Obligație de a face. Decizia 1387/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1387/2009-R
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Măduța
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâtul domiciliat în S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii domiciliați în S M,-, jud. S M și intimații pârâți domiciliat în S M,-,.17, județul S M, și -ambii domiciliați în S M,-, județul S M și intimata - SRL S, strada -.-, nr.42, județul S M, împotriva deciziei civile nr.291/Ap din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 5436 din 18 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr. 12756/2001, având ca obiect: obligația de a face.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 22 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului, concluzii cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 29 octombrie 2009, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față și asupra excepției lipsei calității procesuale active a intimatului reclamant, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5436/18.12.2003 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.12756/2001 a fost admisă acțiunea civilă formulată și completată de reclamanții, împotriva pârâtului, a fost admisă cererea de intervenție în interesul propriu și în interesul pârâtului formulată de intervenientul și a fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenientul în reprezentarea - SRL S
Prin aceeași hotărâre pârâtul a fost obligat să execute lucrările de construcție rămase neexecutate la imobilul situat în mun.S M,-, jud.S M, respectiv tencuirea exterioară la fațadele laterale ale casei de mai sus, iar în caz de refuz a încuviințat executarea acestor lucrări de către reclamanți pe cheltuiala pârâtului. De asemenea s-a constatat neexecutarea în termen a contractului de executare lucrări construcții din data de 30.07.1999 și a fost obligat pârâtul la plata unor daune de întârziere de 0,5% pe zi începând cu data de 31.10.1999 și până la data terminării lucrării, stabilindu-se un cuantum de 517.750.200 lei Rol, fiind totodată obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit contractului de executare lucrări încheiat la data de 30.07.1999, pârâtul în calitate de executant și reclamanta în calitate de beneficiar au convenit ca în schimbul sumei de 18.000 cel dintâi să pună la dispoziția beneficiarului un apartament în suprafață de 70. conform proiectului executat de. în construcția casă de locuit situată în mun.S M,-, jud.S M, înscris în CF nr.8466 SMs ub nr.top.1716/1.
S-a mai reținut că acest contract a fost încheiat și cu beneficiarul și că termenul limită stabilit de 31.10.1999 nu a fost respectat, iar părțile au stipulat în convenția de mai sus obligația unor daune interese de 0,5% pe zi în sarcina executantului, în caz de nerespectare a termenului de mai sus.
Prima instanță a mai reținut că intervenientul asociat unic al - SRL SMs -a obligat prin convenția încheiată la data de 28.09.2000 ca în schimbul sumei de 8650 să finalizeze în cel mult 28 de zile de la primirea banilor lucrările de construcție neexecutate de către executantul, individualizate în convenția din 28.09.2000, părțile stipulând totodată obligația intervenientului de a executa tencuirea fațadei exterioare în termen de 45 de zile de la primirea banilor, din probatoriul administrat în cauză rezultând că până la data pronunțării hotărârii în primă instanță tencuiala exterioară a fațadelor laterale nu fusese încă executată.
Sub aspect procedural instanța de fond a reținut, în privința cererilor de intervenție formulate în cadrul aceluiași înscris de către în nume personal dar și în reprezentarea - SRL S M, ambele atât în interes propriu cât și în interesul pârâtului, că pe de o parte între - SRL și părțile contractante din cele două convenții nu există nici un raport juridic, astfel încât această cerere de intervenție se prezintă a fi neîntemeiată, iar pe de altă parte că cererea intervenientului în interes propriu și în interesul pârâtului se prezintă a fi întemeiată prin prisma faptului că intervenientul personal s-a obligat față de reclamanți să execute o parte din lucrări, precum și a faptului că în fața primei instanțe s-a recunoscut existența unui mandat dat de către intervenientul mandatarului pentru contractarea lucrării de execuție în cauză cu reclamanții de mai sus.
Pe fondul pricinii, prima instanță a apreciat că din probatoriul administrat în cauză rezultă temeinicia pretențiilor reclamanților atât în privința daunelor de întârziere solicitate cât și sub aspectul constatării neexecutării integrale a contractului din 30.07.1999, făcând totodată aplicarea disp.art.274 Cod de procedură civilă în privința cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au promovat apel în termenul legal atât reclamanții cât și pârâtul solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate, cale de atac înregistrată sub dosar nr.427/2004 al Curții de APEL ORADEA și soluționată prin decizia civilă nr.548/25.05.2004.
Apelanții reclamanți solicită schimbarea sentinței atacate în sensul de a se prevedea în mod expres în dispozitivul hotărârii constatarea faptului că executarea lucrărilor convenite prin contractul din 30.07.1999 s-a realizat în mod necorespunzător sub aspect calitativ și cu nerespectarea proiectului de execuție, să oblige în solidar atât pârâtul cât și intervenientul la plata daunelor de întârziere stabilite în sarcina pârâtului cu ocazia judecării litigiului în primă instanță, și să oblige în solidar atât pârâtul cât și intervenientul la executarea tencuielilor interioare și exterioare la imobilul în cauză (filele nr.15-19 din dosar nr.427/2004 al Curții de APEL ORADEA, atașat la dosarul cauzei).
Apelantul pârât solicită schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii reclamanților (filele nr.26-29 idem).
Decizia civilă nr.548/25.05.2004 a Curții de APEL ORADEA anterior evocată a fost casată prin decizia civilă nr.49/17.01.2006-R pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr.3957/2005 ca urmare a admiterii recursului promovat de pârâtul, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, întemeiat pe necitarea în apel a intervenientei - SRL S M și apreciindu-se că în speță sunt incidente disp.art.312 alin.5 Cod de procedură civilă, în rejudecare apelul fiind înregistrat sub dosar nr- al Tribunalului Satu Mare.
Prin decizia civilă nr.291/Ap din 12 noiembrie 2008, Tribunalul Satu Marea respins apelurile promovate de apelanții și, și și, împotriva sentinței civile nr.5436/18.11.2003 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.12756/2001, în contradictoriu cu intimații și - SRL.
Pentru a pronunța această decizie, a materialului probator administrat în cauză precum și a prevederilor legale în materie aplicabile în speța dedusă judecății, tribunalul a apreciat criticile formulate de către apelanți ca fiind nefondate din perspectiva următoarelor considerente:
Astfel cum rezultă din contractul de executare lucrări încheiat la data de 30.07.1999 (fila nr.4 din dosarul nr.12756/2001 al Judecătoriei Satu Mare ) executantul s-a obligat față de beneficiarul să-i pună la dispoziție un apartament situat în mun.S M,-, jud.S M înscris în CF nr.8466 SMs ub nr.top.1716/1, în suprafață de 70. conform proiectului executat de., proiect ce s-a stabilit că face parte integrantă din respectivul contract. Prin aceeași convenție s-a consemnat că beneficiarii sunt proprietarii tabulari asupra cotei de 1/6 parte din terenul identificat prin datele de evidență funciară menționate mai sus și că pe acesta se va construi o casă cu 6 apartamente, din care un apartament, respectiv.nr.2 (coloana din dreapta de la.I) va trece în proprietatea beneficiarului.
Potrivit aceleiași convenții,s-a mai reținut că prețul convenit de 18.000 urma să fie achitat în 3 tranșe egale de câte 6000, la data semnării contractului, la ridicarea apartamentului în roșu (inclusiv ferestre și uși montate) și respectiv la predarea apartamentului cu acoperiș, cu tencuieli interioare și racorduri, fără parchet, instalații sanitare interioare, gresie, mozaic și faianță, în privința acestora din urmă stabilindu-se că cheltuielile aferente respectivelor lucrări vor cădea în sarcina beneficiarului.
În partea finală a convenției s-a stabilit ca termen limită pentru predarea apartamentului în condițiile de mai sus data de 31.10.1999, iar în caz de neexecutare a obligațiilor asumate, executantul s-a obligat la plata unor daune de întârziere de 0,5% pe zi, obligându-se totodată și la procurarea tuturor autorizațiilor necesare construcției, a materialelor necesare, precum și să trateze cu diferiții executanți, respectiv să îndeplinească toate obligațiile decurgând din construcție, obligându-se să predea apartamentul în cauză fără vreo sarcină sau datorie.
Tribunalul a mai reținut că, la aceeași dată s-a încheiat o convenție cuprinzând aceleași obligații contractuale între executantul și beneficiarii și (fila nr.33 din dosar nr.12756/2001), singura diferență reprezentând-o apartamentul convenit a fi atribuit acestora din urmă, adică.nr.6 (coloana din dreapta de la.III).
Din cuprinsul celor de mai sus s-a constatat că executantul s-a obligat la realizarea construcției până la data de 31.10.1999, rezultând însă fără echivoc exonerarea acestuia de la obligația de efectuare a tencuielilor exterioare, din cuprinsul clauzelor existente la secțiunea "Condițiile plății" rezultând că respectiva construcție se va preda beneficiarului "în roșu" iar în privința tencuielilor stabilindu-se în mod expres că doar cele interioare cad în sarcina executantului.
Instanța de apel a reținut că o atare interpretare a convenției de mai sus este în concordanță și cu disp.art.970 Cod civil, potrivit cărora convențiile se vor executa cu bună credință și în conformitate cu ceea ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației (în ceea ce privește chestiunea tencuielilor exterioare, raportat la mențiunea "în roșu"), cu art.977 cod civil potrivit cărora executarea convențiilor legal făcute se analizează în raport cu intenția părților, iar nu în sensul literal al termenilor utilizați precum și cu disp.art.984 Cod civil potrivit cărora convențiile nu cuprind decât lucrările asupra cărora se pare că părțile și-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii în care s-au încheiat, neputându-se admite o extindere a celor convenite în afara acestor limite, și art.983 Cod civil conform căruia atunci când există îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă.
Totuși s-a mai reținut că pe parcursul executării obligațiilor contractuale, atât de către executantul cât și de către beneficiarii reclamanți în cauză, părțile au înțeles să aducă modificări acestor obligații, acceptate fie tacit fie expres, de comun acord, astfel, un prim element modificator l-a constituit data achitări ultimei tranșe de preț, care s-a plătit abia la data de 05.10.2000, după cum rezultă din procesul verbal încheiat la aceeași dată (fila nr.5 idem).
De asemenea, potrivit susținerilor părților și necontestate de către acestea în cursul executării lucrărilor de construcție reclamanții beneficiari au solicitat executantului să opereze o serie de modificări față de proiectul executat inițial de către., atât în privința numărului și a dimensiunilor ferestrelor la apartamentele în cauză, cât și în privința mansardării imobilului care în final a fost edificat în regim +M, operându-se modificări și în privința scărilor de acces între nivelele construcției, împrejurări constatate atât din probatoriul administrat în fața primei instanțe, în special constatarea în fața locului realizată de către aceasta (fila nr.24 idem) cât și lucrările de specialitate efectuate în cauză, expertizele tehnice judiciare (filele nr.116-160, 178-179, 221-230), depozițiile testimoniale (filele nr.78, 79, 84, 85) și interogatoriile părților (filele nr.57-66).
Totodată, au intervenit modificări ale contractului inițial și sub aspectul lucrărilor ce urmau a fi executate în sensul că la data de 28.09.2000 pârâtul a încheiat cu intervenientul asociat unic al - SRL o convenție (fila nr.10 din dosar nr.12756/2001) prin care s-a stabilit în sarcina acestuia din urmă obligația de finalizare a unora dintre lucrările de construcție rămase neexecutate de către pârâtul în schimbul sumei de 8650, sumă de bani în privința căreia părțile contractante au stabilit că se va plăti de către beneficiari prin intermediul pârâtului, pe seama intervenientului, aspect confirmat și de chitanța din 04.08.2000 (fila nr.12 idem).
Raportat la această stare de fapt, tribunalul a apreciat că, în privința aspectelor de ordin procedural dezlegate de către prima instanță cu privire la cererea de intervenție formulată prin același înscris la data de 27.11.2001 (filele nr.18-19 idem) de către intervenientul în nume propriu și în reprezentarea - SRL S M, ca intervenție voluntară principală dar și ca intervenție accesorie în interesul pârâtului, soluția acesteia s-a prezintat a fi legală și temeinică, în acord cu normele juridice aplicabile.
Astfel, în mod just instanța de fond a apreciat că între - SRL S M și părțile în proces nu există nici un raport juridic, această din urmă societate nefiind angajată în nici un fel față de reclamanți, față de această persoană juridică nefiind formulate pretenții proprii nici de către pârât, iar din dosarul cauzei nerezultând în nici un fel evidențierea în înscrisurile acestei societăți inclusiv cele contabile, o eventuală convenție de executare lucrări în legătură cu imobilul în cauză.
Pe fondul pricinii, s-a mai reținut de instanța de apel, coroborat și cu dispozițiile de drept comun evocate mai sus că raportat la conținutul convenției din 30.07.1999, coroborat cu declarațiile autentice nr.3717/28.09.1999 și nr.3722/28.09.1999 (filele nr.41, 42 din dosarul nr.12756/2001) și care sunt acte unilaterale ce emană de la reclamanți, fiind date în scopul obținerii autorizației de construcție iar nicidecum nu pot fi interpretate ca valorând contract de executare de lucrări încheiat cu intervenientul (deoarece nu cuprind drepturi și obligații, termene, plăți, detalii cu privire la obiectul convenției, ci mai degrabă se pot corobora cu clauza finală a convenției încheiată de reclamanți cu pârâtul potrivit căreia acesta din urmă se obligă să procure, personal sau prin interpuși, toate autorizațiile necesare construcției și să trateze cu diferiți executanți în vederea predării acesteia la modul și la termenul convenit), că raporturile procesuale s-au legat doar între reclamanți și pârâtul în nume propriu, astfel încât doar acesta din urmă răspunde față de beneficiari pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale asumate.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut că este irelevant în cauză aspectul dacă pârâtul personal era asociat al unei firme de profil ori dacă avea personal cunoștințe de specialitate pentru executarea lucrărilor la care s-a angajat, raportat și la clauza finală din convenția încheiată la data de 30.07.1999.
În acest context s-a apreciat de instanța de apel că raționamentul primei instanțe se prezintă a fi legal și temeinic în ce privește obligarea pârâtului în mod singular la executarea lucrărilor de construcție rămase neexecutate la imobilul în cauză, aspectele vizând pretinsul mandat conferit din partea intervenientului rămânând fără consecințe juridice față de reclamanții în cauză.
Aceasta deoarece, pe de o parte după cum rezultă din conținutul contractului încheiat la data de 30.07.1999 coroborat cu declarațiile părților în proces, la data realizării acordului de voință pârâtul nu a adus la cunoștința beneficiarului contractului că acesta acționează în virtutea unui mandat conferit de către intervenientul.
În conformitate cu regulile generale ale contractului de mandat reglementate prin art.1532 și urm. Cod civil, ca efect al ascunderii acestei împrejurări față de reclamanții beneficiari, pârâtul executant urmează a răspunde personal față de aceștia.
Prin prisma acestui raționament s-a interpretat și convenția din 28.09.2000 încheiată între pârâtul și intervenientul ca reprezentant al - SRL S M, în acord cu clauza finală a convenției din 30.07.1999, potrivit căreia executantul s-a obligat să trateze cu diferiți alți executanți spre a asigura finalizarea construcției în cauză.
De asemenea tot pe fondul cauzei și raportat la materialul probatoriu administrat în prezenta cauză în special lucrările de specialitate realizate atât în fața instanței de fond (filele nr.116-160, 178-179 și nr.221-230), cât și în cadrul prezentului apel (filele nr.152-158 din dosar nr-) coroborat cu înscrisurile doveditoare cuprinzând proiectul în cauză și anexele acesteia (filele nr.32-54 idem) tribunalul a reținut că în mod legal și temeinic prima instanță a respins solicitarea reclamanților de a se constata executarea necorespunzătoare sub aspect calitativ și nerespectarea proiectului de execuție câtă vreme pe de o parte în convenția din 30.07.1999 părțile nu au specificat calitatea cărămizilor ce urmează a fi utilizate (tribunalul reținând în acest sens disp.art.983-984 Cod civil) iar din lucrările de specialitate mai sus amintite nu rezultă alte vicii de construcție de natură să determine în mod fundamental o atare executare necorespunzătoare sub aspect calitativ, iar pe de altă parte nerespectarea proiectului de execuție s-a datorat în M măsură modificărilor solicitate chiar de către beneficiarii reclamanți astfel încât soluția primei instanțe sub acest aspect se prezintă a fi o aplicație practică a principiului inadmisibilității invocării propriei culpe ("nemo auditur propriam turpitudinem allegans").
În privința despăgubirilor solicitate de către reclamanții beneficiari, instanța de apel a apreciat ca fiind temeinică și legală soluția primei instanțe, raportat la constatările realizate inclusiv pe cale judiciară privind neîndeplinirea culpabilă de către pârât a obligațiilor sale privind finalizarea construcției la care s-a angajat prin convenția din 30.07.1999, reținându-se în acest sens nota de calcul a acestor despăgubiri întocmită și depusă în fața primei instanțe (fila nr.47 din dosar nr.12756/2001), astfel încât apreciază ca nefiind fondate atât criticile reclamanților cât și cele ale pârâtului, inclusiv sub acest aspect.
Prin prisma considerentelor expuse, tribunalul a respins ambele apeluri promovate în cauză, inclusiv în privința cheltuielilor de judecată solicitate de către fiecare apelant, în speță nefiind evidențiate motive de ordine publică (reținându-se totodată, în privința eventualei incidențe a disp.art.27 pct.7 Cod de procedură civilă raportat la pronunțarea deciziei civile nr.408/Ap/02.12.2005 din dosar nr.3010/2005 al Tribunalului Satu Mare, atașat la dosarul cauzei, între o parte dintre aceleași părți litigante, însă având un obiect și o cauză juridică diferite, că acest aspect a fost clarificat în ședința publică de la termenul din data de 15.05.2007, după cum rezultă din cele consemnate la fila nr.97 alin.5-8 din dosar nr-), conform dispozitivului prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanțele nr.-/18.12.2008, nr.-/7.05.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei a declarat recurs apelantul, solicitând admiterea acestuia, în principal casarea deciziei prin constatarea nulității sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în subsidiar, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat încălcarea art.52 Cod procedură civilă, privitor la încuviințarea în principiu a cererii de intervenție formulată de și - SRL, nu au fost ascultate părțile, ori, s-a admis atât acțiunea cât și cererea de intervenție formulată de în interes propriu prin care se cerea respingerea acțiunii, ceea ce este ilogic. S-a respins și cererea de intervenție a - SRL, a fost obligat pârâtul la executarea unor lucrări iar în caz de neconformare, a fost încuviințată executarea pe cheltuiala pârâților ori, astfel reiese o nereprezentare exactă a părților din proces, cu nerespectarea dispozițiilor imperative menționate.
Instanța de fond nu a comunicat sentința conform art.266 alin.3 Cod procedură civilă cu - SRL, fiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.5, art.312 alin.5, art.315 alin.2 Cod procedură civilă.
Deși tribunalul a reținut că intervenientul s-a obligat față de reclamanți, să execute o parte din lucrări, recunoscut fiind un mandat dat de acesta lui, s-a apreciat că acesta a fost fără consecințe juridice față de reclamanți
După ce - SRL a preluat executare, s-au solicitat modificările acestuia nu lui, s-a trecut cu vederea că beneficiarii au negociat direct cu firma căreia i-au plătit diferența de preț, precum și faptul că au avut loc schimburi de apartamente între beneficiari.
Nu s-a observat că modificările majore față de proiectul inițial, ce s-au negociat nu cu el ci cu executorul care a preluat lucrarea, cu acordul tacit al beneficiarilor. Nu poate fi el răspunzător pentru neexecutarea lucrărilor ce reveneau - SRL. Reclamanții au schimbat destinația unor spații și pretind executarea modificărilor despre care el nu avea habar, lucrarea fiind preluată de această firmă.
S-a omis observarea faptului că în urma schimbului de apartamente, s-a stabilit ca apartamentul lui să fie mansardat, reclamanții renunțând astfel la folosința podului, lucru efectuat după ce lucrarea fusese preluată de - SRL și a generat întârzierea finalizării clădirii.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.5, 7 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea, depusă la dosar intimații, -au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că, necitarea legală a - SRL s-a invocat doar în recurs, instanța dispunând casarea pentru completarea probelor. Cele reținute de instanța de apel sunt conforme probelor administrate, a interpretării acestora.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Cu ocazia soluționării acestei cauze în fond, la Judecătoria Satu Mare, la data de 27.11.2001, filele 18-23, recurentul pârât a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, în cuprinsul acesteia formulându-se și o cerere de intervenție în interesul pârâtului și în interes propriu de către și - SRL.
Din cuprinsul acestei cereri de intervenție în interesul pârâtului și interes propriu, se reține că s-a solicitat de către intervenient respingerea acțiunii, constatarea că lucrările contractate au fost executate. Se reține din analiza aceluiași dosar de fond că, au fost citați pe parcursul judecării cauzei atât intervenientul cât și - SRL, de altfel aceștia cât și recurentul pârât fiind reprezentați de același avocat - -împuternicirea avocațială -fila 22. După data de 8 ianuarie 2002, în încheierile de ședință nu mai apare și - SRL, fără însă ca acest aspect să fie invocat de avocatul acesteia, însă, în numele tuturor acestor părți, s-au formulat obiecțiuni la expertiza efectuată -fila 165 dosar fond, și chiar concluzii scrise -filele 237-238.
Sentința nr.5436 din 18 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, s-a dat în contradictoriu cu toate aceste părți, fiind respinsă cererea de intervenție formulată de în calitate de reprezentant al - SRL și admisă cea formulată de, sentință ce însă într-adevăr nu a fost comunicată decât cu nu și cu societatea.
Intervenientul și - SRL nu au declarat apel împotriva sentinței și nici recurs împotriva decizie pronunțate în apel însă, deși cu ocazia soluționării căii de atac de către Curtea de APEL ORADEA prin decizia civilă nr.548/2004 au fost citate toate aceste părți, decizia nu s-a pronunțat în contradictoriu cu - SRL, astfel că, în recurs, prin decizia civilă nr.49/2006 a Curții de APEL ORADEA decizia a fost casată cu trimitere spre rejudecarea apelului și suplimentarea probațiunii.
Într-adevăr, art.52 Cod procedură civilă prevede o procedură referitoare la ascultarea părților în litigiu, încuviințarea în principiu a intervenției, sens în care s-a pronunțat o încheiere ce se poate ataca odată cu fondul, după care se comunică intervenția părților, dar încălcarea acestei proceduri poate fi invocată conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă, doar dacă prin încălcarea formelor legale s-au adus vătămări părților care nu pot fi altfel înlăturate decât prin anularea lor.
Astfel cum corect a stabilit instanța de apel la 13.06.2006 -fila 28 dosar apel, recurentul nu a făcut dovada faptului că prin nerespectarea procedurii i s-a adus o vătămare care nu ar putea fi înlăturată altfel, mai mult, partea care ar avea interes să o invoce ar fi chiar - SRL, ori, aceasta deși a avut calitatea de intimat în apel nu a ridicat-o și nici nu a solicitat a i se comunica sentința pronunțată de instanța de fond, sentință ce de altfel nu a obligat societatea la nimic, neavând astfel nici interes să facă astfel de demersuri.
Instanța de fond a admis acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu și al pârâtului formulată doar de nu de - SRL, fiind obligat la executarea lucrărilor rămase neexecutate, în caz de refuz, încuviințându-se executarea acestora de reclamanți pe cheltuiala pârâților, pârâți ce față de cele dispuse sunt și, aspecte ce reies din dispozitivul și considerentele sentinței, fără a putea astfel reține apărările recurentului în sensul că instanța nu a avut o reprezentare a părților în litigiu.
Ca urmare, singurii în măsură a invoca că li s-a cauzat un prejudiciu prin modul în care s-a respectat art.52 Cod procedură civilă și dispoziția instanței erau chiar și - SRL -ce au avut calitatea de intervenienți, ori, nedeclarând nici-o cale de atac, apărările recurentului referitor la acest aspect sunt nefondate. Mai mult, astfel cum s-a arătat mai sus, societatea în numele căreia se invocă vicii de procedură nu a fost obligată la nimic față de reclamanți, alături de recurent sau celălalt intervenient, astfel că, nici nu se poate vorbi de faptul că i s-ar fi cauzat o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât în modalitatea solicitată de recurent.
Referitor la fondul cauzei, astfel cum corect au reținut ambele instanțe, convenția din 30 iulie 1999 s-a încheiat între intimata reclamantă și recurentul pârât, în baza căreia acesta s-a obligat a-i pune la dispoziția până la 31.1999 câte un apartament ce urma să facă parte dintr-o clădire nr.top.1716/1 înscris în CF nr.8466. S-a stabilit prin această convenție, valoarea apartamentului ce urma a fi achitată de către beneficiari, formele de plată, ratele scadente, starea imobilului la predare, obligațiile executantului, daune de întârziere.
Din cuprinsul acestei convenții, nu se poate reține faptul că ar fi acționat în calitate de mandatar al unei alte persoane fizice ori juridice, obligația lui fiind deci una personală și care trebuia astfel respectată conform celor convenite și raportat la dispozițiile art.969 Cod civil-convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, neexistând acte din care să reiasă că s-ar fi anulat, revocat, modificat prin acordul acestora sau dispoziție a instanțelor de judecată.
Pe de altă parte, recurentul a și preluat personal avansul convenit de câte 6.000 DM la 2.08.1999-versoul convenției, iar, potrivit procesului-verbal încheiat la 5.10.2000-fila 5 dosar fond, acesta recunoaște primirea ultimei tranșe de 3650 DM pentru contravaloarea imobilului.
Faptul că, între recurent și asociat al - SRL s-a încheiat la 28.09.2000 o convenție pentru finalizarea lucrărilor, câtă vreme nu a fost semnată și de către beneficiari, este irelevant. De altfel, nimic nu-l împiedica pe recurent să încheie astfel de convenții de execuție, scopul beneficiarilor fiind doar acela al respectării clauzelor contractuale, neexistând o clauză în ceea ce privește executarea de către altă persoană printr-un eventual contract de subantrepriză sau în altă formă.
Cât privește declarațiile autentificate date de către beneficiari la 28.09.1999-filele 41-42 dosar fond, prin care au fost de acord ca să construiască imobilul, atâta timp cât după ce au fost date, avansul și ultima au fost preluate tot de către recurent, este cert că ulterior părțile revenit la situația juridică anterioară, cea a obligației recurentului la finalizarea lucrărilor contractate, iar, pe de altă parte, scopul acestuia a fost ca proprietarul terenului ce era să obțină astfel autorizația necesară începerii lucrărilor.
Singura lucrare la care a fost obligat recurentul a fost cea constând în tencuirea exterioară la fațada laterală a casei, nefiind vorba de alte lucrări ce ar deriva din modificările aduse contractului inițial, de schimburi de apartamente între beneficiari, de modificări de destinație, criticile aduse în sensul că s-ar impune efectuarea altor lucrări finalizare garaje etc. fiind nefondate.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a intimatului reclamant, invocată de recurent în recurs, se reține următoarele:
Într-adevăr convenția din 30 iulie 1999 s-a încheiat între intimata reclamantă și recurentul pârât, însă, aceasta este căsătorită cu, iar conform art.30 alin.1 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune, în speță, prin semnarea convenției, soții urmau să dobândească un bun nu să îl înstrăineze, astfel că, practic a operat o administrare a bunurilor comune în sensul permis de art.35 alin.1 Codul familiei, soția fiind socotită că a avut și consimțământul tacit al celuilalt soț.
Doar în măsura în care din patrimoniul soților urma să iasă un bun, să fie înstrăinat sau grevat cu sarcini, conform art.35 alin.2 Codul familiei, era obligatorie manifestarea expresă a consimțământului ambilor soți. Ca urmare, calitatea procesuală activă a intimatului reclamant reiese din cele expuse, acțiunea de față fiind una de protejare a bunurilor dobândite sub durata căsătoriei astfel că, excepția invocată de recurent în acest sens urmează a fi respinsă ca nefondată.
Față de cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentului, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îl va obliga să le plătească intimaților, -1500 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a intimatului reclamant formulată de recurentul pârât.
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de domiciliat în S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii domiciliați în S M,-, jud. S M și intimații pârâți domiciliat în S M,-,.17, județul S M, și -ambii domiciliați în S M,-, județul S M și intimata - SRL S, strada -.-, nr.42, județul S M, împotriva deciziei civile nr.291/Ap din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă, să plătească părții intimate, suma de 1500 RON, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:30.10.2009
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:4.11.2009
9 ex.
7 com.
Data:
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Măduța
