța de apel a avut în vedere atât probele administrate în cauza de față, cât și expertiza și schița anexă întocmite în dosarul privind acțiunea în revendicare, neputându-se astfel reține că decizia pronunțată ar cuprinde motive străine de natura pricinii.
Aceasta întrucât, față de motivarea acțiunii introductive, reclamanta-recurentă a pretins că nu s-a respectat aliniamentul fixat de executorul judecătoresc cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr. 200/2003 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în soluționarea dosarului în revendicare teren.
În aceste condiții era absolut necesar ca instanța să constate care a fost aliniamentul stabilit prin expertiza topografică efectuată în dosarul nr. 5224/2002 pe baza căruia s-a procedat la executarea silită.
Totodată, era absolut necesar ca instanța, dispunând efectuarea unei noi expertize topografice care să constate situația din teren să compare cele două schițe întocmite, pentru a vedea dacă intimații-pârâți au respectat sau nu aliniamentul stabilit la acea dată.
Din compararea schiței întocmite în anul 2003 de expertul, cu cea întocmită de expertul în prezenta cauză, rezultă clar că terenul identificat de expert în anul 2003 avut în realitate doar 306mp, chiar dacă scriptic reclamanta a dobândit posesia suprafeței de 400mp.
Astfel, raportându-ne la schița întocmită în prezenta cauză, linia de hotar a fost stabilită în anul 2003 pe aliniamentul 1023-38-39-40-41-42-43, iar reclamanta stăpânește în prezent exact suprafața delimitată de expert pe baza acestei schițe, respectiv suprafața de 306 mp cât există în realitate.
Diferența de 94mp, având conturul 1023-38-39-40-41-42-43-48-1024 nu a făcut obiectul acțiunii în revendicare, astfel că nu se poate solicita obligarea intimaților pârâți la ridicarea gardului ce îngrădește această suprafață.
În aceste condiții, este evident că o soluție corectă și legală putea fi pronunțată doar prin raportarea și la probele administrate în dosarul nr. 5224/2002 al Judecătoriei Piatra Neamț, având ca obiect revendicare și în care au stat aceleași părți ca și în cauza de față.
Față de considerentele expuse, se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.59AC din 05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimaților și 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Red./
Red.
Tehn. 7 ex. AA 2.11.09
Com la părți la 2.11.09
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Petrina Manuela
