Obligație de a face. Decizia 1230/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1230
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 3: Petrina Manuela
Grefier
**************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de pârâții și și de reclamanta - SRL PNî mpotriva deciziei civile nr. 81AC din 2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av. pentru recurenții-pârâți lipsă, lipsă fiind și reprezentanta recurentei-reclamante.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Av. depune la dosar timbru judiciar de 0.15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. având cuvântul solicită respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Cu privire la recursul pârâților solicită admiterea acestuia pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a făcut o greșeală în motivarea soluției pronunțate nefăcând diferențierea în ceea ce privește cele 4 ferestre care cu privire la care recurenții-pârâți au dobândit servitutea de vedere prin uzucapiune.
În 1998 când pârâții au dorit modificarea casei prin ridicarea etajului și a ferestrelor aferente, s-a solicitat reclamantei acordul, astfel încât pentru ferestrele edificate în 1998 au dobândit servitutea convențional prin act autentic.
Acțiunea principală este una negatorie, iar cea subsidiară este una confesorie, iar acțiunea dedusă judecății este dobândirea unei servituți prin uzucapiune și prin convenție.
Solicită admiterea recursului cum a fost formulat și a cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale, acestea fiind acordate de instanța de apel doar parțial.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, constată că:
Prin decizia civilă nr.81 din 02.04.2009 Tribunalul Neamța admis apelul formulat de pârâții și, împotriva sentinței civile nr. 1028/28.02.2009 a Judecătoriei Piatra Neamț, a schimbat în parte sentința și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - SRL PNa vând ca obiect servitute de vedre și obligația de a face.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoare3le:
Prin sentința civilă nr.1028/28.02.2008 a Judecătoriei Piatra Neamțs -a admis acțiunea (precizată) formulată de reclamanta - SRL PNî mpotriva pârâților și și au fost obligați pârâții să zidească un număr de 19 ferestre cu deschiderea spre terenul proprietatea reclamantei, cu respectarea dreptului pârâților la deschiderea pentru aer și lumină.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională a pârâtei reclamante și au fost obligați pârâții la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța sentința prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin acțiune, reclamanta a solicitat să fie obligată pârâta să-i respecte servitutea de vedere prin astuparea ferestrelor cu motivarea că în anul 1998 și-a construit imobilul (învecinat cu proprietatea reclamantului) cu încălcarea dispozițiilor art.612 Cod civil, în sensul că are 22 de ferestre cu vedere spre proprietatea sa.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive pe motiv că reclamanta nu l-a chemat în judecată și pe (care este coproprietar al imobilului) și ca nefondată întrucât a cumpărat imobilul care era construit din anul 1959 și avea ferestre înspre proprietatea de sud, iar în anul 1998 început lucrări de extindere, în baza autorizației emise de primăria Municipiului P N, ocazie cu care proprietarul, de la acea dată a terenului învecinat, - SA, și-a dat, în mod expres, acordul pentru extinderea casei care prevedea amplasarea unor ferestre noi.
Ulterior extinderii - SA s-a divizat, proprietar vecin devenind - SRL.
Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat a fi obligată reclamanta să-i respecte dreptul de servitute dobândit prin uzucapiune și consolidat prin acordul proprietarului fondului aservit, uzucapiune a cărui termen s-a împlinit prin joncțiunea posesiilor.
La termenul din 13.12.2007 a fost introdus în cauză și pârâtul.
Prima instanță a reținut că față de cele ce rezultă din schițele anexă la contractul de vânzare-cumpărare și la proiectul de extindere a clădirii pe peretele din partea de sud a clădirii vechi și a celei noi construite ar fi trebuit să existe 10 ferestre, iar în realitate, pe peretele de la construcția ridicată în anul 1998 (extindere) sunt (conform imaginii foto - fila 21 dosar) un număr de 22 ferestre ((11 la etaj și 11 parter).
În aceste condiții s-a reținut că pârâta nu a respectat schița anexă la proiect construind mai multe ferestre.
De asemenea, amplasamentul clădirii s-a făcut la o distanță mai mică de 19 decimetri decât prevede art.612 Cod civil, însă cu privire la acest aspect întrucât reclamanta nu a invocat această ilegalitate în anul 1998 nu mai poate cere respectarea acelei distanțe.
A mai reținut instanța că în ceea ce privește numărul prea mare și dimensiunile ferestrelor ce au deschidere spre proprietatea reclamantei-pârâte, această împrejurare poate și trebuie corectată conform solicitării reclamantei care nu cere desființarea lor în totalitate.
Pe cale de consecință, a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții și, criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Prima instanță le-a respins toate probele pe care le-au solicitat și a căror necesitate decurgea din însăși natura obiectului cauzei și apărările invocate pronunțând hotărârea pe baza unor planșe fotografice care, în reglementarea actuală a codului d e procedură civilă, nu sunt mijloace de probațiune nefiind considerate înscrisuri.
De asemenea, instanța a făcut o abstracție totală în raport de natura materiei servituților, ignorând practic tot ceea ce s-a pus în discuție - existența sau inexistența distanței legale, prescripția achizitivă a servituților continui și aparente, constituirea convențională a servituților, arbitrând "în echitate" o chestiune reglementată legal și statornicită jurisprudențial.
Instanța și-a argumentat soluția pe aspecte neesențiale cauzei, cum ar fi, numărul și dimensiunile ferestrelor, cât timp ceea ce era important viza împrejurarea dacă acestea sunt mai aproape de 1,9 de proprietatea reclamantei și dacă există sau nu un titlu de dobândire a servituții. Dacă se are în vedere servitutea de vedere acceptată convențional sau uzucapată prea puțin contează numărul sau dimensiunile ferestrelor.
În ceea ce privește existența unui acord din partea autoarei reclamantei - SA, care a condus la nașterea unui drept de servitute în folosul apelanților prima instanță transformă acordul expres și în formă autentică pentru deschiderea unor noi ferestre (o acțiune, o comisiune) în lipsa invocării unei ilegalități într-o inacțiune (o omisiune).
Mari probleme a ridicat și operațiunea, aparent elementară, a numărării ferestrelor. Astfel, instanța: " în conformitate cu schița depusă" a descoperit că la casa veche ar fi fost patru ferestre. Or, din acea schiță rezultă opt ferestre din care trei se aflau și se află îndreptate spre latura sud. Cât despre cele zece găsite în proiectul extinderii este de neînțeles cum au fost numărate de instanță (existând și parte și etaj).
În ce privește dispozitivul hotărârii acesta este imposibil de adus la îndeplinire în condițiile în care se dispune închiderea a nouăsprezece ferestre din douăzeci și două fără a se ști care sunt acestea și mai mult, se dispune zidirea ferestrelor "cu respectarea dreptului pârâtei la aer și lumină" ca și când ar fi posibil a zidi ferestrele dar în același timp prin ele să pătrundă aerul și lumina.
Reclamanta-intimată a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului pentru următoarele considerente:
În februarie 1998 pârâții au devenit proprietarii imobilului învecinat cu terenul proprietatea societății intimate.
În august 1998, fostul director al A și-a manifestat acordul notarial pentru ca aceștia "să-și efectueze extinderi și amenajări la locuința situată în imediata vecinătate a proprietății societății", nicidecum de "a construi, deschide și folosi ferestrele", așa cum în mod tendențios susțin pârâții.
Pe lângă faptul că nu s-a respectat nici distanța de 19 decimetri de la clădire la gardul ce desparte cele două proprietăți, pârâții nu au respectat nici schița anexă la proiectul noii clădiri din august 1988, care prevede un număr de șase ferestre. Așa cum rezultă din chiar întâmpinarea pârâților, s-au construit 22 de ferestre noi pe aliniamentul vechi, ceea ce înseamnă că în cauză nu poate fi vorba de o servitute continuă și aparentă, conform art. 623 din Codul civil, dobândită prin uzucapiunea de 30 de ani, pentru că aceste ferestre au fost construite după 1998.
Pe de altă parte, s-a constatat că potrivit art. 1859 din Codul civil, când posesiunea trece pe rând în mai multe mâini, fiecare posesor începe în persoana sa o nouă posesiune, deci nu poate fi vorba de joncțiunea posesiilor.
În practica judiciară s-a stabilit ca în cazul în care s-ar fi dobândit dreptul de servitute asupra imobilului vecin prin deschiderea cu peste 30 de ani înainte a unei ferestre construită pe fondul dominant, iar pe parcurs aceasta ar fi fost înlocuită cu o fereastră mai mare în acest fel agravând servitutea ( ceea ce nu este admisibil în raport cu dispozițiile art. 612 din Codul civil), s-ar fi dispus restabilirea situației anterioare construirii ferestrei mai mari.
Examinând apelul tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Motivele de apel referitoare la neadministrarea unui probatoriu complet sunt întemeiate.
Astfel, instanța de apel, potrivit dispozițiilor art.295 (2) Cod procedură civilă a dispus completarea probatoriului cu o expertiză de specialitate.
Din cuprinsul raportului de expertiză (întocmit de expert ), necontestat de nici una din părți, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, a reieșit că în anul 1998, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.686/1998, pârâții și au devenit proprietarii unei construcții care a fost edificată de către vânzători în anul 1959 (potrivit autorizației de construcție nr.250/1959).
La data cumpărării imobilul avea, la parter 4 ferestre și la etaj 5 ferestre. După cumpărare, în același an, pârâții-apelanți au efectuat o extindere a clădirii în baza autorizației nr.347/1998 emisă de Primăria Municipiului P
Potrivit planurilor clădirii extinse (ce au stat la baza emiterii autorizației de construcție), construcția nouă (alipită de cea existentă), urma să aibă un număr de 5 ferestre la parter și 6 ferestre la etaj (delimitate pe schițele anexă a raportului de expertiză cu albastru).
Cu ocazia efectuării extinderii o anexă alipită casei vechi care avea încorporată și o fereastră (pe același aliniament cu imobilul principal) a fost demolată.
În prezent, potrivit constatărilor expertului, construcția pârâților formată din cele două clădiri alipite (cea veche și extinderea) are un număr de 8 ferestre la parter și 11 ferestre la etaj (total 19 ferestre).
Expertul a concluzionat, pe baza verificării schițelor de plan ale construcțiilor că, față de numărul ferestrelor pe care le avea imobilul la data cumpărării și cele existente în prezent, imobilele nu au încorporate ferestre, în plus, față de cele care au fost aprobate prin autorizația de extindere.
Din probele administrate a reieșit că reclamanta - SRL PNa devenit proprietara imobilului învecinat cu imobilul pârâților, ulterior cumpărării și extinderii imobilului câtre pârâți, la data efectuării extinderii, proprietarul imobilului din vecinătatea sudică, era - SA (care, ulterior, s-a divizat și proprietară a devenit - SRL). Această împrejurare rezultă din actul adițional, la actele constitutive ale - SA, autentificat sub nr.3323/05.10.1999.
La data efectuării extinderii, în vederea obținerii autorizației de construcție, pârâții au avut acordul - SA, prevăzut de Legea nr.50/1991 privind autorizarea construcțiilor.
Din cuprinsul declarației autentificate sub nr.3860/30.08.1998, rezultă că proprietara terenului dinspre sud, învecinat cu terenul pârâților, SA PN( prin reprezentantul acesteia ) și-a dat acordul pentru ca pârâții să efectueze lucrări de extindere și amenajări la imobil.
Or, în aceste condiții reclamanta care este succesoarea fostei proprietare nu poate susține că ferestrele înglobate în construcția extinsă au fost edificate fără respectarea cerințelor legale. Nu poate fi primită susținerea reclamantei că acel acord nu a vizat și ferestrele, întrucât el nu s-a dat pentru fiecare lucrare sau parte componentă a imobilului, ci pentru întreaga construcție, așa cum urma să fie extinsă, având configurația și amplasamentul din planurile întocmite și aprobate în acest scop, prin emiterea certificatului de urbanism și autorizației de construcție.
Or, scopul dispozițiilor din Legea nr.50/1991 este tocmai acela ca vecinii să-și dea acordul pentru a fi edificată o construcție în maniera și modalitatea pentru care se solicită emiterea autorizării acesteia.
Cum pârâții au respectat autorizația de construcție și au avut acordul proprietarului învecinat (de la acea dată) reclamanta nu poate solicita închiderea ferestrelor pe motiv că sunt la o distanță mai mică de 19 decimetri, deoarece prin acel acord s-a achiesat la amplasarea ferestrelor la o distanță mai mică decât cea prevăzută de art.612 cod civil și printr-o astfel de acceptare titularul terenului vecin a consimțit, în mod implicit, să suporte inconvenientele ce ar putea să rezulte din nerespectarea distanței.
În aceste condiții, reclamanta ca succesoare în drepturi a - SA trebuie să accepte consecințele ce decurg din acel acord.
În ceea ce privesc ferestrele înglobate în construcția veche (deși din modul de redactare al acțiunii s-ar deduce că aceasta vizează doar ferestrele din imobilul extins), acțiunea nu este întemeiată nici cu privire la acestea, deoarece construcția în care sunt amplasate a fost edificată, în anul 1959 și achiesarea foștilor proprietari, precum și a reclamantei, la existența lor, rezultă și din neopunerea acestora precum și din atitudinea pasivă îndelungată.
Față de cele reținute, tribunalul a constatat că apelul pârâților cu privire la modul de soluționare, de către prima instanță, a acțiunii principale, este întemeiat, motiv pentru care, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, va fi admis, sentința schimbată, în parte, în sensul respingerii acțiunii principale ca nefondate.
În ceea ce privesc motivele de apel referitoare la respingerea cererii reconvenționale acestea nu sunt întemeiate, întrucât pentru dobândirea prin uzucapiune, a dreptului de servitute asupra ferestrelor înglobate în clădirea extinsă pârâții-apelanți trebuiau să exercite o posesie de 30 de ani, potrivit art.1846 Cod civil. Or, de la data edificării imobilului în care se află acele ferestre și până la data introducerii acțiunii posesia pârâților are o durată de 9 ani.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
În motivarea recursului recurenții-pârâți au susținut că soluția respingerii cererii lor reconvenționale, menținută în apel este greșită, întrucât instanța a calculat termenul de prescripție achizitivă pentru toate ferestrele prin raportare la anul construirii ultimelor ferestre.
Recurenta reclamantă a criticat hotărârea în apel pe motivul că instanța a aplicat greșit legea, considerând că acordul fostului proprietar la construirea ferestrelor nu îi este opozabil, întrucât s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 612 Cod civil, ferestrele aflându-se la o distanță mai mică de 19 decimetri.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:
Servituțile sunt reglementate în art. 620-643 Cod civil.
Potrivit art.620 Cod civil proprietarii au libertatea să stabilească pe proprietățile lor sau în folosul acestora orice servituți, cu condiția de a nu impune proprietarului fondului aservit obligația unui fapt personal și să nu se contravină ordinii publice și bunelor moravuri.
În speță, servitutea de vedere a fost stabilită prin convenția dintre proprietarii celor două fonduri, în anul 1998.
Recurenta a devenit proprietara fondului aservit, prin divizarea fostului proprietar ( - SA), astfel că toate modificările aduse dreptului de proprietate transmis anterior transmiterii sunt producătoare de efecte în privința succesorului în drepturi. Acest efect este impus de caracterul absolut al drepturilor reale, pe de o parte, iar pe de altă parte de principiul conform căruia nimeni nu poate să transmită mai multe drepturi decât are el însuși -nemo plus iuris ad alium transfer potest quam ipse habet.
În raport de data când proprietarii celor două fonduri au încheiat convenția de servitute nu s-a împlinit termenul de prescripție achizitivă, recursul recurenților-pârâți vizând cererea reconvențională fiind găsit ca neîntemeiat.
Așa fiind, în baza art.312 Cod procedură civilă, se vor respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ambele recursuri promovate de pârâții și și de reclamanta - SRL PNî mpotriva deciziei civile nr. 81AC din 2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Red./
Red.
Tehn.5 ex. AA 2.12.2009
Com la părți la 3.12.2009
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Petrina Manuela
