Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1380/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1380/2009-
Ședința publică din 29.10.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 183, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți cu domiciliul în O,-, județul B, DE ȘI -, cu sediul în O,-, județul B, SC - STRADA - C N, cu sediul în C N,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 635/A din data de 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s- schimbat în totalitate sentința civilă nr. 5202 din data de 17.09.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect prestație tabulară.
- apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta intimatei pârâte, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 35 din data de 24.10.2009, emisă de Baroul Bihor - cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 6 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 28.10.2009, o cerere formulată de recurenta reclamantă, prin care se solicită sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor OUG nr. 50/2006, OUG nr. 154/19.12.2007, Legea nr. 137/27.05.2008, OUG nr. 137/28.10.2008, art. 51 lit. h din Legea nr. 304/2004, după care:
Instanța comunică reprezentantei intimatei pârâte un exemplar din cererea formulată de recurenta reclamantă.
Reprezentanta intimatei pârâte depune la dosar întâmpinare, solicită amânarea cauzei pentru a se pronunța asupra cererii formulate în cauză de către recurenta reclamantă.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a-i da posibilitatea reprezentantei intimatei pârâte de a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor OUG nr. 50/2006, OUG nr. 154/19.12.2007, Legea nr. 137/27.05.2008, OUG nr. 137/28.10.2008, art. 51 lit. h din Legea nr. 304/2004, invocată de recurenta reclamantă.
După reluarea cauzei, reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor OUG nr. 50/2006, OUG nr. 154/19.12.2007, Legea nr. 137/27.05.2008, OUG nr. 137/28.10.2008, art. 51 lit. h din Legea nr. 304/2004, arătând că această excepție nu are legătură cu prezenta cauză.
Instanța, având în vedere excepția de neconstituționalitate invocată de recurenta reclamantă, respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale având în vedere că această excepție nu are legătură cu prezenta cauză.
Reprezentanta intimatei pârâte arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a deciziei pronunțate de instanța de apel, cu cheltuieli de judecată în recurs. Apreciază că hotărârea atacată este legală, motivele invocate de recurenta reclamantă sunt neîntemeiate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr. 5202 din 17.09.2007 a Judecătoriei Oradea, s-a admis cererea principală modificată formulată de reclamanta împotriva pârâților și DE ȘI "-" si s-a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional împotriva reclamantei-pârâte reconvențional.
S-a constatat că între reclamanta în calitate de beneficiară-cumpărătoare și pârâta în calitate de promitentă-vânzătoare s-a încheiat în anul 2004 o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 1, 27 ha inclusă în titlul de proprietate nr. 4299/2005 aferentă imobilului cu nr. cad. 7985 înscris în 6534 O pentru prețul de 1270 euro achitat în întregime.
S-a constatat că pârâtul de rândul 2 încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu - Strada cu privire la întregul imobil cu nr. cad. 7985 înscris în 6534 O.
A fost obligat pârâtul de rândul 2 să plătească reclamantei suma de 500.000 lei cu titlu de cotă-parte ce se cuvine pârâtei si a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8515 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constat că pârâtei i-a fost atribuită în cadrul de și "Nufărul-" suprafața de 1, 27 ha. Ulterior eliberării titlului de proprietate în favoarea acestuia pârâtul de și "Nufărul-" a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu - Strada, pârâtei revenindu-i suma de 587.957, 06 lei.
S-a retinut că declarațiile martorilor audiați sub aspectul existenței unui contract prin care pârâta a transmis către reclamanta toate drepturile ce decurg din calitatea sa de membru asociat sunt relativ contradictorii. Astfel, în timp ce martorii și au arătat că între cele două părți au existat discuții legate de încheierea unui contract care s-a și finalizat, martorii și au arătat că pârâta nu a vândut niciodată terenul în litigiu.
A apreciat instanta de fond ca reținerea uneia sau alteia dintre depoziții presupune luarea în considerare în primul rând a faptului că un fapt negativ general (nevânzarea nici unei persoane a terenului) nu poate face obiectul unei probe si s-a mai avut in vedere faptul că depozițiile ultimilor doi martori sunt relatări ale faptelor ce nu au fost constatate în mod direct, ci ca urmare a susținerilor pârâtei, iar atribuirea în atare situație a unei valori probatorii acestora ar însemna ca soluționarea cererilor să se facă numai pe baza simplelor susțineri ale uneia dintre părți si tocmai de aceea, au fost înlăturate sub acest aspect.
Coroborând declarațiile celorlalți martori cu conținutul procurii autentificate de sub nr. 2357/29.04.2004 instanta de fond a retinut că în cursul anului 2004 între cele două părți s-a încheiat o convenție prin care primul se obliga ca în schimbul sumei de 1.270 euro să vândă celui din urmă suprafața de 1, 27 ha si chiar dacă această recunoaștere este cuprinsă într-un act complex, din punct de vedere probatoriu are valoarea unui act recognitiv. Ca atare s-a considerat că pârâta și-a exprimat acordul în vederea înstrăinării dreptului de proprietate către reclamanta.
S-a apreciat ca revocarea ulterioară a mandatului acordat prin același înscris reclamantei nu poate produce nici un efect în privința celui de-al doilea contract întrucât sunt incidente prevederile art. 969 alin. 2. civ.
A mai retinut instanta de fond că din punct de vedere juridic contractul încheiat între părți are valoarea unor promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare ce dă naștere în sarcina promitentului-vânzător unei obligații de a face: de a încheia contractul în forma înscrisului autentic notarial, în caz de refuz a îndeplinirii obligației beneficiarul promisiunii având deschisă, în virtutea principiului executării în natură a obligațiilor de a face ( art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 raportat la art.1073 și urm. civ. ), calea unei cereri în executarea promisiunii dublată de una în prestație tabulară.
Pe cale de consecință, instanța a considerat că cererea principală este întemeiată și în baza art. 969 alin. 1. civ. a admis-o ca atare si a respins ca nefondată cererea reconvențională.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta, solicitând admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei intimate și admiterea acțiunii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Prin decizia civilă nr. 635/A din data de 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta domiciliată în O,-, cod poștal -, jud. B în contradictoriu cu intimații domiciliată în comuna, sat, nr. 183, cod poștal -, jud. si DE cu sediul în O,-, cod poștal -, jud. și - împotriva sentinței civile nr. 5202 din 17.09.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că:
S-a respins acțiunea principală modificată, formulată de reclamanta împotriva pârâților și de și "nufărul - ".
S-a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută parțială a actului intitulat "Procura specială" autentificată sub nr. 2357/24.04.2004 de BNP în ce privește clauza referitoare la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare între părți, pentru suprafața de 1,27 ha pășune.
A fost obligată intimata să îi plătească apelantei suma de 5.869 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Pin procură specială autentificată sub nr. 2357 din 29.04.2004 apelanta a împuternicit-o pe intimata să facă toate demersurile necesare pentru intabularea și încheierea contractului de vanzare cumparare autentic in notarului public pentru suprafata de 1,27 ha pasune, suprafata validata potrivit Hotararii nr. 1353/V/28.01.2004 a Comisiei Judetene In cuprinsul procurii se face mentiunea ca apelanta a incheiat cu intimata un contract de vanzare cumparare sub semnatura privata pentru suma de 1000EURO/ha, suprafata pentru care a primit 1270 EURO, suma primita in intregime si a fost imputernicita intimata sa semneze in numele si pentru apelanta contractul de vanzare cumparare autentic prin care apelanta vinde terenul intimatei in calitate de cumparator.
Aceasta suprafata de 1,27 ha pasune a fost cuprinsă în Titlul de proprietate nr. 4299/06.04.2005 eliberat în favoarea de Pădurit și Nufărul -, care în anul 2006 și-a înstrăinat dreptul de proprietate reconstituit în favoarea firmei SC - Strada -. Urmare a acestei înstrăinări, apelantei i-ar reveni pt. cota parte deținută în suma de 587.957 lei, sumă la care se consideră însă îndreptățită reclamanta urmare a acordului de voință intervenit între părți.
Din continutul procurii autentificate sub nr. 2357/2004 instanta de apel retine că prin acesta mandatara a fost imputernicita să incheie actul de vanzare cumparare cu sine insasi, in calitate de cumparatoare, adica sa incheie un act prohibit in conditiile art. 1308 pct. 2. civ.
Este stiut că pentru contractul de vanzare cumparare legea prevede anumite incapacitati speciale. Aceste incapacitati sunt interdictii (prohibitii) de a vinde si cumpara sau de a cumpara.
Conform disp. art. 1308 pct. 2. civ. mandatarii, atat conventionali, cat si legali, imputerniciti a vinde un lucru nu pot sa-l cumpere, intrucat- de regula- nu se poate admite ca o persoana sa cumuleze si rolul de vanzator si cel de cumparator. Legea a stabilit aceasta prohibitie pentru ca mandatarul sa nu fie pus in situatia de a alege intre interesul sau, care este de a cumpara cat mai ieftin si interesul pe care trebuie sa-l apere, obtinand pretul cel mai scazut. Pentru un asemenea act de vanzare care s-ar incheia sanctiunea este nulitatea relativa ce poate fi invocata de persoana al care interes a fost nesocotit la incheierea actului juridic.
Aceasta procura prin care mandatara era imputernicita să incheie un act prohibit a fost revocata expres de catre mandantă, asa cum rezulta din actul de revocare autentificat sub nr. 3502/20.06.2006, reclamanta intimata solicitand insa a se da eficienta promisiunii de vanzare cumparare a terenului ce ar fi intervenit intre parti.
S-a reținut însa că instanța de fond a validat o pretinsă promisiune sinalagmatică încheiată între apelanta și reclamanta intimată cu privire la un teren pe care reclamanta nu îl putea cumpara, deoarece conform art. 28 al. 6 din Lg. nr. 1/2000 membrii formelor asociative aflati in devalmasie sau indiviziune nu pot instraina propriile cote-parti unor persoane din afara acestora, reclamanta nefiind membra a de Pădurit și Nufărul -.
Totodata în mod eronat Judecătoria a apreciat că prin actul intitulat " procură specială" autentificat sub nr. 2357/2004 între apelanta si intimata a intervenit un acord de voință privind vânzarea-cumpărarea terenului în litigiu, intrucat in cauza nu s-a făcut dovada prin probe credibile a vreunei promisiuni sinalagmatice de vânzare - cumpărare, din conținutul procurii depuse la dosar rezultând o contradicție flagrantă între pretinsul scop urmărit de către părți prin încheierea ei și cel pentru care notarul a autentificat-
Este de observat totodată că nici cerința plății prețului nu poate fi reținută ca o condiție obligatorie în probarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, martorii propusi in acest sens de reclamanta si nefiind de la remiterea vreunei sume de bani si afland din spusele reclamantei ca aceasta ar fi achitat suma respectiva catre parata.
Referitor la marturisirea extrajudiciara scrisa a paratei cuprinsa in actul intitulat procura speciala de care reclamanta se prevaleaza, instanta de apel retine ca pentru a fi valabila marturisirea, vointa celui care o face trebuie sa fie constienta si libera si sa nu fie afectata de vreun viciu de consimtamant.
Instanta a retinut ca apelanta este o persoana in varsta, nu este de nationalitate, nu vorbeste limba si nu intelege bine termenii in limba mai ales cei juridici, astfel cum rezulta din declaratia martorei.
Conform disp. art. 47 alin. 2 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale, cetatenilor apartinând minoritatilor nationale sau persoanelor care nu vorbesc sau nu înteleg limba li se acorda posibilitatea de a lua cunostinta de cuprinsul actului printr-un interpret. Functia de interpret public poate fi îndeplinita, in afara de notarul public, si de un angajat din cadrul biroului notarial, care cunoaste limba acelei persoane, precum si de traducatorii autorizati. Din continutul actului intitulat procura nu rezulta ca apelantei i s-a asigurat posibilitatea de a lua cunostinta printr-un interpret de continutul actului pe care l-a semnat.
Apoi acest inscris a fost redactat in doua exemplare (potrivit mentiunii efectuate in cuprinsul său), din care unul a ramas in arhiva notarului public, iar unul s-a predat intimatei - aspect recunoscut de aceasta la interogatoriu, apelanta neprimind nici un exemplar al inscrisului. Asa cum rezulta din declaratiile martorelor si apelanta a incercat de mai multe ori sa intre in posesia unui exemplar din actul intitulat procura, act pe care aceasta l-a semnat avand credinta ca o imputerniceste pe reclamanta sa facă demersuri in vederea restituirii in natura a terenului.
Rezulta asadar ca apelanta a fost in eroare cu privire la continutul actului pe care l-a semnat, marturisirea extrajudiciara cuprinsa in acest act neputand sa produca efecte.
Mai mult, chiar în situația în care s-ar reține existența unei convenții, aceasta ar fi lovită de nulitate absolută pentru prețul neserios, întrucât există o disproporție vadita între cuantumul prețului pretins stabilit și valoarea reală a bunului, situație în care dacă prețul este derizoriu, contractul este nul ca și vânzare - cumpărare.
de cele de mai sus in baza art. 296. pr. civ. a fost admis ca fondat apelul declarat si a fost modificata in totalitate hotararea atacata in sensul ca a fost respinsă actiunea principala si a fost admisa actiunea reconventionala, constatându-se nulitatea parțială a actului intitulat "Procura specială" autentificată sub nr. 2357/24.04.2004 de BNP în ce privește clauza referitoare la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare între părți, pentru suprafața de 1,27 ha pășune.
In baza art. 274. pr. civ a fost obligată intimata să îi plătească apelantei suma de 5.869 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe (reprezentând onorariu avocațial si taxa de timbru).
Împotriva acestei decizii, în termen, a declarat recurs intimata, legal timbrat, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, menținerea sentinței, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, instanța de fond a dat o interpretare corectă actelor de la dosar, apreciind tot așa depozițiile martorilor. Referitor la interdicția prevăzută de art. 1308 pct. 2 Cod civil, la revocarea expresă a mandatului, încălcarea acestei dispoziții este sancționată cu nulitatea actului încheiat în disprețul acestor dispoziții, ceea ce nu e cazul în speță, ea a solicitat a se da eficiență promisiunii de vânzare a terenului ce a intervenit între părți, act neîncheiat cu încălcarea acestor interdicții.
Cât privește interdicția prevăzută de art. 28 alin. 6 din Legea nr. 1/2000, în speță nu a fost vorba de o vânzare cumpărare a unei cote părți din ferma asociativă ci de o promisiune de vânzare cumpărare. Nu s-a motivat în ce constă contradicția dintre scopul urmărit de părți și cel pentru care notarul a încheiat procura autentificată, atât procura cât și depozițiile martorilor nu ar fi credibile ci doar simple afirmații ale intimatei.
A fost recunoscută plata prețului prin semnarea procurii, declarațiile martorilor, deși nu au fost de față la remiterea sumei. Martorul a însoțit-o la martorul care cunoștea că împrumutat 3000 EURO, la domiciliul apelantei cu care era vecin, martorul a fost de față când a restituit la suma împrumutată.
Referitor la vicierea consimțământului, deși nu s-a susținut că nu ar cunoaște limba română, instanța a reținut imposibilitatea de-a lua cunoștință de conținutul procurii prin interpret cu toate că a discutat cu aceasta totdeauna în limba română, vorbind intr-adevăr și cea maghiară. Doar în apel a susținut aceste aspecte. Martora a arătat că apelanta nu înțelege bine termenii din limba română, mai ales pe cei juridici, dar, cu siguranță a înțeles că i-a vândut terenul și a primit banii.
A încheiat cu apelanta două tranzacții, două contracte autentice, unul de vânzare cumpărare, altul de schimb autentificat, când aceasta cunoștea limba română, neavând nevoie de interpret.
În ceea ce privește imposibilitatea apelantei de a intra în posesia unei copii a procurii, putea să solicite notarului o copie, însă, interesul acesteia s-a născut doar când s-a pus problema vânzării terenului, când s-a aflat prețul. Ea a fost împuternicită pentru întabularea și încheierea contractului în fața notarului, a 1,27 ha teren validat prin hotărârea nr. 3153/2004. - întabulare a achitat doar taxele, și reprezentanții composesoratului s-au ocupat de acest aspect.
Nu avea de ce să o reprezinte pe apelantă, să-și folosească așa zisele cunoștințe, câtă vreme ea a cumpărat în aceeași manieră terenul și de la alți membri ai composesoratului, nu avea de ce să achite taxele și nici să se comporte ca proprietar dacă nu ar fi cumpărat.
Cât privește nulitatea absolută pentru prețul neserios, acest aspect nu fost invocat de nimeni și trebuie apreciat în comparație cu prețurile practicate pe piață în momentul respectiv, pentru o pășune și nu pentru intravilan cum a fost vândut ulterior de composesorat.
Faptul că în momentul respectiv terenul nu putea fi vândut, fie că legea interzicea sau că nu era întabulat, ori că statul interzicea, nu înseamnă că promisiunea de vânzare, chiar dacă îmbracă forma unei procuri speciale, nu mai are nici un efect având în vedere acordul părților și prețul achitat.
De altfel, începând cu 31.01.2005 în baza HCL nr. 6, terenul a trecut în intravilan iar prin actul adițional autentificat sub nr. 4272/12.09.2005 de BNP, terenul putea fi înstrăinat, acțiunea a tins la acest fapt, ulterior s-a vândut și a înțeles să solicite doar prețul ce i se cuvine.
Faptul că terenul dobândit o anumită valoare față de cea cu care l- achiziționat, ceea ce determinat-o pe apelantă să nu mai recunoască vânzarea, nu îi poate profita decât ei, a investit atunci când era pășune. În momentul încheierii procurii, nu fost încălcată nici o dispoziție legală ce ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia. Doar dacă s-ar fi încheiat un contract în formă autentică, s-ar putea spune că s-ar fi încheiat în disprețul legii, contractul ar fi fost lovit de nulitate absolută.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime deciziei instanței de apel ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată următoarele:
Procura specială autentificată sub nr. 2357 din 29 aprilie 2004 de notarul public, ce conținea practic și recunoașterea unei promisiuni de vânzare cumpărare, nu încalcă interdicția prevăzută de art. 1308 pct. 2 Cod civil, astfel încât din acest punct de vedere să fie lovită de nulitate. Procura autentică susmenționată nu împuternicea pe mandatară să vândă, ci să o reprezinte pe vânzătoare la încheierea actului de vânzare cumpărare în forma autentică, vânzare pe care pârâta personal ar fi făcut-o anterior încheierii procurii. Faptul că vânzătoarea ar fi mandatat-o chiar pe cumpărătoare să semneze contractul în numele ei, al vânzătoarei și totodată urma să-l semneze personal în calitate de cumpărătoare, nu contravenea nici unei dispoziții legale.
Recunoașterea așa zisei "vânzări" cuprinsă în procura autentică menționată anterior, are valoarea unui început de dovadă scrisă, ce poate fi completată cu alte probe, pentru a se obține finalitatea urmărită. Această valoare probantă, nu este influențată ori afectată de faptul că a fost cuprinsă într-o procură autentică și deci nu se bucură de protecția de care se bucură actele autentice, după cum nici faptul că printr-o altă declarație autentică ulterioară a fost revocată procura inițială.
Practic, împuternicirea specială autentică cuprinde în cazul din speță și un act recognitiv, cu valoare de act sub semnătură privată și cu existență de sine stătătoare, neavând nici o importanță din punct de vedere juridic că fost alăturată unei procuri autentice.
Așa fiind, urma ca acest act recognitiv sub semnătură privată cu valoare de început de dovadă scrisă să fie completat cu alte probe pentru a i se da eficiență, mai ales că pârâta nu mai recunoștea cele cuprinse în procura specială de vânzare, invocând că și-ar fi dat consimțământul pentru împuternicirea reclamantei de a face demersuri pentru obținerea în natură a cotei părți de teren cu care figura membră în cadrul de și Nufărul.
Deci, practic, între conținutul procurii autentice întocmite și conținutul procurii pe care pârâta avea încredințarea că semnat-o, s-ar putea identifica acea "contradicție flagrantă" reținută de instanța de apel și tocmai de aceea, acea "recunoaștere a promisiunii de vânzare" trebuie completată cu alte probe, mai ales că ulterior a fost contestată că ar fi fost făcută în cunoștință de cauză.
În privința probelor testimoniale administrate în cauză, se constată pe de o parte că martorii audiați la propunerea reclamantei susțin că doar din relatările reclamantei ar fi aflat că ar fi avut loc o vânzare-cumpărare între părți, dar nici unul nu fost de față la încheierea înțelegerii ori la plata prețului. Pe de altă parte, martorii audiați la propunerea pârâtei susțin că niciodată pârâta n-ar fi afirmat că a vândut reclamantei terenul în litigiu și că reclamanta le-a fost prezentată ca fiind persoana care urma să o ajute pe pârâtă să obțină terenul în natură pentru că nu toți composesorii vor putea primi în natură terenul avut în proprietate, iar reclamanta are relațiile necesare pentru rezolva acest lucru.
Declarațiile martorilor propuși de pârâtă se coroborează și cu faptul că procura autentică semnată de pârâtă s-a întocmit doar în două exemplare din care unul rămas la notar, iar celălalt l-a luat reclamanta, pârâta rămânând fără vreun exemplar.
Apoi, deși după un timp reclamanta a fost solicitată să-i predea pârâtei un exemplar al procurii, acest lucru nu s-a mai realizat, pârâta intrând în posesia unei copii, de la, după care văzând conținutul procurii a revocat-o prin actul autentificat sub nr. 3502 din 20 iunie 2006.
Dacă la data pretinsei încheieri a înțelegerii de vânzare cumpărare între părți, respectiv cu o zi anterioară întocmirii procurii autentice nr. 2357/29 aprilie 2004 exista interdicția de înstrăinare de către composesori a cotelor părți către terți conform art. 39 din Legea nr. 1/2000 nemodificată, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, această interdicție a fost abrogată în ceea ce privește pășunile, fânețele și terenurile arabile, deci pretinsa tranzacție putea fi perfectată. Cu toate acestea însă reclamanta nu a perfectat- până în iunie 2006 când i-a fost revocată procura dată în acest sens.
În fine, dacă la aceste aspecte se adaugă și faptul că în cazul tranzacțiilor încheiate în aceeași perioadă de reclamantă cu alți composesori (, ) reclamanta s-a prezentat la ședința extraordinară a din data de 16 iulie 2005, ca reprezentanta acestora, fiind percepută de conducerea ca persoana care a cumpărat cota parte a acestor composesori, în ceea ce o privește pe pârâta, reclamanta nu reprezentat-o, pârâta fiind prezentă personal. Ori, dacă pretinsa tranzacție de vânzare-cumpărare s-ar fi încheiat cu pârâta, iar prețul convenit s-ar fi încasat, reclamanta putea să se prezinte și ca reprezentantă a pârâtei la Adunarea Generală și să o reprezinte ca și pe ceilalți composesori de la care cumpărase tot prin act sub semnătură privată.
Faptul că, în cazul pârâtei, reclamanta nu a reprezentat- la Adunarea Generală din 16 iulie 2005, că nu s-a prevalat de procura care cuprindea recunoașterea vânzării-cumpărării terenului în litigiu de către pârâtă, și că nici după abrogarea interdicției de înstrăinare reclamanta nu a dat curs celor inserate în procură și nu procedat la perfectarea așa zisei vânzări-cumpărări, duc la concluzia că într-adevăr părțile nu au ajuns la o astfel de înțelegere.
În același sens converg și concluziile ce se pot desprinde din probele testimoniale administrate, reclamanta neputând produce nicio probă directă cu privire la încheierea tranzacției, la plata prețului, decât probe indirecte ( din relatările ei) și neconcludente, în timp ce probele propuse de pârâtă, coroborate, formează convingerea instanței că nu s-a încheiat vreun act sub semnătură privată între părți care să privească terenul în litigiu și care să fi rămas în posesia pârâtei după cum a afirmat reclamanta în acțiunea introductivă. Nici la răspunsurile date la interogatoriu de către reclamantă și nici din depoziția martorului, care ar fi dus-o cu mașina pe reclamantă și ar fi așteptat-o la locația unde susține că s-ar fi încheiat tranzacția și s-ar fi plătit prețul către pârâtă, nu se amintește că s-ar fi întocmit vreun act scris și nici despre ce teren ar fi fost vorba.
Ca atare, actul recognitiv de vânzare nu a putut fi confirmat de probele administrate, ba dimpotrivă a rezultat că acordul de voințe nu s-a întâlnit între cele două părți cu privire la vânzarea-cumpărarea terenului în litigiu, aspect față de care, în mod corect instanța de apel a constatat nulitatea parțială a actului intitulat procură, în ceea ce privește încheierea vreunui contract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 1,27 ha pășune, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 948 Cod civil, mai exact lipsa consimțământului valabil exprimat, motiv pentru care decizia instanței de apel va fi păstrată.
Criticile referitoare la prețul neserios, la interdicția de înstrăinare ce ar fi operat conform art. 28 alin. 6 din Legea nr. 1/2000, ori la nerespectarea dispozițiilor art. 47 alin. 2 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici, pe care instanța de apel și-a întemeiat soluția adoptată sunt fondate, dar ele nu duc la modificarea hotărârii pentru considerentele expuse anterior și care constituie motivul hotărâtor pentru care nu se poate reține existența unui contract de vânzare-cumpărare sau a unei promisiuni de vânzare cumpărare de a fi perfectată de instanțe.
Întrucât recursul va fi respins în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată în favoarea intimatei la 20.000 lei cheltuieli de judecată în baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 183, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți cu domiciliul în O,-, județul B, DE ȘI -, cu sediul în O,-, județul B, SC - STRADA - C N, cu sediul în C N,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 635/A din data de 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 20.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 06.11.2009
- judecători fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - 06.11.2009 - 6ex.
- emis 4 com. - 06.11.2009 -, DE ȘI -, SC - STRADA - C
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
